#MamaInAltaTara. Ce a invatat Malina despre parenting in Germania

Mama in Germania oanabotezatu.roMalina este jurnalist si mi-a fost colega de liceu. Nu ne-am mai vazut de multi ani, iar de curand mi-a scris ca sa-mi spuna ca e si ea  #MamaInAltaTara, in Germania, si ca poate sa imi povesteasca ce a invatat despre parenting acolo. Era insarcinata in ultima luna cu al doilea copil, asa ca am decis impreuna sa mai asteptam un pic. Intre timp s-a nascut Andreas, fratele lui Stefan :), asa ca Malina, care locuieste in Germania de doi ani, mi-a trimis povestea ei. Multumesc, draga mea!

 

Citi mai jos experienta Malinei, foarte detaliata mai ales in prima parte, fiindca amintirile sunt proaspete. 🙂

***

 

Plecatul intr-o alta tara nu a facut niciodata parte din planurile mele de viitor. Pur si simplu nu ma vedeam invatand o noua limba si, mai ales, adaptandu-ma unor noi obiceiuri. Prima care a facut pasul cel mare a fost sora mea. Intr-o zi, satula fiind de traiul pe care i-l oferea postul de rezident la unul dintre spitalele bucurestene, s-a urcat in masina si a plecat in Germania. Acolo, dupa trei luni de cursuri intensive de limba germana, a fost acceptata ca rezident  la o clinica de neurologie. Din acel moment a tot inceput sa-mi spuna ca ar fi bine sa iau in calcul ideea plecarii din tara. Timp de aproape un an, am refuzat categoric.

Pana s-a nascut Stefan. Pentru noi, eu si sotul meu, primele saptamani au facut diferenta. Doua vizite la spitalul de stat, pentru o interventie minora, au fost catalizatorul. Probabil greu de crezut, dar ne-am hotarat in maxim 10 minute, cu entuziasm si cu teama in acelasi timp. Nu mai lungesc povestea si trec la subiect. 🙂

 

SARCINA

In Germania, de obicei, pentru a-ti  face loc pe lista unui specialist poti astepta si un an. Sarcina iti poarta noroc din punctul asta de vedere si iti gasesti medic intr-o saptamana, doua.

La primul control de sarcina primesti un caietel (Mutterpass) in care sunt trecute toate analizele din cele 40 de saptamani, greutate, grupa sanguina etc. Daca nu sunt probleme pe parcurs, mergi la control o data pe luna. In penultima luna mergi la medic o data la doua saptamani, pentru ca pe ultima suta de metri sa mergi in fiecare saptamana.

Toate investigatiile sunt incluse in asigurarea de sanatate, aceasta acoperind si costul a trei ecografii. Desigur, daca situatia o cere, ti se fac mai multe investigatii si nu platesti niciun ban in plus.

 

Nu ti se spune sexul copilului decat dupa ce iti dai acordul.

 

NASTEREA

In Germania, cele mai multe femei aleg sa nasca natural. Rareori, cand sunt recomandari medicale, se face operatia de cezariana. Nu stiu daca am eu avut noroc de un medic care considera ca poti avea si tu o opinie sau doar de faptul ca aveam deja o cezariana – ce-i drept, trecusera 3 ani si jumatate de la operatie, dar, dupa ce a estimat cat va cantari copilul, doctorul meu mi-a sugerat totusi cezariana.

Nu la fel s-a intamplat si la spitalul unde alesesem initial sa nasc. Un profesor doctor (care a gresit cel mai mult si mai des calculele!) mi-a spus senin ca „femeia este facuta sa se chinuie si ca incercam natural prima data”. Nu am ramas sa nasc la acel spital din cauza unei doctorite care s-a purtat neprofesionist si a faptului ca de vreo doua ori am stat pe holuri cateva ore bune.

In Germania, alegi spitalul unde vrei sa nasti, iti faci o programare pentru a te inregistra (asta o poti face si  cand vii sa nasti) si o alta pentru a ti se prezenta sala de nasteri, personalul si, cum s-ar zice, pachetul de servicii. Acestea includ si o sedinta foto pentru bebelusul tau. Teoretic cam toate spitalele au asa ceva.

Programarea operatiei mele a fost facuta pentru o zi de luni. Am respectat ora la care trebuia sa fim la spital cu exactitate. Dupa aproximativ 30 de minute in care nimeni nu spunea nimic, am aflat ca uitasera sa ma puna pe lista de operatii. Si cum nu constituiam o urgenta, m-au reprogramat. 🙂

 

Operatia de cezariana nu se programeaza mai devreme de maxim 10 zile fata de termenul estimat.

 

Nu stiu a cata as fi fost pe lista, dar cert e ca am fost prima, dupa ce vineri, la 4 dimineata, mi s-a rupt apa. Si chiar daca in dosarul meu scria clar de ce e recomandata operatia, nu am scapat de intrebarea – pentru ei, foarte normala – „De ce cezariana?”.

 

SPITALIZAREA

Nu am ramas suparata din cauza ca au uitat sa ma programeze. Asta pentru ca, la finalul acestei aventuri, totul a fost OK. In sala de operatii era o atmosfera foarte placuta, relaxata si relaxanta. Medicul a facut un pic de yoga inainte de interventie, iar asistentele chicoteau aproape ca in curtea scolii. 🙂  Personalul a fost extraordinar. Fara exceptii. Lasand micile neplaceri in urma, vreau sa intelegeti ca au fost foarte atenti si grijulii si chiar am simtit ca le pasa.

Dupa 20 de minute de la debutul operatiei, a venit si bebe. Dupa ce ne-am vazut si ne-am zambit, Andreas a fost mai mult aruncat intre doua prosoape si dus de langa mine. Probabil ca a fost verificat rapid si a ajuns in bratele tatalui sau foarte repede. Apoi, fericitul tatic a fost condus cu tot cu bebe, pe un hol si apoi la lift. Da, cu un lift plin de oameni de toate felurile a fost prima „plimbare” a lui Andreas. Ajunsi intr-o camera, cei doi au fost lasati singuri-cuc. Probabil pentru a se cunoaste mai bine. 🙂

Dupa alte 30 de minute am ajuns si eu acolo. Am fost mutata in salon dupa o ora, o ora si ceva. De la inceput mi s-a spus ca nu intentiona nimeni sa-mi ia copilul pe timpul noptii. Chiar daca eu eram in imposibilitatea de a ma misca si, deci, de a putea avea grija de el. Pentru ca acela era copilul meu si eu mama lui. La nevoie puteam sa apas un buton si sa vina cineva sa ma ajute. Erau doua asistente la 19 copii.

Mi s-a spus ca bebe nu avea sa primeasca mancare pentru cel putin 3 zile. Scurt, fara explicatii. Totusi, bebe a primit  lapte formula si a fost luat din camera, tot la cerere, pentru a ma putea odihni si eu. Asadar, regulile nemtilor depind si de persoanele care le pun in aplicare. 🙂

Neonatologul mi-a explicat ca orice nou-nascut are rezerve pentru a supravietui fara mancare in primele cinci zile. Asa se naste el. Si ca totul e in regula atata timp cat nu urla de foame. Primele doua zile bebe nu a cerut de mancare. Ulterior, au insistat sa-l pun la san din ce in ce mai des, indiferent de cat voia copilul. 

Trebuie sa stiti ca atunci cand esti in spital nu ai nevoie de absolut nimic, incepand de la obiecte de igiena intima pana la haine pentru bebelusi sau orice alte tipuri de cosmetice. Acum, sa nu-si imagineze cineva ca vorbim de un hotel de cinci stele in loc de spital. Ah, si ca tot veni vorba, mancarea a lasat de dorit! La internare ai posibilitatea de a-ti alege un meniu din trei pentru fiecare masa a zilei. Cum ai da-o, la micul dejun ori la cina nu scapi de braza topita, budinci cu ciocolata, unt, dulceturi, cascaval si mezeluri. Pranzul este unul consistent si, daca ai noroc, deseori gustos.

 

PRIMELE LUNI DE VIATA 

Pe durata spitalizarii, copilului i se fac tot felul de teste: pentru vaz, pentru auz, pentru a testa daca poate transforma hrana primita in substante nutritive. Nu i se administreaza vaccinuri de niciun fel, primul fiind facut la patru luni. Orice vaccinare este alegerea parintelui, caruia i se dau numeroase materiale informative.

Dupa iesirea din spital, parintii au obligatia de a-si duce copilul la o multime de teste specifice fiecarei varste. Daca neglijezi intalnirea cu pediatrul, primesti acasa vizite facute de angajati ai Protectiei Copilului. Acestia vin neanuntati tocmai pentru a se asigura ca totul este in ordine cu micutul tau si ca vei avea grija sa mergi la medic cand esti programat.

 

Casa de asigurari de sanatate este cea care iti trimite periodic instiintari legate de controalele periodice, inclusiv cele stomatologice. Acestea din urma trebuie efectuate prima data la varsta de doi ani.

 

Aceeasi institutie te felicita pentru noul membru al familiei, trimitandu-ti o „atentie” care consta intr-o felicitare, o pereche de sosete si o bavetica, toate purtand sigla institutiei. (Tot o felicitare primesti si de la medicul care ti-a supravegheat sarcina). 🙂

 

CONCEDIUl TATALUI SI AL MAMEI

Casa de Asigurari ii poate plati sotului un concediu destinat ingrijirii gospodariei pe timpul recuperarii mamei, atunci cand nu exista nici o persoana care sa o poata ajuta. De obicei medicii fac recomandarile legate de perioada de recuperare necesara; la noi a fost de 21 de zile.

 

Daca sotul nu isi poate lua concediu, ca sa te ajute in primele zile, atunci casa de asigurari poate trimite pe cineva sa iti faca piata si sa te ajute cu alte treburi gospodaresti.

 

In Germania esti sustinut pentru a sta acasa sa-ti cresti copiii. In afara alocatia lunare de 185 de euro (incepand cu al treilea copil, suma creste), mama mai poate primi intre 150 si 300 de euro lunar, in functie de perioada pentru care opteaza sa stea cu bebelusul. In ambele situatii e vorba de suma minima obtinuta de o persoana care nu a muncit si al carei partener isi plateste toate taxele.

Pentru femeile care au lucrat inainte de a naste, plafonul este de 1.800 de euro lunar. Legea spune ca au dreptul la 67% din venitul net lunar.

 

SISTEMUL DE EDUCATIE

La gradinita foarte rar se merge de la un an si atunci motivele trebuie sa fie foarte bine intemeiate. Daca nu ai un loc de munca, nu exista motive sa-ti lasi copilul la gradinita, zic ei.
Daca lucrezi cu jumatate de norma si ai copiii cu varste peste trei ani, poti sa ii lasi la gradinita pana la ora 12.00. Costurile gradinei pot ajunge si pana la 700 de euro in orase precum Frankfurt. In orasele mai mici acestea variaza intre 80 si 300 de euro, in functie de varsta copilului si de tipul programului.

 

Pentru 8 ore de gradinita, noi platim 230 de euro.

 

In majoritatea gradinitelor se asigura doar pranzul si se pune foarte mult accent pe joaca. Pentru ei, fiecare copil este unic si liber sa-si dezvolte orice abilitate. Nu sunt fortati sa invete poezii si nici fac serbari pentru parinti. Copiii sunt incurajati sa se dezvolte cat mai natural, sunt dusi la teatru, la pizza, la sali de joaca, la muzeu si tot asa.

autobuzul micutilor la gradinita

Autobuzul micutilor la gradinita, cu care sunt plimbati peste tot

De asemenea, micutii sunt invatati sa selecteze gunoiul, sa planteze legume – urmand ca tot ei sa le si culeaga, sa valorifice orice ar putea ajunge deseu folosindu-si imaginatia. In plus, picteaza, asculta muzica si povesti si danseaza foarte mult. Ba chiar uneri au si ore de gatit.

Dentistul merge la gradinita aproape lunar uneori. Ii invata pe copii cat de importanta e igiena orala, le trimite brosuri parintilor, periute pentru copii. Si parintii primesc lectii despre cum sa ii spele corect pe dinti pe cei mici. 🙂

Tot la gradinita copiii invata sa iubeasca si sa daruiasca indiferent de ocazie. De exemplu, in Linden, la una din sarbatorile obisnuite, micutii fac un tur al orasului si trec si pe la caminele de batrani din oras ca sa ii salute pe cei de varsta a treia.

Cu un an inainte de a intra la scoala, parintii trebuie sa-si dea acordul pentru ca micutii lor sa fie pregatiti pentru viitorul nivel. Zilnic, timp de o ora, un invatator vine si ii invata pe cei mari diverse lucruri pentru a se putea face trecerea mai usor la urmatorul nivel.

 

La inceput nu am ales Germania pentru ca asa am vrut neaparat. Asa a fost sa fie si nu regret nicio clipa. Este o tara minunata, cu oameni minunati carora le place sa ajute alti oameni, nu pentru ca o cere eticheta. Iubesc deja aceasta tara si naturaletea cu care se petrec toate. Pentru ca da, cam toata lumea alege normalul si naturalul.

 

Foto: arhiva personala

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *