(1) Ce citim. Idei de lectură de la Ana-Maria Onisei

Cred în oameni și în recomandările de lectură pe care mi le fac ei. Cu foarte puține excepții, n-am avut niciodată de pierdut în povestea asta, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să adun aici recomandările de lectură ale unor oameni faini pe care îi știu – va fi o agendă mereu actualizată de lectură pentru mine și pentru cine mai dorește. Din când în când, deci, va exista pe Happytude un Top 5 recomandări de carte de la câte cineva. Sper să vă placă și să vă inspire la lecturi cu miez. 🙂

 

Încep cu Ana-Maria Onisei, jurnalist și om de comunicare, o tipă care citește mult și scrie bine și care mie îmi place mult:

 

1. Așteptându-l pe Bojangles, de Olivier Bourdeaut

Aș zice că-i ideală pentru vacanță. Vorbește despre puterea ficțiunii, și implicit a literaturii, de-a ne face viața mai frumoasă. De a ne învăța să ne reîntoarcem cu fața la noi și să exersăm mai des acel joie de vivre.

O familie al cărui animal de companie e-un cocor pe nume Domnișoara Superfluă trăiește fără bariere sociale: în casă există o cameră în care sunt depuse facturile – nedesfăcute – în teancuri până la tavan, iar iubirea și viața sunt dansate pe acordurile celebrei melodii a Ninei Simone.

Să mai punem la socoteală și faptul că autorul, Olivier Bourdeaut, a devenit noua senzație literară a Franței după ce-a rămas fără job, a curățat până și țevile spitalelor ca instalator și-apoi a plecat de la Paris în Spania, într-o vacanță la părinții lui, ca să se regăsească. Acolo, în miros de portocali în floare a scris micul roman suprarealist Așteptându-l pe Bojangles. O carte cu care s-a salvat pe el, și, câte puțin, și pe fiecare dintre noi.

 

2. Pentru cine bat clopotele, de Ernest Hemingway

E prima dintre cărțile pe care le recomand și dacă mă trezești din somn. În traducerea lui Ionuț Chiva, e un festin lingvistic. În scriitura lui Hemingway, e toată plăcerea și durerea lumii. Nu dau niciun grăunte de informație despre subiect. Altfel, nu l-aș respecta pe Heningway. Fiindcă romanul e un exercițiu despre limpezime, a crea emoție în cuvinte simple și doar din structură și climax. E realmente o dovadă de geniu. Sigur o să plângi la sfârșit, ca la filmele acelea clasice de vremuri.

Ar mai trebui să spun că mereu am pe noptieră câte-un clasic sau mai mulți pe care-i recitesc. Uneori în paralel cu cărți noi, alteori între valuri de autori la modă, reintru cu totul în universul lor sau doar le deschid paginile la însemne și reiau pasaje. Ce mai am pe noptieră în acest moment lângă Hemingway – care-i permanent: Truman Capote, Alte Glasuri, alte încăperi. Și un album de artă contemporană al lui Roman Tolici.

 

3. Vino cu mine, știu exact unde mergem, antologie de poezii de Dan Sociu

Poezia nu-i pentru oricine. Câteodată, n-a fost nici pentru mine. Însă dacă proza e structură, poezia e viscerală, e emoție directă, deschisă. Măcar o dată ai nevoie să suspenzi tot și să te-arunci în poezie. Și e cu atât mai plăcut când poezia e a unui contemporan.

 

4. Iubiri dificile, de Italo Calvino

O splendidă și nepersabilă colecție de proze scurte despre incapacitatea comunicării între bărbat și femeie, cu inteligență, poezie, umor, dar și cu salvare – care vine exact din această diferență de gen. Esența se dezvăluie în tangajul unui vagon de tren, pe o plajă, într-o peșteră.

 

5. Colosul din Marroussi, de Henry Miller

Poate că mergi în Grecia. Ia cu tine jurnalul de călătorie al lui Henry Miller. N-are erotismul specific, dar o să găsești aici o reverență pe care Miller o face spiritualității și istoriei, impregnate în straturi – în arhitectură, în artă, în greci.

În mod ciudat, nu ne era frică. Doar după aceea am aflat de la Katsimbalis că îi era teamă de mare fiindcă era de la munte, şi nu un insular. Faţa îi strălucea. Din când în când striga: <Homeric, nu?>”. E doar un scurt moment, pe o barcă în plină furtună, din multele pe care Henry Miller le pune aici ca să ne-amintească ce gust are libertatea.

 

Lecturi plăcute și, desigur, be happy & nice, 
Oana

 

PS: Pe Ana-Maria eu o citesc pe blogul ei, anamariaonisei.ro, ceea ce vă doresc și vouă. 🙂

 

Foto: Ana-Maria Onisei, fotografiată de Vlad Eftenie

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *