#MamaInAltaTara. Ce a invatat Luiza despre parenting in Danemarca

Luiza, #MamaInAltaTara de saptamana asta, este mama micutei Agnes, locuieste in Danemarca de sapte ani, iar aceasta este povestea ei despre parenting. O poveste scrisa in detaliu – dupa ce am batut-o la cap pe Luiza cateva zile in sir pentru noi informatii; iarta-ma, Luiza 🙂  -, cam lunga, dar pentru care mi-ar placea sa va gasiti un pic de timp, Veti afla multe chestii interesante. 🙂

Asadar, Luiza:

 

Iata “cateva randuri” 🙂 despre cum e sa fii mamica aici, in Danemarca.
Un clasament facut de organizatia Salvati Copiii plaseaza Danemarca in topul celor mai bune tari pentru o femeie-mama, pe locul patru, dupa Norvegia, Finlanda si Islanda. Romania se situeaza pe pozitia 66, dupa Turcia. Asta nu inseamna ca un copil nu poate avea o copilarie fericita in Romania si, invers, o copilarie marcata lipsuri in Danemarca; insa in Danemarca este evidenta implicarea statului si a societatii in protejarea mamei si a copilului.
SARCINA

Am ramas insarcinata in 2011, la trei ani dupa ce m-am stabilit in Danemarca, nefiind o sarcina planificata.
Dupa ce ramai insarcinata, prima vizita este la medicul de familie, care confirma sarcina si te informeaza asupra modului in care va decurge supravegherea ta si copilului in urmatoarele 9 luni, precum si imediat dupa nastere:

8-9 saptamani, control la medicul de familie, analize sange (medicul de familie trimite probele la un laborator)
11-13 saptamani, control ecografic
16 saptamani, control medical (moasa)
18-19 saptamani, al doilea si ultimul control ecografic
28, 32, 37, 39, 41 saptamani – control medical (moasa)

1-2 saptamani – dupa nastere (asistenta medicala)
5 saptamani – control medical nou-nascut (medicul de familie)
8 saptamani – control medical mama (medicul de familie)

Toate aceste controale sunt gratuite; in cazul in care sarcina nu decurge normal, poti face investigatii suplimentare, tot gratuit. Daca doresti analize suplimentare, trebuie sa te adresezi medicului de familie, care, daca le va considera oportune, iti va da o trimitere la specialist. Daca nu le va considera oportune, singura varianta pe care o ai este sistemul privat.

 

Mamicile daneze apeleaza in numar foarte mic la clinicile private pentru a naste (o nastere in clinica privata, cu moasa, costa in jur de 9.000 lei). 

 

In timpul sarcinii poti participa la asa zisele “Caffe Sund start”, unde mamicile se pot intalni la o cafea sau un ceai, intr-o incapere din spital. La aceste intalniri participa intotdeauna o moasa si o asistenta medicala. Discutiile sunt libere, intr-un cadru informal; un fel de „forum” al mamicilor, unde isi pot impartasii experientele, fricile, pot da/ primi sfaturi, totul in prezenta unui moderator, specialist in domeniu. Ti se explica exact cum va decurge nasterea, ce posibilitati ai ori ti se ofera diverse sfaturi practice si, cel mai important, te incurajeaza sa incerci, pe cat posibil, sa te bucuri de aceasta experienta unica, sa nu-ti fie jena, sa fii tu insati.

 

Inainte de nastere, la finalul uneia dintre consultatiile cu moasa, ai dreptul la o vizita in departamentul de nasteri, pentru a te familiariza cu locul si cu personalul. Moasa este cea care te insoteste peste tot, iar momentul vizitei (care dureaza aproximativ 20 de minute) se stabileste tot cu aceastea. De obicei, tatal nu participa la consultatiile cu moasa, deci nici la aceasta vizita.

 

Tatal copilului – sau partenerul (am spus partener si nu sot deoarece concubinajul este foarte raspandit in Danemarca, multe cupluri aleg sa se casatoreasca mai tarziu, cand deja au copii impreuna) te poate insoti la toate investigatiile, poate fi prezent la nastere si poate ramane cu tine si cu bebelusul pana la externare (va trebui sa plateasca pentru  mancare).

 

NASTEREA 

La scurt timp de la confirmarea sarcinii, ti se repartizeaza o moasa, care te monitorizeaza pe tot parcursul graviditatii (pe cat posibil, aceeasi persoana). Nimeni nu iti garanteaza insa ca aceeasi moasa te va asista si la nastere; daca se nimereste ca la momentul nasterii sa fie in spital, bine. Daca nu, nu. 🙂

 

Dupa declansarea contractiilor, femeile sunt incurajate, telefonic, de catre moasele de la departamentul de nasteri sa ramana acasa cat mai mult timp. Bineinteles, asta poate fi foarte frustrant dupa doua zile de contractii naucitoare. Si uneori periculos, dupa parerea mea.

Inca de la intalnirile cu moasa ti se prezinta, detaliat, posibilitatile pe care le ofera spitalul respectiv pentru „alinarea durerii din timpul nasterii”: metode naturale (masaj, comprese calde, dus, cada), metode medicinale (acupunctura, injectii subcutanate cu apa sterila – ustura de mori, dar ajuta, anestezie epidurala, anestezie locala (imediat dupa nastere).
Nu te incurajeaza nimeni sa alegi anestezie epidurala, dar aceasta a fost optiunea mea si a fost respectata.
Nu mi s-a prezentat niciodata operatia cezariana ca optiune, insa ulterior am aflat ca poti alege cezariana numai in urma unei intalniri cu medicul specialist, care, probabil, va face tot posibilul sa te determine sa te razgandesti; insa, in final, decizia iti apartine. Medicii nu au dreptul sa iti refuze nasterea prin intermediul interventiei chirurgicale, daca asta dorinta ta.

Desi operatia este gratuita, cele mai multe mame de aici isi doresc sa nasca natural. Aproximativ 20% dintre femei nasc in urma unei operatii de cezariana, dintre care doar 5% prin operatie planificata.

 

Daca, in urma investigatiilor, se constata ca o nastere naturala ar putea pune in pericol viata mamei sau a fatului, ti se va prezenta cezariana planificata ca o optiune demna de luat in calcul. Multi sunt de parere ca medicii danezi merg uneori prea departe in a incuraja nasterea naturala, ceea ce duce la un numar mai mare de operatii cu risc mai crescut.

Ceva de remarcat este ca poti insista pentru operatie de cezariana pe motiv de anxietate (de exemplu, in conditiile in care ai avut experienta unei nasteri anterioare cu probleme sau foarte dureroase).
Altfel, nasterea naturala decurge sub supravegherea moasei, medicul fiind chemat numai in caz de complicatii. Personalul se poarta foarte frumos, este zambitor si amabil. 🙂

 

PRIMELE ORE ALE BEBELUSULUI
Dupa ce i s-a facut controlul medical, la aproximativ un sfert de ora de la nastere, copilul este pus la san. Deoarece eram la prima nastere, mi s-a dat posibilitatea de a ramane internata in spital pana ce alaptarea a decurs normal. Prima baita a  bebelusului o faci in spital, sub indrumarea asistentei medicale.
Eu si sotul meu am fost norocosi sa fim singuri in salon. Abia a treia zi de la nastere a venit o alta mamica, impreuna cu partenerul si baietelul lor, si ne-am hotarat ca e timpul sa mergem acasa. Probabil a fost si un mesaj discret din partea personalului ca ar fi cazul sa ne facem bagajelul:).
Cat timp am stat in spital, nu am dat nimanui nici macar o floare sau o bomboana de ciocolata, desi mi-as fi dorit. Sotul meu mi-a spus ca gestul ar fi parut ciudat. 🙂 In Danemarca, spaga e fenomen rar,  iar ciubucul este inexistent, fie ca vorbim de taxiuri, restaurante, baruri. Probabil ca si la servicii sexuale este un tarif fix si ti se da restul pana la ultimul cent.

 

Aici, tot personalul din spital, de la medic pana la femeie de serviciu, castiga un salariu decent, ceea ce face putin nedreapta, zic eu, o eventuala comparatie cu sistemul medical din Romania si traditia „atentiilor”.
ALAPTAREA 
Alaptarea este foarte incurajata de tot personalul medical. Atat moasa, in timpul sarcinii, cat si asistentele medicale, in perioada de dupa nastere, te incurajeaza sa alaptezi si iti dau diverse sfaturi in legatura cu metoda corecta de atasare la san, pozitii de supt, ameliorarea durerilor de sani din primele zile de alaptare.

 

Personal, am fost socata de cat de dureroasa a fost alaptarea in primele zece zile de la nastere. Agnes era flamanda tot timpul si o tineam constant la san, ca sa nu planga, ceea ce a dus la rani ale mameloanelor si la arsuri  cumplite.

La un moment dat, am cedat psihic (plans isteric) in prezenta uneia dintre asistentele de garda, care i-a adus putin inlocuitor de lapte fetitei (intr-un capacel), dar m-a sfatuit sa o pun la san chiar daca mameloanele sangereaza. A fost greu la inceput si probabil ca as fi renuntat rapid daca nu as fi fost sustinuta si uneori putin presata din toate partile, mai ales de sot.

 

Copiilor nu li se da voie cu suzeta in spital, iar inlocuitorul de lapte, daca e necesar, se da cu un paharel mic, din plastic.
48% dintre mamicile de aici isi hranesc copilul exclusiv la san, in primele 6 luni de viata. In Norvegia procentul este de 80%. In Romania, rata alaptarii este de 12,6% si trendul este, se pare, negativ. 
Eu mi-am alaptat fetita pana la 2 ani si 8 luni si nu regret nicio clipa. 🙂 Nu a fost ceva planificat, ci pur si simplu nu am fost motivata indeajuns sa o intarc mai devreme. Pentru mine nu a fost niciodata prea mare; 🙂 In plus, alaptatul era unul din momentele speciale impreuna, dar si o metoda utila si eficienta de a o linisti, de a o face sa adoarma, de a o spala pe cap fara scandal etc. In familie nu m-am ferit niciodata sa o alaptez, insa cam de la 2 ani a invatat ca poate primi „titi” numai cand suntem noi doua.

In tot acest timp nu am auzit niciodata vreun comentariu rautacios de la cineva, doar glume la care am ras impreuna. Sfaturi privind intarcarea am primit, dar numai din cauza ca le-am cerut. Am vrut ca intarcarea sa nu fie traumatizanta pentru fetita si multa vreme efectiv nu reuseam sa gasesc metoda potrivita pentru noi.

 

In Groenlanda, parte a Regatului Danez, varsta medie de intarcare a copilului este 4 ani, insa in Danemarca este totusi un subiect tabu cand o mama alapteaza peste varsta de 1 an si jumatate. 

 

VACCINAREA

Vaccinarea copilului nu este obligatorie in Danemarca, dar este puternic recomandata de medici. Aproximativ 10% dintre parinti refuza sa-si vaccineze copiii, de frica unor reactii adverse, din motive religioase, filozofice sau, pur si simplu, din nestiinta.

Programul de vaccinare gratuita este identic cu cel din Romania, daca nu ma insel,  cu exceptia vaccinului antituberculoza.
BOTEZUL
Ne-am botezat fetita la o biserica luterana din apropiere, acolo unde ne-am si casatorit. Nu a trebuit sa ne pregatim cu nimic de acasa. Ceremonialul botezului este simplu si foarte intim.  Pastorul (femeie sau barbat) ii pune simbolic putina apa pe cap copilului, nu trebuie dezbracat si imbracat; mi s-a spus sa o alaptez daca i se face foame. Toate acestea au facut ca Agnes sa nu verse nici o lacrimioara in timpul botezului.
Nu am platit absolut nimic. Fetita noastra a primit un prosopel alb, cu o cruce brodata, si o Biblie pentru copii. Desi calcam pragul bisericii o singura data pe an, de Craciun, preotul ne cunoaste pe toti pe nume si stie cate ceva despre noi.

 

Indiferent ca tii petrecerea la restaurant sau acasa, darurile pentru copil se incadreaza, in general, in suma de 250 lei de familie. La fel, la nunti si zile de nastere. Asta face ca nimeni sa nu refuze invitatia din cauza lipsei de bani; petrecerile extravagante sunt foarte rare aici. 

 

CONCEDIUL DE MATERNITATE 
Concediul de maternitate in Danemarca este de 12 luni, ultimile 8 luni putand fi impartite intre parinti. Tatal are, de asemenea, dreptul la doua saptamani de concediu, in perioada 0-3 luni de la nasterea copilului.

Indemnizatia de crestere a copilului depinde de contractul de munca. Pentru angajatii din sistemul de stat se plateste o indemnizatie egala cu 100% din salariu pe tot parcursul celor 52 de saptamani. Pentru angajatii din sistemul privat, indemnizatia minima va fi de 100% din salariu in perioada prenatala si primele 14 saptamani de postnatal. Urmatoarele 32 de saptamani ai dreptul la „dagpenge” (ajutor social, aproximativ 450 lei net lunar) de la stat. Majoritatea mamelor aleg sa se intoarca la munca dupa 8-9 luni de concediu.

 

CRESA SI GRADINITA
Copilul poate fi dat in ingrijire la cresa, „vuggestue”, sau unei persoane autorizate, „dagpleje”, care are in grija in jur de 4-5 copii in locuinta personala. Parintii trebuie sa plateasca lunar sume cuprinse intre 700 lei (dagpleje) si 1.500 lei (vuggestue). Alocatia copilului este in jur de 500 lei lunar si scade putin odata cu cresterea copilului.
Familiile cu venituri mici sau cu mai multi copii in ingrijire pot solicita ajutor din partea primariei, astfel ca nu exista copii care sa stea acasa din cauza ca parintii nu au cu ce sa ii trimita la scoala.

In Danemarca este rar ca bunicii sa preia rolul parintilor. Socrii mei sunt niste bunici iubitori si calzi si am apelat de multe ori la ajutorul lor, in caz de urgenta; dar fetita mea nu a dormit niciodata la ei. Bunicii nu au avut grija de ea mai mult de 3-4 ore odata.

 

Agnes a inceput cresa la 14 luni. Erau in jur de doi, trei adulti la 14 copii si, dupa parerea mea, se straduiau sa abia grija de copii cat puteau de bine.
Mancarea intra in pret, cu exceptia fructelor (pentru care platim 225 lei lunar). Meniul consta in cereale integrale cu lapte, la micul dejun, paine din faina integrala cu unt, supa, lasagne, lapte cu orez, legume, peste file si multe altele – la pranz.
La cresa, copiii dorm in carut afara, fie iarna, fie vara. Majoritatea mamelor de aici isi obisnuiesc copiii sa doarma in carut, la aer liber, imbracati crespunzator. 

 

In Danemarca verile sunt scurte si racoroase, iar iernile sunt lungi, cu temperaturi cam ca in Romania. Majoritatea mamelor incearca sa isi imbrace copilul astfel incat sa nu inghete, dar nici sa nu transpire. Copiii fac multa miscare afara si nu au nevoie de haine foarte groase si fulare pentru a-si mentine un confort termic; isi petrec cateva ore zilnic afara la joaca, indiferent daca ploua sau ninge.

 

De cand a inceput cresa si pana acum, la gradinita, Agnes a avut nenumarate viroze respiratorii si conjunctivite, dar nu le-am pus niciodata pe seama frigului, ci pe seama colectivitatii.

In Danemarca, leacurile babesti sau tratamentele homeopatice nu sunt foarte raspandite (nu tu ceai, nu tu frectie cu spirt 🙂 ), iar antibioticele se prescriu foarte rar si numai in caz de infectie bacteriana confirmata prin analize. Singurele medicamente pe care medicul ni le-a prescris au fost niste picaturi cu antibiotic, pentru tratamentul conjunctivitei.

Trecerea de la cresa la gradinita s-a facut treptat si cu putine lacrimi, deoarece ambele institutii se gasesc sub acelasi acoperis si personalul a avut grija ca Agnes sa se familiarizeze cu locul, cu educatoarele si cu viitorii colegi.
Programul este foarte flexibil, o duc si o aduc de la gradinita cand pot, atat timp cat ma incadrez in orarul zilnic 7.00-16.30. Se pune mult accentul pe spiritul de echipa, pe creativitate si totul se invata prin joc. Copiii sunt tratati cu respect, li se explica asteptarile si li se aduc argumente fara a fi pedepsiti.
Nu cred ca Agnes a invatat vreun cantec sau vreo poezie de la cap la coada la gradinita, dar e bucuroasa, are prietene, are un vocabular destul de dezvoltat pentru varsta ei, este iubitoare, grijulie si empatica. 🙂

 

 

Consider ca Agnes este norocoasa ca s-a nascut aici in Danemarca si ca eu am fost norocoasa sa imi nasc si sa-mi cresc fetita aici.

• Am invatat de la celelalte mamici sa am rabdare si, in primul rand, sa ma relaxez. Nu e nicio graba sa-ti inveti copilul sa faca la olita sau sa-l dezveti de suzeta, nu e nicio tragedie ca se joaca in praf sau in namol si se murdareste din cap pana in picioare. 🙂
• Cand se imbolnaveste, nu e curentul sau deochiul cauza principala, ci sunt virusii sau bacteriile.
• Educatia cu palma este ilegala aici si nu am vazut niciodata vreo mamica sa-si bruscheze copilul.
• In timpul liber planificam aproape de fiecare data o activitate distractiva pentru fetita noastra, dar si pentru noi, cum ar fi: inot, excursie cu rulota, vizite in parcuri de distractie; vara mergem des la plaja, chiar daca vremea e cam rece pentru scaldat. 🙂

 

 

Foto: arhiva personala