Despre oameni și cafele

La 20 de ani am băut prima cafea. Eram în prima noapte de sesiune și, aflasem, în sesiune, când înveți, e obligatoriu să bei cafea. Primisem o cană verde, mare, cu un desen animat pe ea, special pentru asta. La mama acasă nu băusem niciodată cafea, fiindcă ai mei nu aveau acest ritual. Nu știam să fac cafea, dar am învățat repede. Nu știam să beau cafea, dar am învățat și mai repede. Nu știam că pot iubi cafeaua, dar am aflat repede că nu doar eu o iubesc pe ea, ci și ea pe mine.

 

Am 33 de ani și am băut mii de cafele. În tot felul de locuri. De un Crăciun, la o terasă dintr-un mic orășel italian. Într-un noiembrie teribil de ploios, la o cafenea din Paris. Pe o plajă urbană din Geneva. Într-un restaurant mic-mic din Veneția. Pe terasa unui hotel din Tunis. Pe acoperișul unui bloc din Istanbul. Pe blocul în care a copilărit soțul meu, în Tulcea. Pe prispa casei părinților mei, la țară, la Moldova. La o cofetărie mică din Viena. Pe plaja de la Vadu. În gară, în autogară, în stația de autobuz, în mașină, în spital, în pat. Probabil că nu aș termina niciodată de scris despre locurile unde am băut cafea și mai ales despre cele în care mi-aș dori să o beau de acum încolo.

Dar nicăieri unde am băut cafeaua nu mi-a fost mai drag ca acasă. Acasă la noi, în apartamentul nostru de 54 de mp, pe care mai întâi l-am împărțit cu un câine, iar acum îl împărțim cu doi copii și o tonă de LEGO.

 

Cafeaua mea de acasă e neagră, îndulcită cu o linguriță de miere de albine. O beau zilnic dintr-o altă ceașcă, fiindcă am o colecție de câteva zeci. Uneori, când am noroc, o beau în tihnă, cu agenda de idei în față sau cu ochii în vreo carte. Alteori, când nu am altă variantă și mă cheamă vreun pui de om prin casă, o beau pe fugă. Dar o iubesc oricum. Și nu e doar aroma, și nu e doar gustul. E amintirea pe care mi-o fac cu fiecare cafea băută.

Rar îmi fac singură cafeaua. De obicei, o face soțul meu, la un ibric pe care l-am cumpărat împreună, în prima săptămână în care ne-am mutat împreună.

 

Cafeaua mea vine la pachet, de fiecare dată, cu un gând care nu-mi dă pace: să fim bine mulți ani, să tot bem cafele împreună. Cafeaua mea e un cadou de lux pe care mi-l fac în fiecare zi și e prima bucurie dintr-un lung șir de bucurii aparent mici pe care, în ultimii ani, am început să le apreciez mai mult decât orice. Cafeaua mea e Totul fiindcă e despre emoție, dragoste și despre a fi împreună.

 

La invitația Davidoff Café, am rugat câteva prietene iubitoare de cafea să vorbească despre minunata băutură de toate zilele. Citiți până la capăt. Iar la capăt veți descoperi și un concurs fain, cu un premiu și mai fain. 🙂

 

 

„Constanta din viața mea”

„Sunt îndrăgostită de cafea. Aproape de dependență. Nu îmi aduc aminte cu precizie când a început acest love-story, dar cred că primele mele amintiri sunt cele din copilărie, când mă entuziasma teribil să particip la întâlnirile mamei mele cu prietenele ei. Care se desfășurau, cum altfel, la cafea.

Astăzi, simt că e un răsfăț care se potrivește la orice. De fapt, cred că cel mai tare mă fascinează capacitatea asta a cafelei de a se metamorfoza și de a continua să fie o constantă în viața mea. Asociez foarte des cafeaua cu oamenii cu care o beau și unul dintre primele lucruri pe care încerc să le aflu când cunosc prima dată un om este cum bea persoana respectivă cafeaua. Mi se pare că spune o mie de cuvinte despre personalitatea acestuia.

Ador mirosul de cafea, e așa o mireasmă caldă și familiară care mă face să mă simt bine instant.” Lorelei

 

„Nasturii care țin ziua să nu plesnească”

„Pentru mine, cafelele dintr-o zi, poate patru sau cinci la număr, sunt, într-un fel, nasturii care țin ziua să nu plesnească pe la cusături. Deschid și închid ziua cu o cafea scurtă, neagră, fără zahăr, băută în ne-grabă, acasă.

Spre deosebire de restul cafelelor de peste zi, cafeaua băută acasă are (și) o dimensiune a necesarului – aruncă o ancoră în zi. Poate tocmai de asta, nu caut o estetică anume a gestului – nu am o cană preferată și nici un loc anume în casă (se întâmplă să o beau din fotoliu, de pe covor, din bucătărie – și cam atât, într-o garsonieră nu ai așa multe opțiuni 😊).

Caut însă complicitatea pe care o creează cafeaua – între mine și alcătuirea zilei, dar și repetitivitatea gestului. Care de multe ori sunt singurele constante din zi.” Oana

 

„M-am legat de cafea ca să fiu și mai aproape de mama”

„Cafeaua, pentru mine, are o istorie proprie. Are parte din istoria mea. Cu bune, cu rele, cu amintiri, cu tipare. Cu bucurii, dar și cu încărcătură. Cu zâmbete și lacrimi. Cu povești. Cu vise. Cu momente. Cu înjurături. Cu pregătirile nerăbdătoare și mereu stângace din diminețile când se pleacă în vacanță. Cu oboseala nopților târziu nedormite. Cu jalea doliului celor prea dragi plecați prea devreme în altă parte. Cu disperarea crăpăturilor din zilele de veghe, în spital, la căpătâiul copilului bolnav, când te strecori pe holurile reci, afară, cu o cană aburindă. Să iei puțină pauză. Cu chicotelile ciripitoare ale prietenelor adunate la masa din bucătărie, la vorbă.

Cu începuturi. Am început să beau cafea pentru că mama. Pentru că asta făcea ea. Pentru că mama era cafeaua. Așa știa ea să ființeze. Ea și cafeaua. Pentru că mama m-a copleșit, la timpul ei, cu întreaga ei ființă. Și, ca să îi fiu și mai aproape, m-am împrietenit cu cafeaua.

Cum beau cafeaua acasă? La geam. Ca să privesc afară. Îmi place să  beau cafea și să privesc cerul, mai ales că pot, pentru că locuiesc foarte sus și nimic nu mă împiedică.” Miruna

 

„Momentul meu pentru mine”

„Aș putea spune că nu pot trăi fără cafea, datorită ritualului și a stării de bine pe care mi-o dă acea ceașcă de cafea aromată. Îmi place cel mai mult să o beau acasă și pentru că am o pasiune pentru căni, îmi aleg și cănile în funcție de cum mă simt în acea zi.

Cafeaua este pentru mine poate opusul a ceea ce a devenit azi – on the go – pe fugă. Înseamnă liniște, timp de gândire și de zen. Este un moment pe care mi-l creez eu și pe care îl aștept dimineața cum deschid ochii. Știu că sunt doar eu și aroma minunată care mă lasă să visez.” Alexa

 

Gura mea de aer”

„Cafeaua nu este o rutină pentru mine. Nu beau cafea zilnic. Iar când o beau, o beau undeva după prânz. Un americano. E gura mea de aer. Beau cafea când simt să iau o pauză de la tot. Beau cafea dimineața, când sunt în vacanță. Beau cafea când merg la mama acasă. Și mai beau seara, dacă îmi e poftă.

Cafeaua mea nu se îndulcește și nu se îndoaie cu lapte. Acasă, dacă mi-o prepar, o fac la ibric, cum o face și mama. Înainte, umpleam aragazul de zaț. Acum știu cum se face.

Dincolo de sensul ei funcțional, este un moment și chiar aduce plăcere.” Ecaterina

 

***

 

În fiecare an, Davidoff creează o delicatesă unică pentru cunoscătorii de cafea, propunându-și să onoreze cele mai bune amestecuri de cafea Arabica din regiuni de creștere exclusiviste. Davidoff Café Création Supérieure Azur se află la a doua lansare, prima fiind în 2015.

Ediția din acest an te trimite, cu simțurile, într-o călătorie pe tărâmurile Columbiei și ale Braziliei. Cu un design elegant și culoare radiantă, albastru intens, Davidoff Café Création Supérieure Azur este un cadou perfect de Crăciun, atât pentru iubitorii acestei băuturi, cât și pentru cei dragi, familie sau prieteni.

Ediția limitată Davidoff Café Création Supérieure Azur este disponibilă în două variante: cafea instant (într-o cutie metalică) și cafea prăjită și măcinată. Sortimentul de cafea premium poate fi cumpărat începând din noiembrie 2017 până în ianuarie 2018. 

 

CONCURS

Pentru că lucrurile foarte bune trebuie date cu inima deschisă mai departe, împreună cu Davidoff Café am pus la cale un concurs fain.

Vă invit să-mi scrieți, în comentarii aici sau pe Facebook, despre cum beți cafeaua acasă – care-i ritualul, care-i decorul, care-i povestea voastră. Cel mai frumoase două răspunsuri vor fi premiate cu seturi de Davidoff Café Création Supérieure Azur, cafea instant și cafea prăjită și măcinată, și lumânări Cup&Candle turnate de mine în ceașcă personalizate Davidoff Café. Lumânările vor avea, cum altfel, parfum de cafea proasptătă, iar după ce vor fi terminat de ars, veți rămâne cele mai frumoase cești în care să vă beți cafeaua acasă. 🙂

 

UPDATE: Vă mulțumesc tare, tare mult – nici nu știți cât de mult – pentru că v-ați făcut timp să-mi scrieți, pe îndelete, despre cafelele voastre. Tare mi-aș fi dorit să pot premia pe toată lumea, căci greu a fost să aleg doar două povești. Știu însă că cercurile se închid și cred că, la un moment dat, drumurile noastre se vor intersecta și, într-un fel sau altul, bem noi o cafea împreună. 🙂

Cele două premii merg la Alina B. și la Diana Hosu. 🙂

15 Comments
  • Diana Elena I
    December 16, 2017

    Ce concurs frumos, Oana!
    Ador cafeaua inca din copilarie. Cea mai fumoasa stare mi-o aducea mirosul cafelei mamei mele. Aceasta isi aducea ceasca cu cafea dimineata la noi in dormitor si o savura in timp ce se bucura de imaginea cu mine si fratele meu dormind. Imi amintesc sentimentul de liniste si protectie pe care mi-l oferea aceasta atmosfera.
    Milioane de cafele mai tarziu, momentul cel mai frumos al zilei are loc dupa ce ii adorm pe cei doi nazdravani ai mei, imi fac o cafea tare si parfumata, merg pe holul de la mandsarda si o savurez bucurandu-ma de singurul moment in care sunt eu cu mine. De trei ani am devenit mama si apreciez enorm putinele momente pe care pot sa le aloc unei “placeri vinovate” doar pentru mine.

  • maria
    December 16, 2017

    Tot timpul am spus ca nu pot trai fara cafea. Cafeaua fara zahar ,fara nimic altceva e pentru mine viata ,energie ,e primul lucru care l fac dimineata ,o cafea buna rau si apoi o savurez in tihna alaturi de cainele meu ,,Lady,, intr un fotoliu comod care te imbie sa nu te mai ridici din el iar la weekend cand timpul imi permite mai mult si alaturi de o carte buna .
    Cainele stie ritualul de dimineata a cafelei si parca mirosul cafelei ii da si lui o stare de bine ,de liniste .Consum o singura cafea indifent de cat de aglomerata este ziua respectiva si ma bucur intotdeauna de ea acasa de vreo 10 ani. Mama nu a baut cafea nu stiu de mirosul ei de acasa ,am invat sa beau tot vazand la altii ca consuma iar intr o zi am baut si eu si de atunci suntem nedespartite.

  • Ela
    December 16, 2017

    Pentru mine, insemnatatea cafelei a dospit, a crescut si s-a mai ciobit pe alocuri odata cu mine, in lungul drum spre auto-cunoastere. Am inceput sa beau cafea in anul 1 de facultate in caminul Grozavesti, intr-un ibric adus de acasa. Atunci cafeaua era firul care ma lega de mama si tata, de adolescenta mea din provincie si ma ajuta sa ma ancorez intr-un oras altfel strain. De cativa ani, de cand l-am cunoscut pe sotul meu, cafeaua a devenit simbolul iubirii si al tihnei. Rareori fac eu cafeaua acum, cel care o face este sotul meu, desi el nu bea cafea. Se trezeste insa dimineata, cu cateva minute inaintea mea, ca sa puna pe foc ibricul meu adus de acasa in primul an de facultate si doua linguri de cafea. Apoi eu imi beau cafeaua neagra si ma gandesc cum vietile nostre sunt niste cercuri care se inchid numai cu iubire.

  • Lavinia Braita
    December 16, 2017

    Imi place sa cred ca cestile de cafea pe care le bem sunt alter ego-urile noastre. Cafeaua de dimineata e o parte din mine. O oglinda a mea. Canile la fel. Oricine poate sa-si dea seama de starea mea de spirit din momentul respectiv doar uitandu-se la cana. Daca are urme de ruj, e clar ca nu am o zi tocmai buna. Daca are urme de cafea pe ea, ups, am dormit cam mult si m-am trezit cam somnoroasa, paradoxal, de la prea mult somn.
    Gustul cafelei il ajustez in functie de suflet. De obicei nu pun nimic, o prefer cat mai amara si simpla, pentru ca sufletului meu are mecanisme simpliste. Nu ii plac lucrurile complicate.
    Alteori, cand il simt usor trist adaug putin lapte. Daca e de-a dreptul deprimat, pun si putin zahar.
    Pe mine cafeaua mea ma reprezinta.

  • Lavinia Braita
    December 16, 2017

    Imi place sa cred ca cestile de cafea pe care le bem sunt alter ego-urile noastre. Cafeaua de dimineata e o parte din mine. O oglinda a mea. Canile la fel. Oricine poate sa-si dea seama de starea mea de spirit din momentul respectiv doar uitandu-se la cana. Daca are urme de ruj, e clar ca nu am o zi tocmai buna. Daca are urme de cafea pe ea, ups, am dormit cam mult si m-am trezit cam somnoroasa, paradoxal, de la prea mult somn.
    Gustul cafelei il ajustez in functie de suflet. De obicei nu pun nimic, o prefer cat mai amara si simpla, pentru ca sufletul meu are mecanisme simpliste. Nu ii plac lucrurile complicate.
    Alteori, cand il simt usor trist adaug putin lapte. Daca e de-a dreptul deprimat, pun si putin zahar.
    Pe mine cafeaua mea ma reprezinta.

  • Mysha
    December 16, 2017

    Desi nu ma gandesc la asta de fiecare data cand beau cafea, ea imi aminteste de bunicul meu preferat si singurul pe care l-am pierdut pana acum. Aveam probabil vreo 9 ani cand am baut cu el prima cafea. El ma lua de la scoala, imi pregatea masa de pranz, ma alinta, stateam impreuna toata ziua pana veneau ai mei acasa. Imi amintesc ca isi facea, dupa masa de pranz, cafea intr-o ceasca nici prea mare, nici prea mica. Avea un ibric micut pe care il umplea cu apa si il punea la fiert pe aragaz. Intre timp isi scotea cescuta, punea o lingurita si jumatate de ness si doua de zahar si apoi astepta sa se fiarba apa. Dupa cateva minute, o turna sfaraind in ceasca. La inceput, il mai convingeam sa ma lase sa iau o gura. Apoi stiu ca intr-o zi am reusit sa-l conving sa ma lase sa imi fac o ceasca si pentru mine. Au trecut cam 16 ani de atunci. Cred ca am baut 637267228 de cafele de atunci, insa nu am mai baut una cu el cam tot de pe atunci, cred.
    In cei 16 ani de cand beau cafea, mi-am schimbat felul in care imi place sa o beau de foarte multe ori. La inceput era ness, apoi la ibric cu muuult zahar si cu un strop de lapte, apoi foarte puternica cu putin zahar si cu putin lapte, apoi pliculete 3-in-1 pentru ca se faceau mai repede si eram in a12a, nu aveam timp sa stau prea mult la cafea. Cand am inceput facultatea am inceput si sa experimentez mai mult si in mai multe locuri. Am baut-o mocha in Londra, frappe in Grecia, cappuccino in Florenta, la ibric in Ljubljana acasa la prietena mea care apoi mi-a citit in zat, americano in Montreal, ristretto in Beijing, espresso napoletan in Napoli, la ibric pe acoperisul muzeului de fotografie din Marrakech. Acum este ritualul nostru, al meu si al sotului meu de dimineata, dar si cand se intoarce de la birou, cafea la ibric pentru amandoi, chiar daca e italian si prefera moka pana sa ma intalneasca.
    Multumesc Oana ca mi-ai amintit de inceputurile relatiei mele cu cafeaua. Astazi o sa o beau cu Emanuele gandindu-ma la bunicul meu.

  • Diana Hosu
    December 16, 2017

    Pasiunea pentru cafeaua început de la o cană cu marginea dantelată. Era una vintage, aleasa dintr-o cutie pe care mătușa mea dorea să o arunce. Fiind pasionată de fotografie, puneam cafea in cană și îi făceam poze, iar apoi gustam cate puțin din cafea. Au trecut câțiva ani buni și nu pot să îmi scot din minte mirosul de cafea dimineața, la casa părintească, mama, care știa că dimineața beau doar din acea cană, iar pe parcursul zilei îmi aleg eu ce-mi place din cănile cumpărate de la piețele de vechituri. Ficare cană are asociată o stare. Prima mea cană e cana – fericire. Mai am nevoie și de putere, răbdare, iubire si-atunci îmi iau doza din fiecare de câte ori simt nevoia. Când m-am mutat în Paris pentru studii, am rugat-o pe mama să îmi trimită niște cafea “de-acasă”. Credeam că are același gust și aici. Îmi era dor de gustul intens de cafea neagră, doar cu puțin zahăr, sau uneori neîndulcită, să îi simt mai bine aroma. Am reușit să găsesc și aici niste căni (bineînțeles, vechituri, cărora le fac poze pline cu cafea). Ei bine, cu toate că sunt îndrăgostită de Paris, cafeaua n-are același gust ca cea făcută de mama. Fiecare oraș, are o alta poveste, și fiecare cafea are alt gust în funcție de locul în care o beau, dar cel mai important: CU CINE.
    Luni zbor spre Romania și le fac alor mei surpriză. Voi ajunge dimineața, numai bine sa stau cu ai mei dragi la o cafea. Si-acum că termin textul, mi s-a făcut un dor nebun.. de casă.

    • OanaBotezatu
      December 21, 2017

      Draga Diana, iti multumesc tare mult pentru povestea frumoasa. Unul dintre premii va ajunge la tine. 🙂

  • Buligă Nicoleta-Andreea
    December 16, 2017

    Am invatat sa fac cafea inainte sa stiu sa o beau; in copilarie, cand mama avea musafiri si striga la noi ( parca si acum o aud) ” faceti si voi o cafea!”. Cafeaua era insotita de un bol mic (d-ala bun) cu dulceata, un pahar cu apa, zaharnita si o lingurita. Cand ajungeam cu tava, vedeam cum mama era mandra de mine, iar musafirul impresionat- ce senzatie faina! Nu mai zic ca mai ” furam” cate o gura de cafea, sa vad daca am facut-o buna…
    Apoi, mare fiind, am inceput sa beau cafea ocazional. Acum, la 31 de ani, beau cafea zilnic.
    Reusesc sa beau cafeaua de-a lungul zilei, guri mici, sorbite cu savoare, fara sa conteze daca e calda sau rece, intre indatoririle de mama a doua fete minunate. Uneori e cu lapte, alteori doar cu zahar sau miere, alteori e prinsa de gargarita cea mica si varsata pe covor….
    Cafeaua, oricum ar fi ea, imi da energie, momente cu mine insami, imi stie gandurile si imi imbie casa cu un miros senzational, pe care il ador!

  • Paula Musatoiu
    December 16, 2017

    Ce concurs drăguț:când zic cafea primul gând îmi zboară la mama.Ea a fost cea care m-a învățat cum se face o cafea la ibric și ca e licoarea in care îți poți limpezi gândurile; mi-o amintesc și acum cum era primul lucru pe care îl făcea dimineața și cum umbla cu ceașca de cafea după ea prin casa jumătate de zi; era o plăcere dimineața cum se întrebau unul pe altul, ea cu tatăl meu cine face azi cafeaua; mereu spunea ca cea făcută de tata e mai buna, ca Adaugă la sfârșit un strop de iubire. Dar primul meu contact cu cafeaua a fost pe la 4 ani – și acum îmi povestește tatăl meu cu ma lua bunica in plimbare la prietenele ei eu cu gentuța mea pe mâna (era ritualul ei săptămânal ca o zi sa meargă sa își viziteze prietenele);acolo ne așteptau chiseaua cu dulceața de nuci (o amintire draga a copilăriei mele), paharul de apa și ceașca de cafea; doamnele cochete îmi puneau si mie un strop de cafea in ceașca mea (tata zice ca aveam și eu ceașca mea) și ma chinuiam sa stau picior peste picior și sa savurez stropul de cafea ținând ceașca cu degetul mic in sus (așa m au învățat ca se bea o cafea).Timpul a trecut:liceu,facultate – cafeaua a intrat in rutina zilnică: ne vedem la o cafea , facem 2-3 cafele și învățam, am depersonalizat-o.De câțiva ani am redescoperit o (chiar și pe cea decofeinizata); pentru mine înseamnă eu cu gândurile mele; ador momentele când ajung intr-o cafenea micuța, cozy și stau in fata unei cafele eu cu mine sau eu cu o carte; iubesc momentele când vin prietenii la noi acasă și ii întreb: cine bea o cafea; ii sunt recunoscătoare ca e cu mine după prânz in fiecare zi și trecem împreuna prin partea a doua a zilei din viața de birou. Preferata mea e: fără zahăr, cu puțină vanilie, cu frișcă (nu lapte) și scortisoara. Și chiar dacă mama mea nu mai e, cafeaua și mirosul de cafea ma vor duce mereu cu gândul la ea-indiferent ce ii dăruiam, bucuria ei maxima era sa primească un pachet de cafea,de aceea bagajele din vacanța conțineau mai multă cafea decât magneti.Si ca sa închei intr-o nota optimista dorința mea pentru Secret Santa (de la birou) este sa primesc timp pentru mine la o cafenea,sa stau și sa savurez o cafea fără sa ma grăbesc nicăieri. Sper ca Santa sa vina 🙂

  • Simona
    December 17, 2017

    Iubirea mea pentru cafea a început mai târziu, prin anul 2 sau 3 de facultate, dar în scurt timp s-a transformat într-un angajament de lunga durata, bazat pe sinceritate. Desi inițial beam ocazional, ulterior am început să o beau cu părinții mei cand ajungeam acasa. Fiecare dintre ei m-a ghidat până am ajuns sa obtin gustul potrivit si era cumva semnalul ca putem sta de vorba in tihna, sa ne punem la curent cu noutățile din viețile noastre. De atunci am asociat-o mereu cu ideea de apropiere, intimitate, in special pe cea băută in compania oamenilor dragi, indiferent de loc. Dimineata este prima activitate din bucătărie, cea care îmi da energie pentru tot ce urmează. In cursul zilei, daca se acumulează oboseală sau simt ca am ajuns într-un punct dificil, îmi limpezesc ideile in fata unei alte cafele, savurată picătură cu picătură.

  • Alina
    December 17, 2017

    Calatorii. Pasi. Minune. In casa mea e o farama din fiecare tara vizitata. Ritualul de a-mi face cafeaua este de fapt o incursiune prin lume, prin amintiri, prin mine. Iau ibricul adus din Mostar, Bosnia si il umplu cu apa. In timp ce ii mangai incrustatiile facute manual imi aduc aminte de mesterul fauritor spunandu-mi: “ o sa te tina o viata, o sa vezi!”. Sper, in acelasi timp, ca o viata sa ma tina si iubirea pentru sotul meu, pentru fiica mea…

    Da in clocot apa si mangai muscatele pline de flori. rosii. albe. Roz. Si admir gradina, paradisul in care ma regasesc, in care fug cand imi e greu. Strajerul emotiilor mele si popasul fiintei mele.

    Iau zaharnita din Paris si lingurita din Moscova, adusa de bunica sotului meu acum mai bine 60 de ani… si presar zahar mult, in apa. Caci de, fieare cu viciile lui, nu? Cafeaua deja isi lasa aroma sa se ridice prin aer, ca o cobra dansand pe sunete de flaut, ca un tril de primavara de langa balansoarul meu din gradina. Cafeaua sade bine binisor intr-o cupa de ceramica carata tocmai din Vietnam, poate intre timp a invatat sa si vorbeasca limbi straine.

    O amestec cu un strop de dragoaste, las totul sa se domoleasca, timp in care procesul decizional de alegere al canii incepe. Uneori e mai simplu, pun mana pe una si gata. dar deseori le iau de pe raft, le mangai si imi aduc aminte… de locurile de unde vin, de unde le-am luat, de mesterii ce le-au faurit cu mana lor. Cani multe am… din Thailanda, Austria, Transilvania, Bosnia, Hawaii, Croatia, Maldive, Sri Lanka, Paris, Bled… rafturi intregi de tari si orase si locuri!

    Aleg. Savurez. Uneori dansez. Deseori vars un strop ( sau mai multe) de cafea pe mine. Si inevitabil, in fiecare zi, realizez cate tari mai sunt acolo, in lumea mare, de vizitat pentru mine!

    • OanaBotezatu
      December 21, 2017

      Draga Alina, am intrat cu totul in povestea ta. Ma bucur tare mult ca ai avut timp sa o scrii aici. 🙂

  • corin_a
    December 17, 2017

    Cafeaua este prietenul care mi-a fost mereu, dar mereu alături. Nu cred că există stare pe care să o fi trăit, să o fi traversat – fericire, tristeţe, bucurie, jelanie, însingurare, disperare, deprimare, împlinire, dăruire, prea-plin sufletesc, gol, nesiguranţă, optimism – la care să nu fi fost prezentă cafeaua. M-a văzut şi m-a ştiut copilă îndrăgostită, devenind mamă, purtând bătălii, pierzând, câştigând. Şi-a schimbat în timp aroma, culoarea, provenienţa, mi-am schimbat în timp tabieturile, gândurile, trăsăturile, dar ceva a rămas neschimbat, definitiv, pentru totdeauna: clipa magică în care ne întâlnim 🙂

  • Mihaela
    December 20, 2017

    Cafeaua e o stare de bine. O beau în fiecare dimineață din timpul săptămânii și e momentul meu preferat dintr-o zi de munca – sa stau cu căștile în urechi, ascultând o muzica buna, sa beau cafea și sa privesc în zare, asta e combinația perfectă pentru a trece cu bine peste dimineață. Dar cafeaua acasă e altceva, cafeaua acasă nu o beau, ci o trăiesc. Pentru ca omul meu frumos nu bea cafea decât atunci când e cu mine, în rest nu. În fiecare dimineață de weekend am construit în jurul cafelei un întreg ritual, el este cel care pregătește cafeaua și eu înnebunesc de drag și de iubire de cum simt mirosul ei în cuibul nostru. O bem pe canapeaua din living și nu exista data în care sa nu ciocnim cestile de cafea înainte sa luam prima gură. Ni s-a tot spus ca nu se ciocnesc decât paharele cu vin, dar nu ne interesează, noi ciocnim cu cafea în semn de sărbătoare, în semn de fericire, în semn de bucurie de a trăi. Fiecare zi de vacanță începe cu cautatul localurilor în care se găsește cafea bună și planurile de peste zi se trasează în timp ce bem cafea neîndulcită cu un dulce cu care sa se combine bine. Cafeaua e amintirea momentelor împreună.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *