Gradinita nu-i BauBau. Nu pentru copilul meu

De la 11.00 la 14.00 am stat sambata la gradinita, cu David, la brunch-ul de intalnire cu ceilalti parinti si copii si de socializare cu doamnele educatoare in grija carora ne vom lasa copilul de azi incolo. Ne asteptam sa ajungem la gradinita si sa fim convocati la prima sedinta. Dar nu a fost asa, din fericire, caci nu prea ne place sa fim pusi in banca. 🙂 David si-a amintit locul – mai fusesem aici in urma cu doua luni, in recunoastere –, asa ca a urcat scarile cu bucurie, le-a facut din mana oamenilor de la intrare (el face papa si cand ajunge, nu numai cand pleaca) si s-a oprit fix pe covorul cu jucarii din lemn, dupa ce mi-a cerut sa il descalt. Acolo a stat vreo ora, impartind cu alti copii spatiul de joaca si trenuletele, masinile, puzzle-urile. Din cand in cand, se oprea din joaca atunci cand vedea ca i se fac poze. 🙂

Am gasit casa plina cu oameni mari si oameni mici, care de care mai simpatici si mai curiosi. Cei mici, curiosi sa sa verifice toate cutiile cu jucarii si rafturile cu carti. Cei mari – curiosi ce fel de gradinita e asta si daca este locul potrivit pentru copilul lor. Peste tot unde te uitai, la parter, la etaj, in interior, dar si afara, in curte, numai pitici exploratori si parinti cu intrebarile la ei. Noi le pusesem deja pe ale noastre la prima intalnire cu Adina Horga, directoarea gradinitei, asa ca am stat la socializare, am mai mancat o briosa, am mai baut o limonada. Sigur, verificand din cand in cand piticul, care, insa, nu avea nicio problema cand dispaream din raza lui vizuala. Ba chiar s-a dus in curte cu una dintre educatoare si au stat cateva minute bune.

Am avut emotii pentru intalnirea de la gradinita, eram curioasa cum arata totul (stiam care sunt planurile si mi-a placut foarte mult tot decorul si arsenalul de jucarii si carti), cum sunt doamnele si mai ales cum va reactiona David. Iar David a luat totul asa cum trebuie sa ia un copil gradinita: in joaca. S-a jucat peste tot, fara pauza, a fost – ca de obicei – in permanenta in priza, nici mancare nu i-a trebuit (dar si-a gasit un pic de timp sa manance o gustare, sa nu credeti ca am tinut copilul flamand 🙂 ), de somnul de pranz nici nu mai spun. Inainte de plecare, am reusit, cu greu, sa-l duc in camerele de la etaj, care sunt decorate in functie de activitatile copiilor. Cel mai mult i-a placut in camera senzoriala, la peretele cu oale si cratite. Da, da, oale si cratite, asta au pus oamenii gradinitei pe perete. Acolo a stat David si a batut cu un ciocanel din lemn ceva timp si de acolo l-am desprins cu greu, la plecare.

Care operatiune de plecare a inceput la ora 13.00, teoretic, dar s-a concretizat la ora 14.00 fara 15 minute. David mergea cu mine de mana pana spre iesire, apoi isi amintea ca mai vrea putin sinele de tren; il lua taica-sau si il aducea spre usa, el isi amintea ca ar mai vrea un pic la cartea cu Pinocchio; eu ii spuneam ca mergem acasa si de acolo in parc, el imi arata ca ar vrea afara, in curte, sa stea pe iarba. Si tot asa. Intr-un final, ca o mama denaturata ce sunt, l-am luat pe sus si, drept sa spun, a cam ripostat. L-am pus in scaunul de masina si am pornit spre casa. Nici nu am iesit bine de pe stradutele din cartierul Aviatiei, si a adormit. Si a dormit vreo doua ore si ceva, ceea ce s-a mai intamplat, ziua, in urma cu vreo sase luni. Adica a trecut ceva timp! 🙂

bebe-david-la-gradinita-3

 

De luni incepe gradinita la program normal, de la 9.00. Ne-am propus sa il luam imediat ce se trezeste din somnul de la pranz. Evident ca suntem pregatiti si pentru zile in care, poate, nu va vrea sa stea prea mult. Dar primele semne arata ca ii cam place gradinita.

 

Si pentru ca multe prietene m-au intrebat deja ce fel de gradinita am ales pentru David (gradinita despre care eu am aflat de pe Facebook), pun mai jos, cu liniuta, cateva informatii, asa cum le-am primit si noi:

  • Gradinita Bergman are la baza conceptul nordic de „forest kindergarten”, care propune o viziune prietenoasa cu natura asupra educatiei. Acest lucru inseamna cei mici sunt priviti ca niste „oameni mici” aflati intr-un proces de adaptare la o lume mare, in care accentul se pune pe experienta si experiment. Copiii sunt incurajati sa traiasca experientele „pe propria piele”, sa aiba curajul de a atinge, de a incerca, de a deschide, de a avea curaj si initiativa. Focusul este pus atat pe devoltarea fizica armonioasa (prin iesirile dese in natura), cat si pe cea cognitiva (se studiaza opt domenii, numite arii curriculare), si cea psiho-spirituala (mindfulness, yoga pentru copii, psihologia copilului).
  • Gradinita are obordarea holistica. Aceasta este absolut necesara pentru a ne intelege pe noi insine, in primul rand. Abordarea holistica nu e deloc ceva nou, insa e un aspect pe care trebuie sa il redescoperim. Comunicarea cu copiii este non-violenta, empatica, fara pedepse, fara recompense, fara diminutive, li se ofera mereu o alternativa (dar asta nu insemna ca nu exista niste reguli care trebuie respectate – inclusiv una legata de intarziere :)).
  • Cuvantul-cheie, la Bergman, este Natura. Fiindca cei mici au dreptul natural de a se bucura de Natura, atat cat simt ei nevoia, fara dozaj care sa le limiteze „portia” de stat in curte sau in parc in functie de programul sau. De aceea merg copiii de la gradinita, periodic, la padure. 🙂
  • Un lucru care imi place mie mult (dar de care ma si tem un pic, recunosc), are legatura cu partea asta: copiii petrec timpul IMPREUNA. Ei nu sunt separati pe grupe decat o ora pe zi, atunci cand li se „predau” cunostinte pe intelesul lor, folosind metode adecvate fiecarei grupe de varsta. In restul timpului, copiii exploreaza, se joaca, mananca si dorm impreuna. Deci ziua unui copil de la grupa mica – acolo unde este si David, care e cel mai mic de la grupa mica 🙂 – decurge la fel ca a oricarui alt copil din gradinita.

Va povestesc mai multe despre gradinita de acum incolo, sa fiti siguri. Intre timp, puteti sa imi scrieti si va mai spun ce am omis aici.

Acum ma duc la somn, caci maine ma trezesc devreme. Pentru prima zi la gradinita a copilului meu! OMG! 🙂

 

Foto: Mihai Dina, Bergman – The Forest Kindergarten

 

 

2 Comments
  • Adriana D
    June 29, 2017

    Imi place cum povestesti
    Mi-aplacut descrierea gradinitei
    Pacat ca n-am stiut de ea in urma cu 3 ani…
    acum dupa clasa pregatitoare am deci sa caut HS

    • OanaBotezatu
      July 3, 2017

      Draga Adriana, acum trei ani nu exista, s-a deschis anul trecut. Dar sunt convinsa ca i-a fost bine copilului tau la gradinita pe care ai ales-o pentru el. Sa va fie bine pe mai departe!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *