#ÎntâlnirileBucuriei. De pe Facebook, la cafea

Eu am cunoscut mulți oameni care mi-au plăcut mai întâi pe Facebook și apoi în viața reală. Știu că, de regulă, e invers: știi pe cineva din realitate, îi dai/ sau îți dă Add friend și apoi împărtășiți diverse și în online. Sunt câțiva ani buni de când mi-am făcut contul, peste șapte, și am tot felul de amintiri frumoase legate de oameni la care nu aș fi ajuns altfel decât prin celebra rețea de socializare. Oameni care mi-au devenit personaje sau oameni cu care am ieșit la o cafea, pur și simplu fiindcă ne-am plăcut în acest spațiu virtual de multe ori blamat. Îl mai blamez și eu câteodată, dar de cele mai multe ori am puterea să recunosc că Facebook m-a ajutat de multe ori, profesional și nu numai.

De ceva vreme mi-a încolțit în minte o idee, iar ieri, după ce am vorbit pe chat cu Gabriela, am zis că e momentul ca ideea să prindă contur. Gabriela e o tipă care mă urmărește pe Facebook. Ne-am întâlnit anul trecut, la un cros, iar ea, trecând pe lângă mine, mi-a spus că îi place blogul meu, urmărește ce scriu și că se bucură să mă vadă. Am vorbit puțin, eu am uitat cum o cheamă (eram foarte concentrată să termin cursa), nu aveam cum să îi notez numărul de telefon, asta a fost. În urmă cu două zile, de ziua mea, mi-as scris un mesaj tare frumos, care ne-a bucurat pe amândouă deopotrivă. Și tot vorbind noi, i-am spus de ce aveam în minte: să mă văd din când în când la o cafea cu oamenii pe care îi cunosc via Facebook. 🙂

Cel mai frumos compliment pe care l-am primit după ce am ieșit la o cafea cu o persoană necunoscută, care mă știa doar după ce scriu, a fost: “Ce mă bucur că ești și în realitate așa cum scrii!” Și l-am primit de câteva ori. 🙂

Plecăm la drum cu ideea că oamenii – mai ales în online – nu sunt ceea ce par, că imaginea pe care o arată pe Facebook, pe Instagram și pe blog este doar o mască menită să atragă Likes & Share & Friends. Uneori poate fi așa. Dar să știți că de multe ori oamenii chiar sunt ceea ce zic să sunt. Cred ceea ce scriu, simt ceea ce povestesc, beau cafelele pe care le pozează, poartă hainele pe care le vedeți în fotografiile pe care le postează. Evident, există și categoria Cealaltă, a oamenilor cu mască, fix ca în viață, dar nu vreau să insist pe zona asta; fiecare, până la urmă, trăiește cum dorește, și pe viu, și virtual. 🙂

Sunt un om normal, cu trăiri normale, poate doar că le povestesc mai bine decât alții. Sunt ceea ce scriu și ceea ce simt și am stabilit din start că ceea ce pun pe Facebook este adevărul și numai adevărul. Recunosc, mai pun uneori filtre la poze, fiindcă mi-aș dori culori mai vii la ceea ce a surprins telefonul meu, dar nu am mințit niciodată în legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat. Da, sunt așa cum vedeți aici și pe pagina mea de Facebook.

Așa că, pentru cititorii mei care vor să mă cunoască – și poate să se convingă că mai există și oameni fără mască -, dar și pentru mine, căci tare mă bucur când îi văd la ochi pe cei care îmi dau Like și mă citesc, voi organiza niște ieșiri la cafea. Ca să ne cunoaștem și să ne bucurăm de normalitatea din bula noastră. Încă nu am pus la punct toate detaliile, dar o voi face în cel mai scurt timp cu putință, apoi vă voi da de veste, ca să ne sincronizăm o oră din timpul liber.

Ce vom face în ora aia? Cine spune că trebuie să avem un desfășurător bine pus la punct? Poate uneori ne vom rezuma la o cafea, poate alteori voi veni la întâlnire cu un om drag mie, vedetă sau nu, personaj sau prieten, care știe să se bucure de normalitate la fel ca noi. Poate uneori vom merge la un spectacol, poate alteori vom învăța, împreună, să facem ceva frumos – un obiect sau o bucurie neașteptată. Întâlnirile astea vor fi darul și recunoștința mea pentru timpul pe care mi-l dăruiți și sper să le primiți cu inima deschisă, adică așa cum vin eu spre voi.

Abia aștept să văd cum crește ideea asta, să-mi țineți pumnii să iasă frumos și bine. 🙂

 

Be happy & nice,
Oana

 

Foto: arhiva personală

 

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *