Un caz de Covid-19 la grădiniță. Un caz, NU un focar.

Sunt unul dintre acei părinți care au ales să-și ducă copiii la grădiniță, după terminarea stării de urgență, atunci când grădinițele s-au redeschis. Am ales să fac asta pentru sănătatea lor emoțională, dar, recunosc, și pentru a mea. Sunt unul dintre acei părinți care s-au gândit în multe dimineți la rând dacă nu e greșit să-și ducă copiii la grădiniță, în aceste vremuri tulburi și complicate pentru noi toți. Dacă nu sunt un părinte greșit.

Sunt unul dintre părinții care și-au făcut multe zile mustrări de conștiință și care și-au asumat că vor fi blamați pentru alegerea lor. Dar și eu, ca și voi, ca și alți părinți sau oameni ne-părinți, am dreptul de a face propriile alegeri. Le fac și mi le asum și trăiesc cu ele. Ceea ce vă doresc.

 

Știam de acest caz de Covid-19 de la grădiniță și, în ultimele zile, am stat cu emoții așteptând să văd ce se întâmplă odată cu apariția și evoluția acestui prim caz. Astăzi se fac 14 zile de la apariția virusului la unul dintre educatorii Bergman și răsuflu și eu ușurată, la fel cum o fac educatorii și adulții din comunitatea Bergman, fericită că numărătoarea a rămas la 1. Nu sunt naivă, sunt conștientă că această primă dată nu e singura dată. Sunt șanse mari să mai existe infectări. Dar, cel puțin pentru moment, răsuflu ușurată și admit că paza bună păzește primejdia rea.

Ușurată răsuflă azi și Adina Horga, director educațional Bergman, care a fost cea care a decis modul în care s-a gestionat și s-a comunicat acest prim caz de Covid-19 în comunitate. Am citit de dimineață anunțul Adinei (aici) și am întrebat-o apoi pe care este povestea acestui caz, cum au gestionat situația, ce au făcut concret și cum au fost cele 14 zile pentru oamenii mari și oamenii mici din comunitatea pe care a creat-o. Mai jos sunt răspunsurile ei.

 

Cum și când a apărut acest caz de Covid-19 la grădiniță? Care este povestea?

Încă de la redeschiderea grădinițelor, pe lângă măsurile de igienă și de siguranță clare și foarte stricte (unii au zis chiar extreme), am fost foarte atenți la starea de sănătate a oamenilor din comunitatea noastră. Li s-a comunicat tuturor să fie mai atenți la primele semne de îmbolnăvire a lor sau a unui membru din comunitate. La începutul lunii august, unul dintre educatorii noștri a anunțat, după un weekend petrecut acasă, că a avut febră 37,4 C și că are ușoare dureri de gât. Am luat decizia ca educatorul să rămână acasă și să vedem cum evoluează starea lui. La două zile după acele primele simptome, educatorul și-a pierdut gustul și mirosul și atunci am înțeles că este posibil să aibă Covid-19. În următoarea zi, partenerul de viață al educatorului a fost testat pozitiv. Educatorul nostru fiind contact neprotejat al partenerului de viață, a fost declarat, de medicul de familie, pacient Covid, fără testare.

Atunci am anunțat comunitatea despre acest caz și am închis grădinița timp de 14 zile de la ultimul contact cu educatorul. Toți contacții direcți (personalul din grădiniță și copiii de la grupa educatorului respectiv) au rămas în autoizolare la domiciliu. Decizia, la sfatul medicului grădiniței, a fost ca ei să fie testați dacă apar simptome.

Din această zi, ziua în care am anunțat apariția cazului de infectare, am început un proces de comunicare extrem de transparentă cu pacientul, educatorul nostru, dar și ceilalți membri ai personalului. Am vorbit cu ei telefonic, zilnic, pentru a fi la curent cu starea de sănătate și pentru a le oferi suport emoțional de care aveau atâta nevoie.

În România, există această mentalitate că un pacient Covid este vinovat, așa că pacientul, pe lângă toată simptomele (noi am avut un caz ușor, dar cu toate simptomele; educatorul a rămas la domiciliu și a primit tratament de la medic), simte o presiune foarte mare. Este extrem de important ca cineva să fie în permanență alături de el în această perioadă delicată. Bineînțeles că, pe măsură ce zilele trec, și afli că toată lumea se simte bine și nimeni nu prezintă simptome, începi să fii tot mai optimist că ai putea rămâne la un singur caz.

De asemenea, tot începând din acea zi, am comunicat permanent, transparent, și cu părinții din comunitate. A fost foarte important să formulăm corect mesajul, dar și empatic. Le-am vorbit mereu părinților despre starea de sănătate a educatorului, iar părinții și copiii s-au dovedit a fi un un suport real pentru educator. Părinții au transmis gânduri bune și mesaje educatorului, iar oamenii mici au făcut filmulețe cu ei și i-au urat educatorului sănătate. Au fost zile dificile pentru noi toți, dar, în același timp, am simțit că suntem cu adevărat o comunitate, că avem alături oameni empatici și buni.

 

Au apărut simptome la altcineva din comunitate, la personal sau la copii?

Nu, în 14 zile, la nimeni altcineva afară de educatorul-pacient. După a zecea zi, noi am testat tot personalul care a intrat în contact direct cu educatorul și, din fericire, toate testele au ieșit negative. În paralel, au existat și părinți care au ales să își testeze copiii, dar, din nou, toate rezultatele au fost negative. După 14 zile, am considerat că am depășit cu bine această primă criză Covid, după cum ne-a confirmat medicul grădiniței.

 

Cum crezi că ați reușit, cel puțin de data asta, să aveți un singur caz de Covid și nu un focar? Ce reguli au existat și există în grădinițele Bergman?

Noi am fost foarte stricți cu protocolul, am urmat întocmai recomandările autoritățile și am adăugat reguli noi. Nu am fost relaxați nicio clipă și protocolul stabilit a fost respectat cu sfințenie, fără abateri. Am considerat, de la început, că a face lucrurile cu responsabilitate ne va ajuta să facem față acestei perioade.

Protocolul a fost trimis către părinți înainte de a redeschide grădinițele, iar ei l-au acceptat și l-au agreat și, desigur, au avut grijă să le vorbească oamenilor mici despre el, despre noua normalitate de la grădiniță, despre noile reguli. Regulile sunt multe și nu putem intra în toate detaliile, dar,  le pot enumera pe unele dintre cele mai importante.

De exemplu, a existat și există o separare mult mai drastică a grupelor de copii, nici un părinte nu a intrat și nu mai intră în spațiul grădiniței, nici măcar în curte (copiii sunt lăsați și preluați de la poartă, unde se află educatorii la începutul și la finalul programului), copiilor li se ia temperatura la venire și la plecare, există un program strict de dezinfectare și igienizare a spațiului interior și exterior, există un program strict de igienizare și dezinfectare a mâinilor la fiecare 30 de minute, grupele au spații separate pentru somnul de prânz. La toate acestea, se adaugă un mare avantaj pe care îl are grădinița noastră, grădiniță de tip forest, și anume că cea mai mare parte a timpului de la grădiniță este petrecut afară, la pădure și în parc.

Din nou, important este de precizat și că, deși s-a recomandat purtarea măștii doar în spațiul interior, educatorii noștri au purtat mască peste tot și au schimbat masca, obligatoriu, la fiecare patru ore. Adulții din comunitate au interacționat între ei, desigur, pentru că nu poți anula consultările, ședințele, discuțiile pe programă și activități, dar, în cazul interacțiunii, aceștia au purtat mască și au stat la 2,5 m distanță unii de alții.

Ce s-a dovedit foarte important în grădiniță au fost circuitele: chiar dacă într-o clădire funcționează mai multe grupe, noi nu am permis grupelor să se întâlnească nici măcar pe holuri, când făceau schimb de spații. Când unii veneau de afară, ceilalți ieșeau din clasă în curte, însă educatorii au comunicat și comunică prin telefon, astfel că grupele și nu s-au întâlnit și nu se întâlnesc pe holuri. În timp ce se face schimbul, doamna de la curățenie dezinfectează spațiile.

Scopul nostru a fost, de la bun început, ca, în cazul apariției unei infectări, să minimizăm riscul – copiii, indiferent de numărul lor la fiecare grupă, au rămas în permanență în grup compact, cu același educator, și grupurile nu au interacționat între ele. Faptul că ei nu se mai intersectează, în cazul apariției unui caz într-o grupă, ne ajută să restrângem numărul de contacți, să avem un caz sau mai multe la grupă, și nu cazuri la toate grupele în același timp.

 

Cine a acceptat mai ușor aceste reguli stricte?

Schimbarea a fost asimilată mai greu de către oamenii mari, inevitabil, pentru că ei, pe lângă toate regulile și pe lângă tot protocolul, trebuie să se gândească mereu și la sănătatea lor, și la sănătatea copiilor, și la sănătatea familiilor de acasă. Sănătatea fizică și emoțională. Și nu e deloc ușor. Până nu am început efectiv desfășurarea programul de la grădiniță după noile norme, adulții  au avut o ușoară anxietate față de cum s-ar putea desfășura noul normal.

Cu oamenii mici nu am avut probleme. Inițial, ne-am gândit că, purtând măști, copiii nu ne vor putea urmări și nu vor putea surprinde și înțelege reacții, însă ne-am dat seama că cei mici citeau reacțiile urmărind ochii educatorului. Dacă a fost o problemă cu cei mici, aceea a fost legată de faptul că ei erau obișnuiți să interacționeze cu colegii din alte grupe, însă au înțeles foarte repede că grupul lor social, în noua normalitate, este compus doar din grupa din care fac parte. La înțelegerea acestui fapt au contribuit enorm și părinții din comunitatea noastră, care ne-au susținut și au comunicat mereu cu ai lor copii noile reguli.

 

S-a dovedit că există, deci, viață la grădiniță după Covid-19.

Grădiniță după Covid cred că trebuie să existe. Singura soluție ca noi să avem liniștea faptului că nu ne infectăm deloc este să ne închidem în casă și gata. Dar nu cred că aceasta este o soluție viabilă pentru noi și pentru copiii noștri. Sigur că nivelul de anxietate a crescut foarte mult, vedem asta peste tot în jurul nostru, dar sfatul nostru, pentru comunitatea noastră și pentru toată lumea, este să fim, cu toții, responsabili și să respectăm cu sfințenie câteva indicații simple, precum purtarea măștii, spălarea pe mâini foarte des și evitarea socializării în grupuri prea mari. Cred că respectând aceste reguli am putea avea mai multe șanse să depășim cu bine eventualele focare.

Anxietatea pe care o simțim este absolut firească și se manifestă diferit de la caz la caz și nimeni nu este de blamat pentru modul în care se simte în fața bolii. Fiecare știe ce riscuri are în familia lui și în comunitatea lui și este o dovadă de responsabilitate să iei singur decizia legată de cum acționezi și, desigur, să îți asumi decizia luată. Nu este ușor, cu acest virus despre care nu știm prea multe, să mergi la grădiniță sau să fii educator la grădiniță sau să fii părinte de copil care merge la grădiniță, dar cred că împreună, fiind responsabili și conștienți de rolul nostru, putem să facem să fie mai ușor de acceptat această nouă normalitate.

 

Ce ai învățat și ce ați învățat din povestea asta, povestea primul caz de Covid-19 în comunitate, caz care a rămas singular și nu a dus la apariția unui focar?

Am învățat că e bine să rămânem la regulile noastre stricte și credem în continuare că depinde foarte mult de noi să minimizăm riscurile – purtăm mască, păstrăm distanța de siguranță, ne spălăm și ne dezinfectăm pe mâini cu regularitate.

Este evident că nu vom scăpa prea curând de virusul acesta, se pare că îi place prea mult printre noi, așa că suntem pregătiți să respectăm planul și pe mai departe. Ce am întărit noi, în momentul de față, a fost regula potrivit căreia educatorii nu dau masca jos cât timp sunt la grădiniță. Educatorii, de exemplu, iau masa singuri, într-o altă încăpere decât cea în care mănâncă copiii. În interior, educatorii interacționează maximum 15 minute. Afară, ședințele se țin la distanță și cu masca. Când am redeschis grădinița, au venit către noi păreri de genul sunteți prea exagerați, dar am ales să mergem pe ideea mai bine mai precaut, decât să-mi pară rău mai târziu. Se pare că a fost mai bine așa.

Experiența primului caz de Covid-19 în comunitatea Bergman m-a învățat multe lucruri și mi-a arătat, încă o dată, că este esențial ca în cadrul comunității să existe o persoană care, știind să își controleze foarte bine emoțiile, să ajute la menținerea echilibrului într-un moment de criză. Mă bucur că pot răsufla azi ușurată, după 14 zile de la apariția acestui prim caz. Este o luptă câștigată, dar războiul nu e încheiat.

Le sunt foarte recunoscătoare tuturor oamenilor din echipa Bergman, educatorilor și personalului, pentru seriozitatea cu care au tratat toate regulile și pentru dedicarea de care dau dovadă în fiecare zi, pentru că aleg să fie conștienți că fiecare regulă are rolul ei deosebit de important și pentru că sunt niște oameni pe care te poți baza. De fapt, trecerea cu bine peste acest prim caz de Covid-19 li se datorează acestor oameni minunați care fac parte din echipa Bergaman. Și le sunt recunoscătoare părinților și copiilor Bergman pentru modul în care aleg să ne fie alături.

 

 

 

 

*foto: grădinița Bergaman

1 Comment
  • Adriana
    August 31, 2020

    Mi-a placut articolul, nu trebuie ne lasam purtati de frica cu acest covid, daca ne comportam responsabil si actionam ca la carte, totul va decurge normal.

Leave a Reply to Adriana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


error: Content is protected !!