#Gastro. Banana bread fara zahar

Chestia e asa: pe cat e mama de priceputa la dulciuri, pe atat sunt eu de stangace. Stiu sa fac sarmale, ciorbe (dar nu mai fac ciorbe, fiindca sotul le face mai bune si daca le face mai bune, foarte bine, sa le faca el!), paine de casa (framantata de mana, nu la aparat 🙂 ) si altele de-ale gurii. Dar la deserturi, recunosc, nu stralucesc. De fapt, sunt cam praf.

Ei, dar uite ca a dat Bunul Dumnezeu (si Bunul Adi Hadean) sa imi reuseasca si mie un desert. Unul fara zahar, dar tot desert se cheama.

Intr-un moment de ratacire glicemica, am purces la o banana bread – daca vreti voi sa-i ziceti paine cu banane, asta e. Stiu, era mai simplu sa pun mana pe un mar, dar zic sa nu ne indepartam de subiect.

Am gasit reteta asta pe blog la Adi Hadean. Dar fiindca era cu zahar, am facut-o – dupa cum v-ati dat seama din titlu – fara zahar.

 

Astfel ca ingredientele mele au fost urmatoarele: 

2 banane bine coapte (nici mari, nici mici)

2 oua

200 gr unt

200 gr faina

1 pliculet de praf de copt

1 esenta de vanilie

 

 

Fara prea multe bibileli – ca era ora de somn a lui David si trebuia sa pun prajitura la cuptor pana nu chemau vecinii Protectia Copilului -, am facut asa: 

Am amestecat faina cu praful de copt.

Am topit untul si am adaugat ouale, apoi am amestecat. Peste, am turnat, in ploaie – normal ca stiu termeni de specialitate :)) – mixul faina+praf de copt.

Vecinii mei tot lucreaza cu bormasina zilele astea, asa ca nu am mai bagat si eu mixerul, sa fac si mai mult zgomot, si am folosit un tel (sub forma de para) ca sa amestec viitoarea banana bread. Voi, daca aveti vecini linistiti, puteti folosi un mixer. 🙂

Am amestecat ca o gospodina, cu grija, sa omogenizez (!) bine compozitia, apoi am pus bananele (zdrobite cu furculita, separat). Am mai amestecat un pic, iar la final am pus si esenta de vanilie si am mai amestecat. Si gata. Ce a iesit am turnat intr-o tava de chec si am bagat la cuptorul preincalzit.

Nu ma intrebati la cate grade am incalzit cuptorul, ca nu stiu, am un aragaz old school. Ca idee, l-am tinut la foc mare cam cat a durat sa fac aceasta compozitie, deci vreo 10 minute maximum, cred.

Am dat apoi cuptorul la mic spre mediu (nu ma intrebati temperatura, v-am zis doar 🙂 ) si am plecat sa adorm copilul, lasand prajitura in grija sotului.

 

M-am chinuit sa adorm copilul vreo ora, am ascultat Brahms, cica ii relaxeaza si ii adoarme pe copii (numai cand vor ei, desigur, si cand nu se aude bormasina vecinilor, evident), am vazut ca nu adoarme si am revenit la bucatarie. Intr-o ora a fost gata prajitura, asta voiam sa zic, de fapt.

N-am rezistat si am taiat o feliuta imediat, chiar daca trebuia sa astept sa se raceasca. Si sotul o feliuta, si eu inca una, intelegeti voi. A iesit bun de tot. Nici nu zici ca n-are zahar.

 

Adi Hadean zicea ceva de un sos de vanilie, ar fi fost nemaipomenit, nu zic nu. Dar aproape s-a terminat prajitura – i-a placut si sotului, iar asta nu-i putin lucru, va zic :)) -, ce rost are sa fac sosul, doar nu-l mancam gol?! Glumesc, nu s-a terminat, dar mai scutesc niste calorii eliminand sosul. Era sa scriu sotul. 🙂 🙂

 

 

PS1: Cat am scris asta, a adormit si copilul. Deci e bun Brahms, pana la urma.

PS2: Cand s-a trezit, i-am dat si lui un pic din prajitura. I-a placut atat de tare incat a plans ca nu-i mai dau. 🙂

PS3: Daca nu aveti copii (asa de mici) si daca nu va pasa de calorii, zic sa respectati reteta originala si puneti si miez de nuca si ciocolata.

 

 

 

Foto: arhiva personala