Bradul croșetat, decorat cu două inimi

Săptămâna asta a venit bradul. Primul brad pe care l-am ales singură și pe care l-am iubit dinainte de a-l pipăi. E un brad verde și gata împodobit, are globuri mici cât un vârf de unghie, colorate în toate culorile, are două inimi tăiate din lemn și un vârf perfect rotund. :)   Bradul nostru are 30 de centimetri și, se vede ...

#ExercițiideBunătate. O donație de 1.500.000 de lei și tot atâtea picături de mai bine

„Un român din doi e sărac”, citeam într-o știre zilele trecute. Simplificând la maximum, în timp ce unul mănâncă, altul moare de foame. Sunt, în țara asta, copii care se culcă flămânzi și copii care nu pot merge la școală din cauza sărăciei, copii care nu au cum să creadă în magia Sărbătorilor, când ei nu au pus niciodată gura pe ...

Vederi de rămas bun pentru cei dragi, când nu apuci să-i strângi în brațe la final

A ajuns prea târziu. Prea târziu ca să se mai poată țină în brațe așa cum obișnuiau. Prea târziu ca să-și mai zâmbească una alteia. Prea târziu ca să-i mulțumească pentru tot. Iar asta a durut-o pe Alexandra mai mult decât orice. Când și-a dat seama că durerea nu trece, a început să-i scrie. Scrisul e vindecător, toată lumea știe asta. Așa ...

Ce-am căutat pe scaun? Să simt.

Voi intra în salonul acela de spital și voi încerca să simt durerea lor. Voi fi lângă patul acela și îmi voi imagina ce e în sufletul lor. Voi sta acolo și îmi voi închipui că mă doare ca pe ei. Îmi voi lăsa trupul să cadă greu pe scaunul acela și voi călători cu mintea mea în mințile lor. ...

Țintuiți pe scaunul rezistenței. #PentruMagicHOME

„Cancer. Copilul dumneavoastră are Cancer. Luați loc, vă rog!” Așa începe. Lupta unui părinte al cărui copil e bolnav. Pe un scaun. De pe care mama sau tatăl nu se mai ridică. Pe scaun locuiesc. Zile, luni, ani. Pe scaun plâng, Își muscă buzele, Își hrănesc speranța, Îndură, Cad Și se ridică.   Pe scaun vor sta, de azi încolo, Oana Pellea (care a fost prima pe scaunul rezistenței), Horațiu Mălăele, Mitică Popescu, George Vintilă, Florin ...

Un ceai amânat ce va rămâne nebăut

By , , , , Permalink 3

Mă uit în mesagerie și văd ultima noastră discuție, din 2014. „La mulți ani, cu veselie și putere!”, i-am scris atunci, în luna mai. Cu ceva timp înainte ne scrisesem așa: - M-am gândit la ce ai scris ieri, nu ar fi o idee rea varianta online a poveștii mele, mai ales ca am mai crescut, am mai adăugat niște file ...

„Degeaba ești viu dacă nu simți că trăiești.” Din cartea lui TEO

Azi am deschis, din nou, cartea lui TEO. Cartea pe care TEO a pregătit-o aproape doi ani, imagine cu imagine, literă cu literă, dar de care nu a apucat să se bucure. Am citit din ea pe sărite, am recitit bucățile preferate de mai multe ori, m-am pierdut în lumina unor poze. Unele bucăți de gânduri le-am citit pe litere, ...

#Interviu. Lorelei Bratu: „E absolut nefiresc să reduci calitatea unui om doar la aspectul fizic”

Aș duce-o pe Lorelei înapoi în timp, în anul în care eu eram clasa a noua, și aș ruga-o să-mi vorbească despre cât de sănătos e să te ai bine cu tine, să te accepți, să te respecți și să te iubești nu pentru cum arăți (sau nu doar pentru asta), ci pentru cine ești cu adevărat. Aș mai ruga-o să îmi ...

Pupici și curcubeie

Pentru toți cei care, care și mine altădată, cred că nu poți face mult dăruind puțin. Pentru toți cei care nu cred în puterea gestului mic. Pentru toți cei care cred că dacă nu ai bani mulți, mulți, așa de mulți încât să dea pe afară de pe card, nu poți ajuta. Pentru toți cei care spun despre ei că ...

Ioana Moldovan, fotojurnalist: „Cel mai frumos lucru la Invictus? Puterea de a te ridica din nou, chiar dacă simți că ești la pământ”

Ioana Moldovan a petrecut ultima jumătate din an alături de o mână de oameni care, dacă i-am întâlni măcar o dată, ne-ar face să ne fie rușine de marile probleme mici care ne mănâncă zilele. Și n-ar fi nevoie, pentru asta, ca oamenii în cauză să ne spună vreun cuvânt. Ar fi de ajuns să le știm povestea și să le ...

#Interviu. Alexia, ilustrator: „Primul proiect a venit la o lună după ce am decis că nu voi da la facultate”

Am băut odată o cafea cu Alexia, era toamnă și era frig tare afară. Atunci, după ce am stat la povești vreo două ore, am început, în minte, acest interviu. La multe luni distanță, iată că ne-am făcut timp, și eu, și ea, să punem laolaltă niște întrebări și niște răspunsuri. Alexia e unul dintre oamenii care au ajuns la mine ...

#Interviu. Locul din care cumperi fapte bune. Și zici „Merci”

Țara, per total, nu e bine deloc. Dar, pe bucățele, lucruri bune se întâmplă în fiecare zi. E plină România, vă zic, de oameni care fac bine în bucata lor din puzzle și, indiferent de cât de rău ne scoate din minți sistemul, oamenii aceștia continuă să spere, să creadă și mai ales să dea din coate. De câte ori ...

#ExercițiudeBunătate. Câteva minute din timpul meu și Valeria merge la școală

Valeria are șapte ani și provine dintr-o relație de concubinaj. Mama ei avea doar 16 ani când a născut-o. Fetița locuiește împreună cu sora mai mică (2 ani), mama, tata și străbunica (din partea mamei), în casa străbunicii. Bătrâna de 80 de ani are grijă de copii, cât timp părinții sunt plecați la muncă, prin sat, zilieri. Cât sunt acasă, ...

Oameni în pătrate, cu etichete în frunte (VIDEO)

By , , , , Permalink 2

Eram într-un parc, în urmă cu ceva timp, cu băiatul meu de un an și două luni (atunci). În același parc, o mamă cu un copil cu două luni mai mic, copil care abia învăța să meargă. Băiatul meu avea o minge, copilul celălalt – o trotinetă. La un moment dat, cei doi se jucau cu mingea. Din când în ...

Exercițiu de bunătate. Cost: 0,00 lei

M-am născut la oraș, dar am copilărit la țară. Multe weekenduri și în special vacanțele de vară le-am trăit pe ulițele satului în care s-a născut tata, pe dealuri, cu gâștele și mai ales în drum, la joacă. Verile erau calde, frumoase și pline, le umpleam cu multe râsete, cu lapte dulce mâncat cu mămăligă rece, cu porumb copt și ...

Cum înveți să iubești o vrabie. Povestea lui Ciripel

Doi oameni și o pasăre locuiesc de două săptămâni în aceeași casă. Își încep diminețile împreună, stau la masă împreună, ies în parc în trei, călătoresc toți trei, sunt nedespărțiți. Pasărea nu e una oarecare, ci este Ciripel, un pui de vrabie care s-a lipit de sufletul celor doi oameni, Gabriela și Dan. A intrat în vieților lor când nici ...