Recent Posts by OanaBotezatu

Incredibilul mod în care David a învățat să meargă pe bicicletă

Până azi, David a mers pe bicicletă cu roți ajutătoare. L-am întrebat de câteva ori dacă e pregătit să renunțe la roțile ajutătoare, dacă vrea să încerce să meargă fără ele. Nu a fost pregătit, nu a vrut să încerce, nu și nu. L-am lăsat, deși, recunosc și nu mi-e rușine să o fac, am avut momente în care m-am ...

inevitabil, ceva frumos în fiecare zi. azi – Rain, de Nazar Bilyk. Kiev, Ucraina.

By , , , , Permalink 1

îmi place să-mi iau câte o respirație zilnică pe vorbele astea: ceva frumos în fiecare zi. cred că ajută, ne ajută mult și cu sens. e greu, e tare greu să faci asta când, lângă tine, lumi întregi se prăbușesc și războiul ia locul păcii, dar e atât de important. dacă nu suntem bine nu putem face bine mai departe, cred ...

#speranța

Am auzit cuvântul acesta de multe ori în ultimele săptămâni. Mai șoptit, mai cu voce tare, dar de fiecare dată mi-a dat fiori și m-a făcut să mă întreb: oare? Dar apoi mi-am adus aminte că, alături de iubire, omenie, bunătate și blândețe, fix asta ne ține în viață și ne ajută să trecem cu bine și peste azi. Și peste ...

#SlavaUkcraini. Anna are biscuiți

By , , , , Permalink 0

O femeie a fugit de război, din Ucraina și, ajunsă la București, a început să coacă biscuiți. Pentru noi. Pe care noi îi cumpărăm. Pentru ea, pentru fiica ei, Glasha, pentru fiul său, Stanislav, și bunica Lyudmila. Am rugat-o pe Andreea Vasile (de la care am aflat de Anna și care o găzduiește în aceste zile, în București) să îmi spună, ...

mămaia Florica

Pe primul copil - timp de un an şi mai bine - l-a crescut singură. „Românul” ei era la război, Al Doilea Război Mondial, plecat dinainte de a veni pe lume pruncul cel dintâi. Florica, căci așa o chema pe bunica (mama mamei mele), nu a ştiut multă vreme dacă bărbatul ei este viu sau mort. Scrisorile nu ajungeau aproape niciodată ...

#SlavaUkraini. Oare aș putea să mai fiu vie într-un așa iad?

Să-ți împachetezi viața într-o singură valiză, să-ți iei copiii în brațe și să pleci. Nu știi unde. Să nu poți să urli și să nu poți să strigi și să nu poți să plângi în hohote toată tristețea și toată furia; doar să mergi, să mergi și să mergi, pas după pas după pas. Să ajungi, deși nu vrei, la granița ...

mămaia Paraschiva

By No tags Permalink 0

Am tras perdeaua de la geam, ca să vadă afară cum fulguie în zi de Crăciun. A zâmbit: "Lasă, Oană, că nu mai vede mămaia, lasă. Dar ce bine că ai venit, Oană!". Nici nu avea ce să mai vadă, abia de se distingeau fulgii prin geam. Anul trecut nu a mai fost iarnă ca altădată. Altădată, când eu eram cam ...

fie ca.

By , , , , Permalink 0

"Fie ca tot ceea ce eu gândesc spun și fac să nu rănească pe nimeni și să ajute pe toată lumea".   Cu acest mesaj, însoțit de câteva semne simplificate (adaptate din limbajul semnelor), își încep ziua băieții, la grădiniță. Și cred că acest mesaj e bun și pentru mine. Să îți amintești, la fiecare nou răsărit, că tot ceea ce spui poate face (un) bine sau (un) rău și că mai potrivit, ...

#îmbrățișarea

Noua lumânare #PeCuvânt de la Cup & Candle e aici cu toată emoția ei (pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, Cup & Candle este al treilea copil al meu; de fapt, în ordine cronologică, a fost cep dintâi născut, un atelier de manufactură de lumânări din ceară de soia 100%, care, în timp, s-a transformat și a căpătat noi fețe ...

Despre cum a fugit bunica de acasă ca să se mărite. O poveste în dialog

Despre cum a fugit bunica de acasă ca să se mărite. O poveste în dialog. — Dar îl cunoșteai sau atunci, în bâlci, l-ai văzut prima dată, o întreb. — Îl cunoșteam, da, dar nu mă uităm eu la el, că era sărac, și nici nu-i plăcea lu' tica (tată - n.r.), îmi zice. — Și deci cum a fost, exact-exact, când ...

Sera pentru oameni și plante de la Ulița Deal. O poveste de vis.

Iubesc sera asta, deși nu e a mea. :) Se întâmplă mereu să mă îndrăgostesc de lucruri și locuri frumoase, chiar înainte ca ele să fie gata sau să se întâmple, fiindcă mai întâi eu mă îndrăgostesc de povestea lor. Și când știu povestea, și când știu cum prinde ea viață, și când sunt, printr-un noroc, poate, martoră la călătoria de ...

Rețeaua care domolește dorul

Ieșeam de la noi din scară, apoi stânga pe strada noastră, treceam pe lângă farmacie, traversam o stradă mare, lăsam în urmă magazinul general, apoi mai mergeam câteva minute și eram acolo. Timp de câte trei luni, în fiecare sâmbătă, la ora 9 seara, același traseu, aceeași destinație, același telefon: "Alo? Tata?!".   Tata a fost "căpșunar", când încă nu se inventase ...

Lumânări colorate din ceară de albine de la Cup & Candle, pentru mese împreună

  Am (mai) lansat ceva frumos la Cup & Candle: lumânări colorate, din ceară de albine. 😊   Văzusem, acum doi ani, în pozele unui fotograf nordic, niște lumânări din ceară de albine colorate, minunat inserate în decorul de cină. Mi-au plăcut mult și mi-a rămas inima la ele. Și mi-am dorit, de atunci, să avem și noi, la Cup & Candle, într-o ...

Cadou de primăvară. De la Alexia Udriște & Epson

Încerc să fac un execițiu zilnic: să dau mai departe ceva frumos. Ceva mic, foarte mic, nici nu contează cât de mic, dar să fie ceva frumos, atât de necesar în vremurile astea pandemice pe care le traversăm împreună. Ceva frumos în fiecare zi, i-am zis pe Facebook, dar poate că voi muta obiceiul și aici, pe blog, ca să ...

Povestea locului de joacă „Emma”. Cum ceri și mai ales CUM PRIMEȘTI un loc de joacă public.

Andreea are 36 de ani, o fetiță de 4 ani, Emma, și multe zile în care, în loc să stea pe margine, așteptând să facă alții, pune mâna și face ea. Când nu funcționează un lucru, orice fel de lucru, Andreea face ceva în privința asta. Când nu sunt destule coșuri de gunoi în zona ei de locuit, de exemplu, ...

Când primești în palme viitorul

By , , , , Permalink 9

Am copilărit la țară, printre copii pentru care școala nu era obligatorie, ci întâmplătoare; printre copii pentru care nu se punea problema să aleagă dacă merg la școală sau la câmp, când era vremea prășitului – se știa deja că merg la câmp; printre copii care nu primiseră niciodată în dar o carte. Știu cum arată mâinile care au ținut ...

error: Content is protected !!