#MamaInAltaTara. Ce a invatat Cristina despre parenting in Emirate

Cristina locuieste in Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, impreuna cu sotul ei si cu fiul lor, David. Pe timpul verii, cand in Emirate aerul e irespirabil, se muta provizoriu in Romania. In rest, traieste intr-o tara total diferita de Romania. Aceasta este povestea ei despre parenting si despre ce a invatat acolo. 🙂

 

 

In Emirate, cel mai mult imi place sistemul de sanatate. Angajatorul are obligatia sa iti plateasca o asigurare de sanatate, care nu este pentru toata lumea la fel – aceasta depinde de compania la care lucrezi, de domeniul, postul si chiar nationalitatea pe care le ai. Un american sau un englez va avea intotdeauna o asigurare de sanatate cu mai multe facilitati decat un indian, sa spunem. Sau poate chiar si un roman – romanii sunt apreciati aici, nu avem „faima” din Europa.

Eu am lucrat timp de doi ani intr-un magazin, iar compania la care lucram mi-a pus la dispozitie o asigurare de sanatate, dar care nu acoperea toate costurile. Fiind pe viza sotului, mai aveam inca o asigurare de sanatate, de la compania lui, si am ales intotdeauna sa o folosesc pe aceasta.

 

Pe durata sarcinii, pentru niciun control, nici macar pe vitaminele prescrise, nu am platit nici macar un leu.

 

NASTEREA SI SPITALIZAREA

Pentru nastere, am ales operatia de cezariana, la un spital privat, si totul a fost acoperit in intregime de asigurarea de sanatate. Am platit doar 150 lei pentru patul pliant pe care l-am solicitat noi in salon si pe care a dormit sotul timp de doua zile. In rest, am stat singura in salon, tot timpul am avut la dispozitie medici, asistente care veneau cand apasam pe un buton; m-am simtit in siguranta, cum nu m-am simtit nicaieri si niciodata in Romania.

 

Inainte de a decide unde voi naste, am vizitat, cred, cinci spitale si zece medici ginecologi. Niciun medic nu mi-a inspirit atata incredere – si nu a fost capabil sa imi raspunda la toate intrebarile si sa ma linisteasca – precum cel la care am decis sa raman. Originar din Iraq, a studiat in SUA, stia foarte multe despre Romania si despre facultatile de medicina din tara noastra. Mi-a fost de ajutor, inca o data, asigurarea de sanatate. Serviciile medicale sunt extreme de scumpe daca nu sunt acoperite de asigurarea de sanatate, la fel si medicamentele ( sa iti dau un exemplu, un banal unguent Aciclovir costa 50 lei, in timp ce in Romania se vindea cu 8 lei).

La aproximativ o ora dupa cezariana, dupa ce au terminat cu masuratorile bebelusului, mi l-au adus in camera si acolo a ramas, cu mine, pana cand am plecat acasa, dupa 48 de ore. In fiecare schimb, veneau asistentele sa ma intrebe cum ma descurc cu alaptarea si sa ma ajute, sa-mi explice.

 

Nu as putea sa dau niste cifre exacte, dar, din ce am citit, se pare ca femeile localnice aleg nasterile naturale, pentru ca isi doresc familii numeroase. Daca ar alege operatia, atunci numarul de nasteri ar fi limitat. O cezariana ajunge la 10.000 lei sau chiar mai mult, in functie de spital si de renumele acestuia.

 

Ce m-a surprins cel mai mult a fost blandetea cu care m-au tratat medicul si asistentele. Erau politicosi si profesionisti, pentru ca asa trebuie sa fie; in sala de operatie nu m-am simtit singura. Emotionata de venirea pe lume a copilului meu, nu ma puteam opri din plans. O asistenta m-a mangaiat, mi-a vorbit bland, m-a asigurat in permanenta ca totul este in regula cu mine si copilul meu; o alta m-a invelit si a avut grija sa imi fie cald, mi-a masat picioarele. Medicul ma tinea de mana si tot incerca sa ma faca sa nu mai plang. Toate astea conteaza enorm pentru o proaspat mamica. Venind din Romania, unde medicii si asistentele tipa la pacient sau nu te baga in seama daca nu ii bagi ceva la buzunar, aici m-am simtit ca in Rai.

Sotul a stat cu mine in spital si mi-a fost de mare ajutor, emotional.

 

CINE TE AJUTA

Odata sositi acasa, am fost pe cont propriu. Nu exista un serviciu precum in Marea Britanie, care presupune sa fii vizitat acasa de o asistenta (cum am citit in articolul Oanei) in perioada urmatoare nasterii. Asa ca sotul si-a luat doua saptamani de concediu, timp s-a ocupat de gospodarie, cumparaturi, gatit, curatenie, iar eu in totalitate de copil. Eu am fost de la inceput genul de mamica „nimeni nu poate avea grija de copilul meu mai bine decat mine”. 🙂 De aceea, nu am acceptat nici sa angajam o bona sau o persoana babysitter, nici sa aducem una dintre mame sa stea cu noi. Ba chiar am fost atat de posesiva cu copilul meu, incat nici in bratele sotului nu statea prea multa vreme. 🙂

In Emirate, copiii cresc cu bonele de cele mai multe ori. Expatriatii isi mai aduc si parinti sau alte rude din tarile lor, dar prea putini, pentru ca au nevoie  de viza si aceasta costa. Acestia pot intra in tara cu viza de turist, dar timpul este limitat. Pentru romani, nu mai este nevoie de viza, dar, chiar si asa, parintii pot sta 30 zile, dupa care viza trebuie reinnoita.

Noi am ales sa ne crestem singuri copilul.

 

Inainte de nasterea lui David, planuiam sa stau in concediul de ingrijire copil timp 45 de zile, sa il duc apoi la cresa si sa ma intorc la lucru. Dupa ce l-am tinut in brate, totul s-a schimbat. Am renuntat la locul de munca fara niciun regret. Pe durata concediului am primit salariul de baza, fara comisionul din vanzari. Salariul de baza a fost aproximativ 1.000 de euro.

 

 

ALAPTAREA

In spital, nici macar o data nu mi-a fost oferita varianta biberonului. Dupa nastere, medicul a chemat asistenta si a instruit-o sa ramana cu mine in salon si sa ma ajute cu atasarea corecta la san. Citisem mult inainte de nasterea copilului si decizia era luata: alaptare. Pediatrii, de asemenea, m-au indemnat sa il alaptez.

In primele luni, cand era alaptat exclusiv, am intalnit si medici care mi-au recomandat sa raresc mesele sau sa nu il mai alaptez noaptea, ca este prea gras. In Emirate exista un numar ridicat de copii obezi, de la varste fragede, si poate de aceea exista si sfaturile preventive de a rari mesele. Copiii sunt obezi din cauza ca sunt hraniti cu mancaruri nesanatoase, cu mult zahar. Nu de putine ori am zarit copii de cateva luni, in carucior, cu punga de cartofi prajiti in mana, chipsuri, ciocolata sau sucuri la cutie. In plus, femeile arabe cu care interactionam prin parcuri imi spuneau ca, pentru a linisti un bebelus, chiar si la cateva saptamani, ii pun zahar pe suzeta si adoarme instantaneu.

In Coran, femeile sunt indemnate sa alapteze pana la 2 ani. Dar tot mai multe mame musulmane renunta si lasa copiii in grija bonelor. Se discuta, la un moment dat, de o lege prin care mamele musulmane, si nu numai, sa fie obligate sa isi alapteze pruncii. Nu stiu daca s-a pus in aplicare. 🙂

 

Parenting in Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite_oanabotezatu.ro

CRESA – GRADINITA – SCOALA

Sunt crese unde copiii sunt primiti de la doua saptamani. Costul pentru o cresa incepe de la 1.000 de euro si poate fi si mai mult de atat. Iar gradinitele, daca alegi din cele unde sunt angajati vorbitori nativi de limba engleza, ating cote absurde si nejustificat de scumpe. De exemplu, 70.000 lei pe an pentru o gradinita englezeasca.

David nu a mers deocamdata la cresa. In primul rand, pentru ca este foarte atasat de mine si eu de el. Costurile mi se pare absurde pentru ceea ce ofera si sunt convinsa ca nimeni, la nicio cresa, indiferent de pregatirea lui profesionala, nu poate sa se ocupe in totalitate si se dedice copilului meu asa cum o fac eu. Invatam acasa, citim, coloram si suntem fericiti asa. L-am invatat sa iubeasca cartile si evoluam impreuna. Am invatat atat de multe despre buldozere si excavatoare, partile componente ale acestora si dinozauri! Copilul meu vorbeste engleza si romana. Trebuie sa recunosc ca am ignorat un pic romana si am pus accentul pe engleza, pentru ca am vrut sa fie pregatit pentru momentul cand va merge la scoala, desi nu imi surade ideea. Copiii arabi sunt agresivi. Nu o data mi s-a intamplat sa vina, din senin, un copil de 3-4 ani si sa imi loveasca copilul, fara sa fi interactionat inainte, fara sa aiba nimic de impartit. Iar adultul care il insotea a intors spatele nepasator.

A fost un caz in care un copil de 5 ani si-a pierdut ochiul intr-o incaierare la o gradinita. Iar o fetita a fost uitata dimineata, in autobuzul gradinitei private si costisitoare, cu centura pusa. La amiaza au gasit-o decedata. De aceea, ne gandim serios sa ne relocam intr-o tara din Europa in viitorul apropiat.

 

Din cele citite si din ce mai stiu din prieteniile superficiale legate cu arabii, barbatul e cel care alege numele copilului. Si de cele mai multe ori, acesta trebuie sa poarte numele tatalui, bunicului, unchiului etc. Un coleg si bun prieten din  Egipt  poarta acelasi prenume de 4 ori, pentru ca asa il chema pe tata, bunic etc. Ahmed Mohamed Ahmed Mohamed, plus numele de familie. De mentionat ca Ahmed este prescurtare de la Mohamed. Daca ar fi trait in Romania, l-ar fi chemat Ion Ionel Ion Ionel. 🙂

 

Pentru ca in timpul verii este extrem de cald si umed in Emirate si este greu sa tii un copil de doi ani numai in casa sau in mall-uri, eu si David ne mutam provizoriu in Romania in fiecare vara. Anul trecut am stat in Sibiu trei luni, anul acesta la fel. In toamna, cand vremea este placuta si aerul respirabil, ne-am intors in Emirate. Suntem norocosi ca putem sa facem asta. Ii multumesc sotului meu, care este fortat de imprejurari sa stea singur si sa indure dorul de noi. Dar facem eforturi cu drag, din dragoste pentru copilul nostru.

 

 

DE CE AM ALES EMIRATE

Pe mine m-a cucerit asigurarea medicala, care ne permite sa fim tratati bine si profesionist intr-un spital; si, daca mai vreau o opinie, 10 sau 15, sa le am la dispozitie fara sa platesc.

Oamenii nu sunt mai civilizati in Emirate. Strazile sunt mai curate pentru ca au multi oameni platiti sa curate dupa ei tot timpul, nu pentru ca nimeresc cosurile de gunoi.

In parcuri, vad copii care vin de la gradinite, iar dupa ce pleaca lasa in urma lor un munte de gunoi, pentru ca educatoarele si parintii nu ii invata sa arunce resturile la cos.

Salariile sunt mai mari decat in Europa, e adevarat, dar platesti absolut totul la suprapret. Activitatile pentru copii sunt primul lucru care imi vin acum in minte. O lectie de chitara de 40 de minute costa 100 de euro. Un bilet la teatru 250 lei. Si lista poate continua.

 

Daca locuiesti in Emirate, sa nu te surpinda daca necunoscutii vin sa-ti pupe copilul in carut, sa-l imbratiseze sau sa-l mangaie pe cap. Iubesc copiii si nu li se pare deloc deplasat sa ti-l ia din brate sa-l pupe sau sa-l traga de obraji. Aceste gesture sunt insotite intotdeauna de un “Mashallah”, care inseamna “Allah sa il protejeze“ 

 

 

Foto: arhiva personala

 

 

 

1 Comment
  • Anonymous
    April 26, 2016

    Un articol bun. Cred ca ar trebui sa extinzi subiectele din aceasta arie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *