Lecția omului mic pentru omul mare

By , , , , Permalink 12

Mai important decât să primești este să dăruiești. Iar să înveți asta nu e niciodată prea devreme. Oamenii mari vor crede, poate, că un om de 2 ani și 7 luni, 90 de cm și 13 kg nu are cum să știe cât de frumos și de bine este să dăruiești. Dar oamenii mari, așa cum li se întâmplă de multe ori pe lumea asta, după ce se fac mari, se înșală. Cei mici, chiar dacă au mai puțini ani, mai puțini centimetri și mai puține kilograme, au, de cele mai multe ori, mai multă minte și mai multă inimă.

 

Mai important decât să primești este să dăruiești. Și ce lună e mai bună ca să îți amintești bucuria asta de lecție. Exact, decembrie. Nu zice nimeni că nu trebuie să exersezi bucuria de a dărui în fiecare lună, în fiecare zi, dar uneori teoria nu se mulează exact cum ne dorim și în realitate. Și atunci luna decembrie e cel mai bun prilej de făcut exerciții de bunătate gratuită.

 

Mai important decât să primești este să dăruiești. E lecția pe care David o primește la grădiniță de un an încoace. Și lecția pe care ne-o dă, mai departe, acasă, și nouă.

 

În imaginile de mai jos sunt oameni mari care, pentru câteva clipe, s-au aplecat la înălțimea unor oameni de două ori mai mici pe care nu-i cunosc. Dar cine spune că trebuie să-l cunoști pe cel căruia îi dăruiești ceva? Exact, nimeni. 🙂

 

În imaginile de mai jos sunt oameni mari și oameni mici (David și colegii lui de la grădiniță) care se întâlnesc pentru prima dată. Cei mici le-au dăruit celor mari un cadou făcut la grădiniță, cu mâinile lor – un dulce și o decorațiune împachetate într-o pungă cu mesajul „Zâmbește-mă!” Cei mari le-au răspuns cu mulțumesc-uri, cu îmbrățișări, cu zâmbete și (de câteva ori) cu lacrimi în ochi. Nu li s-a mai întâmplat niciodată până acum, probabil, să-i oprească cineva din goana vieților lor, pe stradă sau în clădirea de birouri de la serviciu, și să le ofere ceva. Să le ofere fără să ceară nimic în schimb.

 

„Zâmbește-mă!” e un exercițiu pe care David și colegii lui îl fac de câteva ori pe an. Nu am fost cu fiul meu, zilele trecute, când a dăruit punga lui unui necunoscut din orașul acesta mare, dar mi-aș fi dorit să fiu o scamă pe căciula lui de iarnă și să fiu martoră la schimbul acesta magic dintre doi oameni, unul mic și unul mare, care nu se cunosc și care, foarte probabil, nu se vor mai întâlni niciodată.

Am văzut însă fotografii de la exercițiul acesta și m-am bucurat de emoția care se vede și se simte și trece dincolo de ecran. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 🙂

Be happy & nice,
Oana

 

Fotografii: Bergman

 

1 Comment
  • vavaly
    December 22, 2017

    ce frumos! fara cuvinte. doar emoție.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


error: Content is protected !!