Ce am învățat în doi ani de grădiniță. Plus un super cadou pentru azi și mereu

Astăzi se fac fix doi ani de când David merge la grădiniță. Habar nu am cum ar fi fost copilul meu acum dacă nu mergea la grădiniță, și nici nu voi ști niciodată, dar mă bucur că s-a întâmplat așa. Și nu e vorba (doar) de cântecele pe care le știe, nu e vorba de cuvintele și expresiile în engleză, ...

#RomâniaPlecată (5). Mihaela, Australia: „Îmi lipsea cel mai tare un dram de speranță că măcar suntem pe un drum”

Am în minte de multă vreme o serie cu povești ale românilor plecați. Acum a venit timpul ca ea să apară, poveste după poveste. Vor fi aici istorii de viață ale unor oameni pe care îi știu, dar și ale unor oameni pe care nu îi cunosc. Vor fi aici vorbe de la români din familia mea, dar și vorbe ...

#RomâniaPlecată (4). Alina, Paris: „Ar fi greu să mă întorc”

Am în minte de multă vreme o serie cu povești ale românilor plecați. Acum a venit timpul ca ea să apară, poveste după poveste. Vor fi aici istorii de viață ale unor oameni pe care îi știu, dar și ale unor oameni pe care nu îi cunosc. Vor fi aici vorbe de la români din familia mea, dar și vorbe ...

Era severă, dar ne-a învățat carte

Era severă doamna, dar ne-a învățat carte. Perfect adevărat.   Dar.   Odată, mi-am uitat Vocabularul acasă. Vocabularul era un caiet mic, în care, la fiecare literă nou învățată, aveam ca temă să facem un colaj cu multe cuvinte care începeau cu litera respectivă. Tema pentru acasă mi-o făceam mereu, dar Vocabularul îl uitam, căci eram aiurită când îmi pregăteam ghiozdanul. Odată, într-o dimineață, ...

#RomâniaPlecată (3) Cristina Mehedințeanu, Londra: „Dacă las dorul să-şi facă de cap mereu, înnebunesc”

Am în minte de multă vreme o serie cu povești ale românilor plecați. Acum a venit timpul ca ea să apară, poveste după poveste. Vor fi aici istorii de viață ale unor oameni pe care îi știu, dar și ale unor oameni pe care nu îi cunosc. Vor fi aici vorbe de la români din familia mea, dar și vorbe ...

#RomâniaPlecată (2) Ioana Casapu, Berlin: „Când am ajuns la Control pașapoarte, vameșul mi-a spus «Nu plânge»”

Am în minte de multă vreme o serie cu povești ale românilor plecați. Acum a venit timpul ca ea să apară, poveste după poveste. Vor fi aici istorii de viață ale unor oameni pe care îi știu, dar și ale unor oameni pe care nu îi cunosc. Vor fi aici vorbe de la români din familia mea, dar și vorbe ...

#RomâniaPlecată (1) Andreea Molocea, Praga: „Speranța îmi lipsea cel mai tare”

Am în minte de multă vreme o serie cu povești ale românilor plecați. Acum a venit timpul ca ea să apară, poveste după poveste. Vor fi aici istorii de viață ale unor oameni pe care îi știu, dar și ale unor oameni pe care nu îi cunosc. Vor fi aici vorbe de la români din familia mea, dar și vorbe ...

Ce am învățat de la tata

E mic Internetul pentru toate lecțiile mele de la tata. Unele dintre moștenirile de la el le-am trecut mai jos, pe unele nu cred că mi le-am amintit acum (dar le adaug, dacă și când îmi mai dau seama). În ordinea venirii în gândurile mele, iată ce am învățat de la tata:   Să muncesc ca o nebună. Nu zic că asta ...

Scuze, eu nu fac politică

Te duci la spital – inevitabil, ajungi și la spital la un moment dat – și mergi pe un hol care, în loc să fie spălat cu dezinfectant, e spălat cu detergent de vase. Dacă ai ghinion, când pleci din spital, videcat de ceva, primești la schimb altceva: infecții nosocomiale. Dacă ai și mai mult ghinion, ești nevoit să revii ...

Școala de vară Narrate Yourself. Învață să te povestești, cu Ioana Casapu

Îmi place Ioana Cristina Casapu. Îmi place cum scrie, ce scrie, ce spune și o urmăresc pe Facebook de ceva vreme. De pe Facebook am aflat, deci, despre cel mai nou proiect al său, Narrate Yourself - școala de vară digitală ce explorează deblocarea creativă și arhitectura poveștii de brand personal printr-un program de coaching creat pe principiile reabilitării artistice. Sună ...

Ce găsești în „mahala” și nu găsești la Pippidi

La doi ani și puțin, stătea minute lungi în fund pe prispă, cu capul între palme și, la fiecare 30 de secunde, zicea doar atât: „ma-ma”. Încercam să-l luăm la joacă, îi făceam toate poftele, însă nimic nu îl interesa. Zilnic, stătea și tânjea. La ziua lui de 3 ani, i-am cumpărat un tort mare și frumos și i-am organizat o ...

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă

Sunt cele de care ne va fi mereu dor. Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia. Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată ...

Am ascultat vorbele lui Vlad Voiculescu de câteva ori și le-am visat azi-noapte. Am dat mai departe și voi da mereu acest video și, când copiii mei vor crește, voi avea grijă ca și ei să urmărească cele 18 minute de esență a vieții, de mai jos. Las aici acest video de la TEDxCluj, februarie 2018, ca să pot să mă ...

#Interviu. C’Art Fest, festivalul Cristianului, cel mai bun motiv de vacanță la munte

La 12 km de Brașov, în comuna Cristian, are loc în fiecare vară un festival de arte – carte, teatru, dans contemporan, concerte, spectacole de stradă, conferințe pe teme istorice – care reușește să aducă laolaltă câteva mii de oameni și sute de artiști în doar opt zile de festival. Aflat, anul acesta, la ediția cu numărul cinci C’Art Fest ...

De ce simt nevoia să fac bine

By , , , , Permalink 5

M-am născut și am crescut într-o familie modestă. Unde „modestă” înseamnă că am avut de multe ori zile în care am mâncat pâine cu margarină și sare, sau o supă cu tăieței de casă, ori sos din ceapă călită și bulion, cu mămăligă. Ciocolată mâncam în principal la ziua de salariu a părinților, și atunci aveam o ciocolată pentru toți ...

Cât te doare o jignire

„Ai un cur cât o baniță, să mănânci doar una”, mi-a zis. Aveam vreo 14-15 ani, eram îmbrăcată într-o fustă scurtă care îmi plăcea, aveam sandale cu platformă și tocmai mușcam dintr-o gogoașă. Mi-a venit să scuip. Gogoașa aia sigur îmi făcea curul și mai mare. Ea era înaltă și slabă, nu silfidă, dar, oricum, mai bine proporționată decât mine. Eu ...

Viața la țară, de 1 Mai și nu numai

Poate dintr-un soi de dor, poate dintr-un soi de poftă pe care mi-au făcut-o câteva poze zilele astea, poate pentru că știu cât de frumos e acolo, cât de liniște, de bine și cât de minunat e sentimentul de a fi împreună cu adevărat, pentru că acolo beau cafeaua pe prispă cu aceeași plăcere mereu, poate fiindcă omleta cu ceapă ...

#deVăzut, din 2 mai. World Press Photo, o super expoziție de fotojurnalism

Priviți aceste imagini. Priviți-le bine. Sunt fotografii din expoziția anuală internațională World Press Photo, cea mai importantă expoziție de fotojurnalism la nivel global. Imaginile acestea - și toate celelalte care fac parte din World Press Photo 2018 - au făcut deja înconjurul lumii, fiind publicate în presa internațională de top. Acum însă ajung și în România, într-o expoziție ce va fi deschisă miercuri, 2 mai, ...

error: Content is protected !!