Joacă liberă afară, fără grija țânțarilor și a căpușelor. În sfârșit!

David avea patru luni când l-au ciuruit țânțarii prima dată. Eram la Tulcea, un fel de rai al țânțarilor, și, după ce l-am adormit afară, am zis să stăm la un vin pe malul unui lac de la ieșire din oraș. Îi pusesem la cărucior brățări anti-țânțari și câțiva plasturi (spray potrivit pentru o vârstă atât de mică nu am găsit în 2015), ba chiar și plasă de țânțari deasupra căruciorului, dar, mi-am dat seama a doua zi de dimineață, nimic nu a ajutat. Două săptămâni a durat până ce s-au dus și s-a lăsat cu multe plânsete.

Altădată, la Vadu, am stat pe plajă ca să prindem apusul și să ne bucurăm de el. Odată cu apusul, am prins și câteva zeci de țânțari care ne-au mușcat prin haine, în special pe mine și pe David. La copil, vindecarea a durat vreo trei săptămâni, fiindcă se scărpina des și apăsat.

Ultima dată când l-au pișcat țânțarii, la pădure, am ajuns la medic: nu știu cum sunt alți copii, dar David chiar nu se poate abține și se scarpină și în somn. Vindecarea, cu tratament de la medicul dermatolog, a durat mai bine de o lună. De atunci, sunt, nu sunt țânțari, eu am mereu la mine – indiferent unde mergem – spray pentru țânțari (iar cea mea recentă descoperire, Spray-ul repelent împotriva țânțarilor și căpușelor de la Dr. Hart este salvarea mea).

 

 

Petrecem mult timp în aer liber. Foarte mult. Nici nu prea avem ce face în casă, mai ales că nu avem televizor de vreo cinci ani (adică avem TV, dar nu avem cablu). 🙂 Știm mereu când plecăm de acasă, dar nu știm niciodată când ne întoarcem. O ieșire în parc se poate întinde și pe durata a patru ore, fiindcă la joacă nu ne plictisim niciodată; din parc, mergem în oraș ca să bem o cafea și să mâncăm, iar de acolo ne trezim că ajungem în vizită la prieteni, unde mai stăm vreo oră, două, sau, nu s-a întâmplat doar o dată, decidem să plecăm, fără program prestabilit, într-o scurtă plimbare până la Comana sau la Cernica. Când e la grădiniță, David stă afară la fel de mult, iar de câteva ori pe săptămână petrece vreo jumătate de zi la pădure, un alt rai al țânțarilor.

Fiindcă sunt destul de organizată și am mereu la mine tot ce ne trebuie (sau ar putea să ne trebuiască) – și când zic tot, chiar e TOT, puține lucruri ne pot da peste cap ieșirile în aer liber sau plimbările mai lungi pe lângă București, în Deltă, la mare sau la munte. Dacă nu se întâmplă vreun incident, dacă nu se strică mașina, dacă nu se îmbolnăvește subit vreunul dintre noi, dacă nu ne pișcă țânțarii sau nu ne mușcă vreo căpușă, joaca și plimbările în afară chiar sunt o bucurie de la început până la sfârșit. Chiar dacă vin la pachet cu multă oboseală.

 

 

Am doi copii bombe de energie. Exceptând orele în care dorm și în care mănâncă, nu stau niciodată mai mult de 10-15 minute într-un loc. Iar 15 minute e record și nu se întâmplă în fiecare zi. David, care are trei ani și puțin, a fost așa de la început, iar Cristian, care are acum 11 luni, a devenit așa în ultimele patru luni. Din punctul acesta de vedere, băieții seamănă cel mai tare: sunt energici și, când stau cuminți (și e liniște), sigur nu se simt bine. Când suntem afară, eu și Eugen suntem mereu în alertă și ne luăm pauză cu rândul. Când ne întoarcem de afară, eu și Eugen suntem frânți și nu vedem decât patul în fața ochilor, în timp ce David ne anunță că el nu e obosit și nu vrea să doarmă. Iar Cristian sigur ar zice la fel, dacă ar vorbi, căci nici el nu pare chiar extenuat.

 

Nu-mi doresc să fie cuminți. Nu-mi doresc să fie ținuți și crescuți în spațiu steril, nu am făcut și nu voi face asta, îi voi lăsa mereu să se murdărească, să stea în nisip cu pantalonii albi, să intre în bălți chiar dacă nu au în picioare cizmele de cauciuc, să se joace cu noroi fără mănuși, să guste din nisipul de pe plajă. Știu cât de multă bucurie aduce joaca liberă, așa că mi-am propus mereu să nu uit să-i las liberi. De foarte multe lucruri știu foarte bine că nu-i pot proteja la nesfârșit (iar uneori nu-i pot proteja deloc). Dar de unele pot și o voi face.

 

Când l-a mușcat căpușa pe David, acum un an, am ajuns la Urgențe. Știam că nu e ceva grav, știam că operațiunea de scoatere a căpușei e simplă, dar, chiar și așa, nu pot să spun că a fost foarte confortabil să știu că fiul meu de doi ani are o căpușă după ureche și că trebuie să stau câteva ore în sala de așteptare a unui spital pentru a scăpa de ea. Când l-au ciuruit țânțarii ultima dată, și i s-au infectat bubițele, am plâns de mila lui. Și tot de atunci am căutat soluții și mai eficiente pentru îndepărtarea pericolului. Am testat, până acum, multe variante, unele bune, altele mai puțin bune pentru noi. Iar în ultima vreme am tot căutat o soluție și pentru Cristian, căci, ce credeți, și el, ca și mine și David, s-a dovedit a fi cu lipici la insecte. Multe dintre spray-uri nu sunt indicate la vârste prea mici (cele mai multe sunt recomandate peste 2 ani), având compuși periculoși pentru bebeluși (de exemplu, unele produse conțin ca substanță activă Diethyltoluamidum (DEET), care e periculos pentru copii chiar și în doze mici). Există însă și variante care îi pot proteja pe micuți.

 

Din cauza ploilor din ultima vreme, Bucureștiul e plin de insecte de tot felul, dar mai ales de țânțari și de căpușe (bine, și de diverse rozătoare e plină Capitala, dar asta e altă poveste). Primăria Generală a Capitalei spune că a făcut nu unul, ci zece tratamente anti-țânțari în acest an. Primăria de sector nu știu ce zice, dar prin cartierul nostru nu a trecut, în această vară, nicio mașină care stropește cu soluție anti-țânțari (anul trecut au fost).

Nu am de unde să știu câte tratamente s-au făcut în București, însă două lucruri știu precis: 1. în parcurile în care mergem noi sunt mai mulți țânțari decât au fost vreodată în ultimii 15 ani, de când locuiesc eu aici, și 2. în ultimele zile, au fost confirmate mai multe cazuri de persoane infectate (ultimele cifre confirmă 18 cazuri de virus West Nile, până la 2 august 2018) – țânțarii negri pe care îi tot întâlnim în parc se numesc țânțari tigru, sunt diurni și sunt purtători ai virusului West Nile.

 

 

Ultima soluție împotriva țânțarilor pe care am găsit-o  (și am și testat-o deja de câteva săptămâni) este un produs de la Dr. Hart – Spray repelent împotriva țânțarilor și a căpușelor. L-am folosit cu succes și la David, și la mine, dar și la Cristian (este potrivit atât pentru adulți, cât și pentru copiii cu vârste mai mari de 3 luni). Produsul conține Citriodiolul, obținut din ulei și extract de eucalipt, și se folosește nediluat (pulverizat de la o distanță de 20-25 de cm, așa este recomandat). Noi l-am aplicat spray-ul de la Dr. Hart și direct pe piele, dar și pe sub căruciorul lui Cristian, unde se ascund, mai nou, țânțarii negri pe care îi tot întâlnim (la orice oră din zi) în parc. Potrivit instrucțiunilor, produsul te protejează de țânțari între 6 și 8 ore (testat la Institutul National de Cercetare Dezvoltare „Cantacuzino»”). Eu, însă, paranoia cum sunt, reaplic spray-ul după 4 ore, dacă e nevoie.

 

Partea cea mai faină cu spray-ul acesta e că oferă protecție și împotriva căpușelor și noi chiar avem nevoie de asta, fiindcă ne place să ne jucăm în iarbă și să stăm la picnic.

Spray-ul costă 24,99 lei și se găsește în Farmaciile Sensiblu.

 

 

 

Foto: arhiva personală

 

***acest text a fost scris la invitația Dr. Hart, după ce am testat spray-ul repelent împotriva țânțarilor și căpușelor timp de trei săptămâni, zi de zi

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


error: Content is protected !!