#CeCitim, pentru părinți. (1) Copiii învață ceea ce trăiesc

Așa cum v-am promis, începe pe Happytude proiectul #CeCitim #PentruPărinți, cu recomandări de carte de la Adina Horga, educator.

În fiecare săptămână, deci, veți găsi pe blog o recomandare de carte care vă va ajuta să vă fie (un pic) mai bine și mai ușor ca părinți ai oamenilor care vin pe lume în vremurile astea. O carte pentru mame și pentru tați, căci și unii și alții sunt responsabili pentru copiii cărora le dau viață, care să le lumineze, poate, existența sau măcar să le răspundă la o întrebare ori cel puțin să-i facă să înțeleagă un gest, o emoție, un gând de care se lovesc în vreun moment al vieții lor de familie.

Adina Horga, despre Copiii învață ceea ce trăiesc:

În adolescenţă am părăsit zona beletristică fiindcă începusem să studiez psihologia. Aşa a debutat fascinaţia pentru cărţile care studiază funcţionalitatea omului în toate rolurile survenite pe parcursul vieţii.

Ultimii ani au fost consumaţi de cărţi centrate pe copilăria timpurie şi factorii care influenţează dezvoltarea psiho-emoţională a omului mic. Nu le numesc cărţi de parenting pentru că, în opinia mea, toţi oamenii mari trebuie să înţeleagă cum funcţionează omul mic. Părinte sau nu, raportarea sănătoasă a adultului la dezvoltarea copiilor este obligatorie.

Prima recomandare din seria #CeCitim este Copiii învaţă ceea ce trăiesc, de Dorothy Law Nolte și Rachel Harris.

Cartea m-a ajutat foarte mult pentru că a reuşit să-mi stimuleze capacitatea de a empatiza cu copilul din mine. Într-un limbaj mai puţin cartonat, m-a ajutat să-mi rememorez copilăria timpurie şi să-mi spun Aşa, da! sau Aşa, nu!

De ce este foarte important să înţelegem copilul din noi? Fie că deţinem rolul de părinte, educator sau consumator al copilăriei, în momentul în care interacţionăm cu omul mic trezim la viaţă copilul din noi. În acelaşi timp, adultul este oglinda în care copilul priveşte zilnic. Iar ce descoperă copilul în acea oglindă va fi definitoriu pentru formarea lui că om.

 

Cartea este împărţită în 19 capitole scurte, iar fiecare capitol denumeşte o atitudine manifestată a părintelui şi efectul pe care aceasta din urmă o are asupra copilului. Primele 7 capitole sunt concentrate pe atitudini negative ale părintelui şi efectul năucitor pe care acestea le au asupra omului mic (Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne), iar următoarele 12 se descriu ca atitudini pozitive şi efectul lor minune în creşterea copilului (Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească).

 

Cred că frica este un inamic puternic al omului, fie el mic sau mare.

„Temerile noastre în privinţa copiilor. Copiii absorb grijile părinţilor, adesea fără ca noi să ştim. Ar merită să observăm de câte ori facem observaţii care încep cu «Mă tem că…» sau «Poate că nu…» sau «Sunt îngrijorat(a) că…». Dacă cei mici sunt expuşi sistematic la comentarii trădând anumite temeri, există riscul ca ei să-şi formeze un mod anxios de a gândi. Aşteptările se formează prin repetiţie, iar gândirea negativă poate deveni rapid circulară. Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.”

 

Ceea ce suntem ca adulţi în viaţă de zi cu zi se va traduce în comportamentul copilului. Citiţi cartea, descoperiţi şi înţelegeţi copilul din voi, pentru ca mai apoi să îl înţelegeţi pe cel de lângă voi 🙂

 

PS: Dacă vă cade în mâna și pe suflet, să ne spuneți cum a fost. 🙂

 

Fotografie principală – pixabay.com, fotografie carte – humanitas.ro

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *