Voi fi mamă de doi, vine sfârșitul lumii

Mă atenționează toată lumea că, din septembrie, vine sfârșitul lumii. Mă amenință toate mamele și mai ales ne-mamele – nu știu cum se explică asta :) – că, din toamnă, nimic nu va mai fi la fel, că e timpul să dorm acum mai mult ca să am atunci rezerve babane de odihnă. Mă sfătuiesc necunoscuții să mă înarmez cu multă răbdare și ...

Somnul de prânz pe care îl iubesc

Mă bucur când doarme copilul, ziua, la prânz. Doamne, dar cât mă bucur! Mai ales dacă operațiunea de adormit copilul a durat peste 30 de minute, spre 45 sau chiar 60, cum se mai poate întâmpla uneori (nu, nu toți copiii adorm în câteva minute, cei mai mulți aleg să nu o facă, de fapt :) ). Mă bucur când văd că ...

Mamă perfectă? Nu eu!

Știu teoria care spune că mamele NU trebuie să folosească NU-ul în relația cu cel/ cei mici. Eu, însă, l-am cam folosit. Și încă de multe ori în doi ani și aproape jumătate. Uneori, când chiar nu e musai, mă abțin (reușesc să mă abțin), alteori însă, mai ales când copilul chiar face ceva ce se poate termina rău, aleg ...

O plajă sălbatică, un copil fericit și multe gânduri

Am ajuns la Vadu cu o zi mai târziu și ne-am întors cu două zile mai devreme decât ne planificasem, dar mă bucur că nu am cedat primului gând, acela de a anula scurta ieșire la mare. Fiindcă lucrurile nu se întâmplă aproape niciodată așa cum le punem pe hârtie, ba din contră, se petrec tocmai invers, în ziua în ...

Serbarea părinților în teniși

Îmi aduc aminte bine serbările mele de la grădiniță. Le așteptam cu drag, fiindcă mereu mi-a plăcut să învăț poezii și cântece și să mă dau în spectacol. În săptămânile dinainte de serbare, exersam prin casă cu un spray antiperspirant pe post de microfon, deși, la serbare, nu îmi dădea nimeni niciun microfon. Dar na, așa, de dragul spectacolului. Dacă ...

Am trecut peste, dar tot doare

„La Terapie Intensivă, unde m-am trezit speriată că dintr-un somn adânc, m-am simțit goală, deși eram învelită până în gât. M-am mângâiat pe burtă, prin pătură, cum făcusem de atâtea ori în ultimele săptămâni, dar mi-am dat seamă că nu mai am ce mângâia. Apoi a venit la mine medicul. S-a supărat că m-a găsit plângând: Mai bine ai zâmbi. ...

Grădinița, locul în care oamenii mici își găsesc echilibrul

„Și ce fac la pădure?”, m-au întrebat prietenii când au aflat că David, copilul meu de doi ani, își petrece în natură două, trei zile din săptămână, în timp ce merge la grădiniță. „Se joacă”, le-am răspuns. „Așa, pur și simplu, fără alte activități?” „Da, pur și simplu, cum făceam și noi când eram mici.” :) În completarea răspunsului pe care îl ...

Paste cu sos de mașini și piure de fructe

Azi, la prânz, David ne-a pregătit paste. Dar nu orice fel de paste, ci paste cu mașini. Rețeta lui: fierbeți bine pastele imaginare, iar când sunt gata adăugați mașinile. În funcție de câte porții doriți și în funcție de cât de mult vă place sosul, puteți adăuga de la patru-cinci la 15-20 de mașini de curse de jucărie, mici și ...

În spital, ca în gară. Povestea unui taburet

Un taburet rotund, cu picioare din fier, mi-a fost pat timp de trei nopți într-un spital de stat din București, România lui 2017. Nu mă plâng, sunt vie și mă bucur că sunt vie, ca să pot să povestesc asta. Dacă ați dormit vreodată în gară, în sala de așteptare, sau în tren, pe un scaun cu spătar, buretat, sau ...

#Seminar. Educație perfectă? Nu există.

Când l-am înscris pe David la grădiniță, după trei ore în care am stat la povești cu viitoarea lui educatoare, ne-am hotărât pe loc că acela va fi locul nostru. Mai văzusem și altă grădiniță, ba chiar eram în discuții avansate să semnăm un contract cu o grădiniță de lângă casă, cu măsuțe și băncuțe, unde ar fi învățat multe ...

Coșmarul din primele luni de sarcină. Un scenariu posibil

Da, e frumos să fii însărcinată, e o bucurie să ai un copil, mi se întâmplă acum a doua oară și știu ce zic. (Nu luați asta ca un adevăr general valabil, sunt dintre cele care respectă femeile care nu își doresc copii și care nu i-ar impune niciodată uneia să creadă că, dacă nu a făcut un copil, nu ...

Eterna dilemă a celor șapte ani de acasă. Și a lipsei lor

Cu un copil în burtă (destul de mare și vizibilă) și unul în brațe (12 kg, fără haine), am mers săptămâna trecută cu metroul prin București, vreo trei zile, de două ori pe zi, în picioare. Nu mă plâng, că nu am murit, sunt încă bine-mersi, dar constat că, uneori, oricât am vrea să vedem jumătatea plină, tot cea goală ...

Surpriză până la capăt

La câteva zile după ce am aflat, am decis să păstrăm bucuria surprizei până la capăt. Eu am venit cu ideea, iar E. a fost de acord. Suntem amândoi niște curioși și, mai grav, suntem doi oameni care reușesc foarte greu să țină un secret unul față de altul (este un real efort și ne seacă de energie chestia asta). ...

Produce cineva masinarii de imprimat bucurii?

Aveam planuri mari pentru seara asta. Voiam sa lucram la magazinul online pentru mica noastra afacere, sa bem vin, sa povestim, sa stam si noi un pic fara sa ne spunem nimic, poate chiar sa ne uitam la un film (sau macar la inceputul lui). Nicio sansa. Din cauza nu stiu carui motiv, David se foieste si se tot trezeste ...

Educatie in natura. Imagini dintr-o copilarie pe care ne-o dorim

Cu mult inainte sa decidem la ce gradinita va merge David, am salvat in computer pozele de mai jos. Poze de care as fi avut si eu daca in copilaria mea ar fi existat tehnologia de astazi. :) Sunt poze care vorbesc despre bucuria lucrurilor simple si despre cat de natural trebuie sa se intample (chiar si) educatia. Poze care te ...