Eu nu merg la noroc cu viața copiilor mei

„Ține-l bine, nemișcat. Îi punem punga asta grea pe picioare, ca să nu se zbată, și tu îl ții fix aici, cât apăs eu ca să facem poza. Bine, bine, da? Nu mișcă nici capul, nici corpul, nimic.”

Cel pe care trebuia să îl țin bine era un pui de om de 2 luni și 5 kilograme. Puiul meu de om, cu care am fost internată în spital fix la o zi după ce a împlinit două luni de la naștere. Poate emoțiile, poate lacrimile lui, poate lacrimile mele, poate teama de aparatul acela mare, aflat într-o cameră pe ușa căreia scria Pericol Radiații, habar nu am ce a fost, cert e că nu l-am ținut bine din prima. Copil se zbătea, sacii cu nisip îi alunecau de pe picioarele mici și agitate, eu l-aș fi luat în brațe și aș fi fugit zece kilometri deodată. Doamna de la butoane a revenit, mi-a arătat încă o dată cum să-l țin bine și mi-a zis aproape enervată: „Dacă nu-l țineți, stăm aici până diseară, hai să ne concentrăm”.

A doua oară a fost cu noroc. Și tot cu noroc a fost și când medicul s-a uitat la radiografii și a zis: „Da, e ceva la plămâni, dar nu îngrijorător, se putea și mai rău, mai ales că e atât de mic și nici nu e vaccinat”. Vaccinul de două luni (vaccinare antipneumococică) era programat chiar pentru săptămâna aceea, dar nu s-a mai putut face decât o lună mai târziu.

 

Cristian, puiul meu de om născut pe data de 13, chiar a fost norocos până la capăt. A răspuns rapid la tratament, în trei zile era ca nou, dar am stat în spital aproape o săptămână – când sunt atât de mici, pacienții trebuie ținuți sub supraveghere medicală atentă, mi-a explicat doctorița de gardă, fiindcă bolile respiratorii se pot agrava foarte repede și, de la bine la foarte rău se poate ajunge în doar câteva ore. Începutul acela de pneumonie putea să se transforme în ceva mult mai grav, fără tratament. Mult mai grav sau chiar prea grav.

 

În toate nopțile acelea în spital, cât timp l-am vegheat – să îi verific temperatura, să îi monitorizez cu atenție respirația, să îl alin când tușea, să îi șoptesc că sunt acolo când plângea –, m-am gândit mult la povestea asta cu vaccinurile. Apoi chiar am vorbit despre asta cu medicii, la vizite, și cu celelalte trei mame din salon – una avea un băiat vaccinat, două – copii nevaccinați. Dintre acestea din urmă, una era mama unei fetițe de o lună, suspectă de meningită.

 

Bunica a avut, înaintea tatei, încă doi copii. Amândoi au murit la doar câteva luni – unul de hepatită și unul de pneumonie. Mereu plânge când povestește despre ei – „Da’ așa era atunci, nu-i vaccinau, că nu era ca acum, să fie vaccinuri, și mureau pe capete”, zice bunica.

Știrile cu bebeluși și copii morți îmi fac rău fizic. Și nu doar de când sunt mamă. Iar cele despre copii care mor din cauza complicațiilor apărute în urma pneumoniilor, rujeolei și a altor boli pentru care există vaccinuri (care scad șansele de a căpăta boala respectivă sau datorită cărora pacienții fac boala într-o formă mai ușoară) nu doar că îmi fac rău, dar mă și enervează.

 

Suntem în anul 2018 și încă există oameni care cred că poți trata rujeola cu țuică pusă pe comprese din material roșu, așezate pe piept. Suntem în anul în care se trimit rachete (cu mașini) pe Lună, și noi credem că febra 40 trece cu compresă de oțet și fașă cu mălai stropit cu spirt. Suntem într-o eră în care știința a atins cele mai înalte cote, și noi, când ne răcesc copiii, îi ungem cu seu de oaie și-i îmbrăcăm în piele de miel. Nu, mersi, eu – nu.

 

Îmi pare rău, dar nu sunt de acord cu aceste practici primitive. Nu cred în teorii ale conspirațiilor cu mari coloși pharma care vor să ne omoare copiii pentru experimente, nu vreau să-mi tratez copiii cu suc de păpădie și zeamă de bicarbonat, nu accept să merg la noroc cu viața copiilor mei. Și nu numai că nu pot, dar chiar cred că nici nu am dreptul. I-am adus pe lume dintr-o dragoste mare și cred că – din prima clipă în care am aflat că ei există și, apoi, din prima clipă în care i-am ținut în brațe – datoria mea e să fac tot ce pot ca să îi feresc de rău. Dacă pot să îi feresc de boli grave, cum sunt meningita sau pneumonia pneumococică, atunci trebuie să o fac. Iar dacă asta înseamnă că trebuie să facă un vaccin care îi poate proteja (nu în proporție de 100%, căci asta e imposibil), atunci așa va fi.

 

Sunt una dintre mamele care cred în medici, nu în ne-medici. Nu sunt cercetător în domeniu, ca să aflu singură cât de mult bine sau rău ne fac vaccinurile, așa că prefer să mă ghidez după ce zic oamenii care studiază acest domeniu, nu cei care au citit o carte, un blog, un forum. Când e vorba de viața copiilor mei, nu mi se pare că „merge și așa”.

 

Evident că fiecare părinte alege ce crede că e bine pentru copilul căruia i-a dat viață, nimeni nu poate să te oblige să faci într-un fel sau în altul. Dar nu mă pot abține și vin, la scurt timp după Săptămâna Mondială a Imunizării (24- 30 aprilie), să vă rog, să vă implor, să vă gândiți de două ori înainte de a decide ce faceți cu viața puiului de om de care sunteți direct responsabil. Să vă informați de la surse credibile, să vorbiți cu medicii (și mereu voi fi pentru o a doua părere, deci da, pot fi mai mulți medici dacă simțiți că cel dintâi nu v-a convins că e bine ce recomandă). Și să vă gândiți că e nu doar greșit ca un copil să moară de o boală pentru care există vaccin, ci și total nedrept. Față de el, în primul rând.

 

Cu Săptămâna Mondială a Imunizării încă în memorie, vreau doar să vă aduc aminte că România înregistrează cea mai mare rată a mortalităţii infantile în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, iar pneumonia constituie principala cauză de deces la copiii sub 5 ani.

 

Nu ne putem ține copiii în globuri de sticlă, ca să nu se îmbolnăvească, nu o vom putea face niciodată. Odată ce se nasc, nu-i putem vida, ca să nu fie atinși, niciodată, de pericolele acestei lumi. Nu putem și nu vom putea niciodată să îi ferim 100% de tot și de toate. Dar cât depinde de noi, e bine să facem. Bolile pneumococice reprezintă prima cauză de decese prevenibile prin vaccinare la copii, așa că nu tratați nicio clipă cu superficialitate povestea asta.

 

În video-urile de mai jos, puteți vedea o serie de interviuri (între Ana Măiță, de la Asociația Mame pentru Mame, și Gindrovel Dumitra, medic de familie și coordonator al Grupului de Vaccinologie din cadrul Societății Naționale a Medicilor de Familie) care vă vor răspunde la multe dintre întrebările care vă macină dacă vorbim despre vaccinarea antipneumococică.

Seria de interviuri atinge toate temerile și fricile mamelor, de la reacții adverse la compoziția vaccinurilor, de la momentul în care vaccinăm bebelușul la numărul de vaccinuri administrate.

 

De asemenea, dacă aveți întrebări punctuale cu privire la acest subiect, vă invit să le scrieți aici, în comentarii, sau să mi le trimiteți pe e-mail, iar eu le voi da mai departe la un medic de specialitate. Vă rog să vă rezumați la întrebări,  fără la link-uri de pe forumuri de ne-medici care au descoperit că zeama de varză tratează cine știe ce boli grave.

 

 

IMPORTANT DE ȘTIUT despre VACCINAREA ANTIPNEUMOCOCICĂ

 

  • România înregistrează cea mai mare rată a mortalităţii infantile în rândul statelor membre ale Uniunii Europene , iar pneumonia constituie principala cauză de deces la copiii sub 5 ani.
  • Pneumococul este cea mai frecventă cauză de pneumonie bacteriană.
  • Bolile pneumococice reprezintă prima cauză de decese și sunt prevenibile prin vaccinare la copii.
  • Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai mare riscul de îmbolnăvire.
  • Dacă un copil nu frecventează colectivități nu este ferit de riscul unei boli pneumococice.
  • Infecțiile cu pneumococ precum meningita sau pneumonia pot pune în pericol viața copiilor.
  • Bolile pneumococice nu produc imunitate împotriva unor posibile viitoare infecţii pneumococice.
  • Bolile pneumococice devin din ce în ce mai dificil de tratat, din cauza rezistenței crescute la antibiotice a pneumococului.
  • Vaccinarea joacă un rol cheie în lupta împotriva rezistenței la antibiotice.
  • Vaccinarea este un element normal pentru îngrijirea copilului.
  • Copiii născuți începand cu data de 1 august 2017 pot beneficia GRATUIT de vaccinul pneumococic conjugat 13-valent în cabinetul medicului de familie. Acest vaccin are un profil de siguranță bine documentat și este folosit în România încă din anul 2010, fară să se fi înregistrat reacții adverse grave.
  • Conform Organizației Mondiale a Sănătății, vaccinarea anti-pneumococică este singura măsură eficientă pentru prevenirea bolilor pneumococice.

 

Cum spuneam, vedeți aici care este vârsta potrivită pentru vaccinarea antipneumococică și de ce o imunizare timpurie înseamnă protecție pe viață:

 

 

 

 

Acest text a fost scris la invitația Asociației Mame pentru Mame

 

 

 

Foto: unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!