Pentru mine, prostuța

Mai știi, prostuțo, când credeai că nimic bun nu ți se poate întâmpla, că nu ești destul de bună pentru a primi ceva bun înapoi, că nu ești destul de frumoasă ca să meriți atenție, că nu ești destul de deșteaptă, de amuzantă, de norocoasă, de hotărâtă să faci lucrurile să se întâmple minunat pentru tine? Ce prostuță erai! Toți anii care au venit peste tine, de la 18 la 35, aproape toți ți-au demonstrat, fiecare în felul lui, că ești și bună, și frumoasă, că ești deșteaptă, amuzantă, norocoasă, că ești hotărâtă să-ți faci o viață minunată. S-a întâmplat altfel decât credeai la majorat, prostuțo, ba chiar fix pe dos.

 

Mai știi când credeai – nu credeai, ci știai sigur – că nu vei găsi un om care să creadă și să vadă în tine mai mult decât crezi și vezi tu? Că nu vei găsi un bărbat care să te iubească necondiționat, care să nu vrea să te schimbe, ci să te ia așa cum ești, să te iubească așa cum te-a aflat și să te facă fericită? Că nu vei găsi o jumătate care să-ți închidă întregul? Îți scriu acum ca să-ți spun că te-ai necăjit aiurea. Omul acesta a fost pus deoparte pentru tine și a venit în viața ta fix când te așteptai mai puțin. Este tot ce nu credeai că vei întâlni vreodată și tot ce erai convinsă că nu meriți să primești.

 

Mai știi câte nopți la rând te-ai gândit dacă tu vei fi o mamă bună, mai bună? Dacă vei avea copii sănătoși și frumoși cu ale căror vieți vei fi în stare să faci ceva care contează, în fiecare zi? Am lăsat la final această veste: nu doar că ești mamă, dar ești mama celor mai minunați doi băieți, David și Cristian. Sunt tot ce puteai spera și de zece ori mai mult. Iar tu ești o mamă bună, dacă bună înseamnă că vrei, în fiecare zi, ce e mai frumos și mai adevărat pentru ei. Dacă accepți că vei greși, ca mamă vei greși des, dar important va fi mereu să nu te pedepsești pentru asta la nesfârșit: greșești, cazi, plângi, te ridici, gata. Dacă vei înțelege că nu există părinte perfect, ci părinte care, oricât de binevoitor este, și oricât de mult își iubește copiii, uneori va obosi. Dacă nu vei uita că, pentru a le fi bine copiilor tăi, trebuie să ai grijă și de tine.

 

S-au întâmplat, prostuțo, s-au întâmplat binele și frumosul și fericirea în viața ta. S-au întâmplat, evident, și tristeți, dar ele nu au făcut decât să te învețe să apreciezi mai mult ceea ce primești când te aștepți mai puțin. S-au schimbat multe de când aveai tu 18 ani, dar uite, tu, cu obiceiul tău de a scrie, cu stiloul pe hârtie, ce te atinge, ce te fericește și ce te doare, ai rămas o bucurie constantă. Mai ții minte că aveai, într-o agendă cu foi dictando, la final, câteva rânduri cu liniuță pe care le completai mereu, de câte ori simțeai că ai nevoie să-ți amintește care e rolul tău pe lume? Mai știi ce ai scris la primele două liniuțe? Eu știu exact: să fiu bună și să fiu fericită. Ce chestie, cred că ți-a ieșit povestea asta. (la a treia, ai scris: să am mulți pantofi, și s-a întâmplat chiar și asta).

 

S-au întâmplat multe de când aveai tu 18 ani, dar unele lucruri au rămas la fel: punerea de gânduri pe hârtie, scrisul cu stiloul, bucuria faptelor mici, o amandină cu vișină deasupra, un tort de casă, o îmbrățișare, un mulțumesc, un te iubesc. Toate astea și multe ca acestea nu vor dispărea de pe aici, indiferent câte tehnologii noi vor apărea, toate astea sunt la fel de prețioase ca atunci când erai tu mică. Tu știi asta, ai știut dintotdeauna.

 

CONCURS, #hehe

Scrisoarea am scris-o pe hârtie, căci mi-a spus mie Ligia, prietena mea psiholog, că scrisul de gânduri lasă urme mai adânci dacă folosești, old school, hârtie și stilou (sau pix, sau creion). Mi-a plăcut invitația primită din partea Carrefour de a-mi scrie această scrisoare, eu mie celei de la 18 ani, a fost un exercițiu frumos. A durat ceva, căci am zăbovit gândindu-mă bine cum eram la majorat. A durat și a și durut. Am scris cu un stilou Pilot și pentru că am primit două de la Carrefour România, pe unul îl dăruiesc. Povestea e simplă: stiloul cadou merge la unul dintre cei care vor povesti, aici sau pe pagina mea de Facebook, ce și-ar scrie sieși, ce gânduri ar trimite către sinele de la 18 ani? Nu trebuie să scrieți de mână, se acceptă și din taste, emoție și frumos să fie.

Premiul este acesta:

 

***Ca să-mi aleg stiloul, am fost cu băieții în Carrefour Băneasa, unde, cât eu am stat la raftul Pilot cu zeci de variante de instrumente de scris cu ultima tehnologie japoneză, David și Cristianul s-au jucat cu un robot. Un robot adevărat, tot de ultimă tehnologie și el, care nu i-a intimidat deloc, ba chiar Cristianul l-a salutat, l-a luat în brațe ca să danseze împreună și chiar l-a pupat.

Nu mă sperie aceste noi tehnologii, la fel cum nu mă sperie nici că tableta va înlocui scrisul de mână, chiar dacă acum vorbim despre a scrie de mână cu instrumente cu cerneală termosensibilă, pe care o poți “șterge” mai ușor; sau nu mă sperie în măsura în care știu că, pentru copiii mei, prezența roboților printre noi nu e ceva ciudat, așa cum e pentru oamenii mari. Citeam într-un articol, de curând, că noi, părinții de azi, habar nu avem de ce lume vor avea parte copiii noștri, de cât de mult vor beneficia de inteligența artificială și că cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru ei, ca să fie pregătiți pentru cine știe ce li se pregătește, este să-i creștem echilibrați emoțional. Atât.

 

PS: Dacă vreți să-i întâlniți pe roboții japonezi de la Pilot, mai puteți merge la Carrefour astăzi și mâine; găsiți toate informații în linkul de mai jos: https://bit.ly/2m10vi6.

#pregatitipentruviitor #pilotpen

3 Comments
  • Oana
    September 15, 2019

    Ce frumos ai scris… E prima data cand comentez aici pe blog desi citesc des. Imi plac foarte mult rechizitele/ articolele de papetarie. Si mie imi place scrisul de mana… Imi amintesc si acum locurile din copilăria mea unde găseam rechizite si stilouri. Era un bagazin vis-a-vis de blocul meu, Lumea copiilor se numea, dd unde cumparam rechizite. Am avut stilou chinezesc, negru, verde, bordo, cu peniță aurie sau argintie sau din cele cu cap de ursulet si alts feluri. Părinții mei lucrau la Institutul de Proiectării și am văzut rechizite deosebite. Tata scria caligrafic cu Rotring si șablon si ma jucam si eu cu ele. Ce mi-aș scrie mie cea de la 18 ani, după mai bine de 18 ani? Imi amintesc destul de clar ca imi era putjn teama de plecarea la facultate. Intrasem în București unde imi doream, la ASE si sunt din Tulcea, unde in continuare locuiesc. Mi-aș scrie ca nu ar trebui sa am niciun motiv de îngrijorare. S-a dovedit ca nu a fost nimic îngrijorător si chiar a fost o perioadă foarte frumoasă din viața mea. Viata continua si in prezent baiatul meu, pe care la 18 ani nici nu ma gandeam ca il voi avea, a folosit multe Pilot si rezerve și pot spune că e o invenție minunata procedura de ștergere. Acum, la 10 ani el scrie cu stiloul si oarecum a moștenit de la mine pasiunea pentru rechizite. Stiloul din concurs l-ar bucura tare tare mult… ii place foarte mult culoarea verde. Ar fi o idee sa vina roboții si la Tulcea… Carrefour nu cred ca vom avea aici curând…. Am scris tare mult, sper sa te bucure povestea mea… stiu din ce am citit pe blogul tău ca ai legătura cu Tulcea… mi-ar plăcea să ne cunoaștem și să mancam ceva bun la Central…

  • Daniela Oprea
    September 15, 2019

    “M-am retras in linistea camerei, am aprins o lumanare parfumata si am raspuns provocarii de a-ti scrie.
    Imi vin in minte atatea moduri de a incepe: cu dragoste, cu melancolie, dar si cu revolta si reproș. As incepe, insa, prin a-ti spune: sa o lasi mai moale, sa nu te mai judeci atat, sa lasi lucrurile sa curga.
    Viata, asa cum ti-ai dat, deja, seama, e grea si nu vreau sa te mint ca vei avea parte doar de bine, ba din contra, dar invata ca depinde de tine sa poți trece peste toate.
    Nu iti voi spune ce te asteapta, vor fi de toate si nu va fi deloc asa cum visezi, dar va fi o experienta fantastică si vei avea puterea, curajul si vointa de a le duce, pe toate, pana la capat.
    Atat vreau sa iti spun, de aici, de la distanta anilor mei, relaxeaza-te, bucura-te de fiecare SECUNDA traita si lasa viata sa curga.
    Si pentru ca stiu bine ca nu prea ti se spune: ” Esti un om minunat si totul va fi bine💖!””
    (*am scris pe hartie :))

  • Mariuca
    September 17, 2019

    Wow,ce frumos scris,parca m-ai descris pe mine,fix așa gândeam și eu,inca mai gândesc câteodată dar acum stiu sa-mi gestionez si sa ajung gândurile negative.
    Minunat articol 👏🏻👏🏻👏🏻
    Felicitări!
    Rezumatul lui l-am dedus așa: ,,crede în tine indiferent de situatie “

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


error: Content is protected !!