Coșmarul din primele luni de sarcină. Un scenariu posibil

Da, e frumos să fii însărcinată, e o bucurie să ai un copil, mi se întâmplă acum a doua oară și știu ce zic. (Nu luați asta ca un adevăr general valabil, sunt dintre cele care respectă femeile care nu își doresc copii și care nu i-ar impune niciodată uneia să creadă că, dacă nu a făcut un copil, nu are niciun rost pe lume 🙂 ).

Dar există și varianta în care, mai ales în primele luni, sarcina poate fi un coșmar. Bine, există chiar și cazuri în care sarcina este problematică de la început până la sfârșit, dacă vorbim de sarcini care necesită tratament zilnic, monitorizare îndeaproape, spitalizare cu săptămânile sau repaus total timp de aproape nouă luni. Nu vorbesc însă de aceste cazuri, ci de sarcina normală, care, în primul trimestru, te poate da total peste cap.

Scriu acest articol pentru cele cărora, ca și mine, nu li s-a spus niciodată că primele luni de gravidie pot fi cumplit de grele. Pentru cele care nu au încă un copil și, pe lângă toate aspectele pozitive despre care, poate, le povestesc prietenele, ar fi bine să le știe și pe cele mai puțin roz. Pentru cele care au trecut de prima sarcină (mai) ușor și cred că, obligatoriu, la fel va fi și a doua oară. Și îl scriu, nu în ultimul rând, pentru mine, ca să nu uit.

Am aflat foarte devreme că voi avea un al doilea copil, aveam cinci săptămâni și trei zile de sarcină, era în luna ianuarie 2017. Două, trei zile a durat bucuria veștii, căci apoi a început coșmarul. Știu că sunt lucruri mult mai grave și mai greu de dus pe lumea asta, asta dacă vi se pare prea puternic acest cuvânt – coșmar.

Știam ce sunt alea grețuri de sarcină, dar nu știam cum e să vomiți de 25 de ori pe zi, în fiecare zi și, de multe ori, pe timpul nopții. Știam că mirosurile (puternice) îți pot face rău, mai trecusem prin asta, dar nu m-am gândit că din cauza lor nu voi putea nici să îi fac baie copilului (căci mai am unul, de doi ani 🙂 ), nici să îi gătesc măcar un orez cu lapte. Știam că la prima sarcină nu prea am gătit în casă, dar nu mi-am imaginat că va fi nevoie să nu intru în bucătărie trei luni și că soțul meu va trebui să mănânce doar mâncare rece, pe care să nu o simt în nări și nici să nu o văd. Știam că tolerez greu lichidele în primele luni de gravidie, așa mi s-a întâmplat și prima dată, dar nu mă așteptam să nu pot bea, de data asta, nici măcar o gură de apă. O gură de apă?! Cu două, trei excepții, nu am putut bea apă de la sfârșitul lui ianuarie până în aprilie. Nici acum, în mai, nu mă împac bine cu gândul. Iar dacă beau, e obligatoriu să fie apă minerală, cu lămâie sau fructe infuzate, să nu aibă gust de apă, practic. Știam că voi fi slăbită, dar nu mă așteptam să stau cu zilele leșinată în pat, nici să merg atât de des la spital.

După primele două săptămâni, mi-am dat seama că sarcina aceasta, a doua, e altfel decât prima. Și la prima mi-a fost greu în primul trimestru, aveam grețuri și nu toleram mirosurile puternice sau parfumurile de orice fel, dar măcar eram “funcțională”. Acum am fost total doborâtă și am zăcut, efectiv, săptămâni în șir. După primele două săptămâni, timp în care nu am mâncat aproape nimic (doar avocado de câteva ori și niște grisine sărate) și nu am băut apă deloc, am ajuns prima oară la spital, pentru perfuzii de hidratare. Prima spitalizare a durat trei zile și m-a pus pe picioare cât a durat internarea plus o zi după ce am ajuns acasă. Cât am stat la perfuzii, am putut să și mănânc: în trei zile, un ou, cinci covrigei sărați și două felii de pâine. În rest, am mâncat pungi de glucoză, direct în venă. 🙂

În primele trei luni, am ajuns la spital de câteva ori, de fiecare dată cu același diagnostic pe fișă: disgravidie. Am amânat cât de mult am putut fiecare internare, dar tot a trebuit să merg. Nu puteam sta în picioare, amețeam și aveam migrene îngrozitoare.

Dacă veți căuta pe Google, veți vedea că sunt multe articole, în română și în engleză, despre remedii recomandate în primul trimestru de sarcină, atunci când multe dintre femei au de-a face cu disgravidia. De la ghimbir – ceai de ghimbir, biscuiți cu ghimbir, prăjituri cu ghimbir, ghimbir confiat –, la lămâie – seacă sau cu miere ori sub formă de limonadă, de la exercițiile de respirație special pentru relaxare, la orele de yoga prenatal, de la înghețată și apă minerală, la sucurile cu acid și chiar la bere și, nu în ultimul rând, de la variantele de pastile naturale la cele mai puțin naturale, găsiți zeci de sugestii de alungare a stării de rău din primul trimestru de sarcină. Ca una care a încercat multe dintre cele de mai sus, vă spun să nu vă faceți mari iluzii. Da, unele remedii pot funcționa. Dar oamenii sunt diferiți, corpurile lor – la fel, două sarcini nu sunt identice, deci, nu vă încredeți sută la sută. Desigur, ideal este să testați ce vă priește și ce nu. Ce să spun, poate voi sunteți mai norocoase decât mine. 🙂

La mine, nu a funcționat nimic. Nimic. Până spre sfârșitul lunii aprilie, am putut tolera doar: avocado, de care mi s-a acrit, ou fiert, urzici cu mămăligă rece, urzicile fără usturoi, sticks-uri, covrigi sărați, gref, zeamă de compot de casă. Atât și nimic mai mult.

Din al doilea trimestru, am mai scăpat de chin. Nu de tot, încă am zile în care nu pot să mă dau jos din pat, dar măcar nu am mai ajuns la spital, pentru perfuzii de hidratare și antivomitiv în venă, și, chiar dacă încă nu suport mirosurile foarte puternice, am început să refolosesc aragazul, ba chiar am făcut și o supă de pui și niște piept de pui cu sos. De la început până acum, nu am putut – și nu pot încă – să mănânc nimic  fierbinte, nici măcar cald. Dar tocmai am început să mănânc cu poftă fructe de sezon și salate cu legume. Salatele sunt de bază și probabil că așa va fi până la toamnă.

Ca să vă încurajez, vă spun că este și o parte bună în toată chestia asta cu disgravidia: veți slăbi văzând cu ochii. Iar dacă aveați surplus de kilograme înainte de sarcină, asta vă va bucura un pic. Altfel, nu vă faceți griji, pentru orice gravidă cu astfel de probleme se găsesc soluții și, dacă nu le găsiți acasă, testând remedii diverse, medicul care vă urmărește sarcina sigur va ști ce să vă recomande, la spital.

La final, vă mai spun ceva: veți uita relativ repede chinul primelor săptămâni. Eu, ca să nu îl uit de tot, am scris povestea de mai sus. 🙂

 

Be happy & nice,
O.

 

Foto: TIF Studio

12 Comments
  • Diana Elena I
    May 18, 2017

    Servus Oana,

    Dupa starile impuse de sarcina, eu pariez ca e fetita si sigur o sa castig!!!

    Sper ca starea ta sa se mai amelioreze si sa te bucuri la maxim de cea mai frumoasa perioada a sarcinii, trimestrul 2.

    • Andra
      September 21, 2017

      Exact asa am fost eu la peima sarcina.
      Guess what? A iesit un baietel minunat 😀

      • OanaBotezatu
        September 22, 2017

        Să fie sănătos și fericit băiatul tău! Și voi, părinții, la fel! 🙂

  • alina
    May 18, 2017

    hehe, sunt in S8, prima sarcina. am stari de greata, dar nu am vomat inca niciodata…si cum mi se goleste stomacul, ma ia cu lesin si greata, trebuie sa mananc repede ceva, dar nu suport mirosurile puternice, de ierburi, condimente, mi se face greata sa gatesc, mananc doar banane si capsuni, sandvisuri cu parizer ( singurul care-l suport) si cu cascaval…si uneori cate o mancare lunga fara gust…ce bine ar fi sa imi gateasca cineva si sa nu intru in bucatarie. si am inceput sa dorm la pranz, eu care nu dormeam decat cand eram bolnava…sper sa fie totul bine si sa ajungem sanatoase la termen! sarcina usoara!

  • Georgiana
    May 19, 2017

    Așa și chiar mai rău am pătimit ambele sarcini. La prima până la 31 de săptămâni, cu fetița. Am sperat că la a doua va fi mai bine. Acum am 26 de săptămâni, copil de nici doi ani și e mai rău decât la prima sarcină. Și este băiețel, deci nu se aplică răul de fata. Partea bună este că ulterior îți amintești râzând de această perioadă cumplită. Deși acum am zis că îmi ajunge, nu mai vreau să trec prin așa ceva, chiar dacă îmi surâdea ideea de a avea trei copii. Multă putere și bebe sănătos!

  • Cristina
    June 7, 2017

    Sunt si eu in aceeasi situatie. Am 13 s+4 z, imi e rau in continuare, ba mai rau de la 12 s. Am stat internata 2 saptamani cu perfuzii si antiemetic, si mi-am mai pus si acasa perfuzia cu tratament cam o data pe saptamana cand simteam ca nu mai rezist. Cred ca maine chem iar asistenta ca nu mi-e prea bine. Intr-adevar NIMENI nu vorbeste de cat de greu poate fi si te astepti la cele mai ’empowering’ momente din viata ta ca viitoare mama, nu la rau maxim continuu. Eu de la 5 saptamani ma chinui si doctorul meu mi-a spus “te stiam mai puternica” . Cumva ca exagerez eu , cat de rau sa-mi fie? FOARTE RAU. Sper sa scap de starea asta , si sa ies si eu din casa (de 2 luni ma mut de pe pat pe canapea si atat). Multumesc ca ai postat asta ca sa stiu ca chiar nu sunt singura.

    • OanaBotezatu
      June 9, 2017

      Nu esti singura, Cristina, suntem multe, mult mai multe decat crezi. Habar nu am de ce nu se vorbeste mai mult despre asta. Sper sa iti fie mai bine in urmatoarele saptamani. Eu am ajuns la saptamana 24, nu a mai fost nevoie sa merg la spital, dar tot am unele zile grele. Mie, una, mi-a fost mai bine un pic dupa saptamana 16. Sper sa nu te mai tina mult. Iti trimit un gand bun si iti tin pumnii sa poti sa te bucuri de vara, afara. 🙂

      • Cristina
        July 6, 2017

        Multumesc de cuvintele frumoase ! De la 16 saptamani mi-am revenit si eu! A fost magic sa pot iesi , sa mananc afara in gradina, sa MANANC ! Acum tot ce imi doresc e ca puiul meu sa fie bine, si sa nu-l fi chinuit prea mult cu perfuziile din spital. Eu am in burtica un baietel , by the way, deci mitul cu raul la fetite e doar un mit. Multumesc lui Dumnezeu ca a trecut si ca a fost de la HCG care a scazut dramatic in a 4a luna. Experienta a fost insa traumatizanta si sper si eu ca femeile care trec prin asta sa inteleaga ca nu sunt singure, nu e nimic in neregula cu ele, nu sunt niste “sensibile” , pur si simplu organismul lor reactioneaza violent la acest hormon care de la 0 ajunge la 200.000 si peste intr-un interval foarte scurt. Multumesc ca ai scris acest articol , care mie mi-a dat speranta . Si aveam mare mare nevoie de speranta in momentele alea cand abia imi ridicam capul de pe perna. Abia astept sa citesc articolul despre noul membru al familiei tale! Multa sanatate iti doresc!

        • OanaBotezatu
          July 6, 2017

          Sanatate multa, Cristina! Sa va fie minunat si tie, si bebelusului si sa va intalniti cu bine. 🙂

  • Denisa
    September 21, 2017

    Buna Oana, te urmăresc si te apreciez mult! Vroiam sa te întreb cum ai stat cu hemoglobina pe perioada sarcinii? Cum si cat ai putut sa mănânci? Eu sunt in sapt 27 si nu prea am poftă de mâncare offf, iau suplimente cu fier, dacă ar fi după mine cred că nu aș mânca nimic, dar încerc pt bebe, sper sa fie bine el :(. Mulțumesc! Multa sănătate!

    • OanaBotezatu
      September 22, 2017

      Buna. A fost nevoie să iau suplimente de fier din luna a șasea, în rest, analizele au fost ok. Nu am avut nici eu poftă de mâncare, dar a trebuit să mănânc, fiindcă îmi era și mai rău. Am mâncat încă aceleași câteva alimente timp de 9 luni. 🙂 Sănătate și îți țin pumnii să fie bine până la capăt.

      • Denisa
        September 23, 2017

        Mulțumesc Oana! Sa înțeleg că nu ai putut să mănânci orice, sau să ai 3 mese pe zi plus gustări? Apa ai reușit să bei cei 2 litri pe zi?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *