#MamaInAltaTara. Ce a invatat Oana despre parenting in Marea Britanie

Oana a facut acelasi liceu ca mine, in Barlad. Nu ne-am mai vazut de muuulti ani, dar ne-am redescoperit pe Facebook. 🙂 Mi-e drag cum il creste pe Stef, un pusti simpatic in varsta de doi ani (foarte fashionable 🙂 ), pe care il cunosc doar din poze. Si sunt convinsa ca va fi o mama excelenta si pentru micuta Roua, care s-a nascut la scurt timp dupa ce am primit de la Oana, via e-mail, povestea despre parenting de mai jos. 🙂

 

1. Sarcina

Locuiesc in Anglia de aproape opt ani, iar de aproape doi am devenit mama. A fost, din fericire, si prima data cand am avut de a face cu sistemul medical britanic. Venind din Romania, mai toti caram in spate un bagaj greu de temeri si un disconfort general cand vine vorba de doctori, spital, programari, sali de asteptare, spitalizare etc.

Well, surpriza! Ai ramas insarcinata? Nimic mai simplu: Google search Maternity Direct, dai un telefon si ti se iau citeva date (nume, adresa, varsta), stabilesti o data cat mai apropiata pentru a-ti cunoaste moasa care se va ocupa de tine pe parcursul intregii perioade de sarcina. Si gata, esti deja in evidenta lor.

Apoi, moasa te viziteaza acasa in ziua si la ora stabilite, completati impreuna your maternity notes si ti se face prima programare la ecograf, in jurul saptamanii a 12-a. Urmatorul ecograf (ultrasound scan) va fi la 20 saptamani si, daca rezultatele se incadreaza in parametri normali, va fi si ultimul, iar sarcina clasata ca una Low Risk, care necesita doar consultatii periodice specifice varstei gestationale, la cabinetul moasei.

 

2. Nasterea si perioada post-partum

In Anglia nu nasc cu doctor decat femeile ale caror sarcini sunt sau devin High Risk. Pentru noi, restul, exista acele midwife-led birth units, in care femeia insarcinata va naste doar cu moasa. Spre surprinderea multora, nasterea naturala nu este o optiune, ci o regula generala (tot ce poti alege este locul unde vei naste, la spital sau acasa), la fel cum nici cezariana nu este luata in discutie ca preferinta (nici chiar in cazul sarcinei gemelare), ci doar ca solutie salvatoare in cazurile cu antecedente medicale grave sau atunci cind nasterea naturala prezinta complicatii.

Mai mult, nasterea in apa este o alta “banalitate” si toate maternitatile sunt dotate cu birthing pools accesibile oricarei gravide a carei sarcina se mentine Low Risk pana la final. Eu mi-am dorit sa incerc apa, fie ea macar pentru relaxare in timpul travaliului, insa baietelul meu a fost prea mare si a fost nevoie sa fie monitorizat permanent, ceea ce ne-a “tinut la pat”.

Odata actul nasterii incheiat, interesul tuturor este ca mama si pruncul sa fie externati cat mai curand cu putinta – fiindca britanicii cred ca ambilor le este mai bine intr-un mediu cald si dragastos cum este sanul familiei.

Nou-nascutului i se “aloca” o persoana de contact, numita health visitor, care va urmari dezvoltatea lui pana la 14 ani si care, alternand cu moasa, viziteaza mama si copilul acasa in prima zi dupa nastere, oferindu-i mamei atat suport emotional, daca are nevoie, cat si ajutor cu anumite provocari ale noului statut, cel de mama, cum ar fi, de exemplu, atasarea bebelusului la san.

Mama are dreptul de a solicita un numar nelimitat de vizite la domiciliu, pana se simte stapana pe situatie. Daca mama a lucrat si a platit taxe la stat o perioada suficient de indelungata inainte de nastere, toate serviciile mentionate pana acum sunt gratuite (incluzand toate ecografiile, spitalizarea cu mesele incluse, medicamentele administrate si tot ce mai presupune ea, vizitele la domiciliu, vaccinarea mamei si a fatului, tratament dentar (limitat) mamei pe intreaga perioada a sarcinii si inca un an dupa nastere etc). Tratamentele prescrise de medicul de familie – GP (General Practitioner) – si controalele medicale si stomatologice sunt, de asemenea, gratuite pentru copiii de pana la 14 ani.

 

3. Socializare de la primele saptamani

Oricate antenatal classes ai urma (unele din ele – basic ones – oferite gratuit de stat; noi am facut un curs platit oferit de NCT, care, dincolo de cunostintele in domeniu, ne-a imbogatit si cu un grup de prieteni cu care pastram legatura), viata bate filmul. Din fericire, aici exista o paleta larga de baby groups, foarte multe chiar gratuite, oferite de Your Local Children’s Centre, care fac adaptarea la noul stil de viata mult mai usoara.

In Marea Britanie, unde socializarea este un must la orice varsta, proaspetele mame isi scot bebelusii din casa din primele zile, daca nu chiar din prima zi (am vazut mame venite la cumparaturi sau la mall chiar dupa ce au iesit din maternitate – si sa nu credeti ca ii infofolesc si le pun doua-trei randuri de caciuli), asadar au nevoie de locuri in care se desfasoara activitati pentru bebelusi, cu care sa-si umple zilele. Din fericire, acestea sunt pe masura solicitarilor.

Imi amintesc ca noi, pe vremea cind Stef nu avea nici doua luni, ajunsesem sa avem un program atat de incarcat, incat nu aveam nicio zi de stat in casa (care se traduce si prin “nicio zi de depresie postnatala”).

Saptamina noastra arata cam asa:

Luni – Baby Rhyme Time (cintecele pentru bebelusi) la biblioteca locala;

Marti – Baby Weighing (ritualul saptaminal de cantarire si evaluare generala a bebelusului in crestere de catre persoane specializate) la clinica locala, urmat de un Mini Baby Play Group (insa, dupa cantarire, simtindu-se din nou imbracati si imbratisati de mamici, mai toti bebelusii adormeau, asa ca grupul era mai mult unul de socializare pentru mame :));

Miercuri – Stay & Play – Worlds of Discovery, activitati senzoriale pentru cei mici, cum ar fi joaca (atingerea) cu diferite materiale si texturi (matase, lemn, nisip, folii zgomotoase, fetru etc.), diferite activitati vizuale (carti in alb si negru, alternate cu imagini viu colorate), lumini colorate proiectate pe tavan, muzica sau diferite sunete din natura (cintecele pasarilor, sunetul oceanului etc.) provenind din diferite unghiuri ale camerei, pentru stimularea auzului etc.);

Joi – Baby Massage, masaj de relaxare si/sau pentru calmarea colicilor, sub indrumarea unei persoane specializate, care incepea cu o mica discutie in care adultii erau incurajati sa-si elibereze greutatile pe care le intimpinau ca parinti si, o data acest lucru implinit, sa intre in starea de calm si relaxare atit de necesara masajului, transmitind energie pozitiva puilor pe care ii masau.

Vineri – Life Behind the Buggy, un mini club pentru mamele care alapteaza, unde mamele se intalneau la ora prinzului pentru a-si alapta micutii impreuna si pentru a socializa. Grupul era supravegheat de doi consultanti in alaptare.

Toate cursurile mentionate mai sus ne-au fost oferite gratuit si ne-au ajutat enorm sa resimtim cit mai putin zilele cu baby blues. Pe masura ce Stef a inaintat in varsta si eu am devenit mai increzatoare, activitatile s-au modificat si ele; am renuntat la orele de alaptare, de exemplu, si ne-am abonat la cursuri (platite) de inot (o data ce lui Stef i-au fost administrate toate vaccinarile pentru imunizare), pe care le urmam si astazi; sau am renuntat la Baby Rhyme Time, deoarece cantam acasa mai tot timpul, asa ca l-am inlocuit cu Baby Sensory, un curs (tot platit) cu activitati pentru bebelusii cat de cat mobili, capabili acum sa stea atenti (chiar daca nu mai mult de un minut sau doua) si sa urmareasca un teatru pe papusi, de exemplu.

 

4. Revenirea la serviciu

Cu un concediu de maternitate atat de incarcat, intoarcerea la serviciu a parut chiar relaxanta. 🙂 Persoanele inscrise in campul muncii se impart aici in doua categorii: employed (angajat) si self employed (cind tu esti propriul tau angajator). Pentru angajati, legea ofera un an de concediu maternal platit, insa majoritatea mamelor prefera sa stea acasa mai mult, recurgand la diferite metode, cum ar fi career break (un fel de concediu neplatit, care iti permite sa revii la serviciu dupa o perioada aleasa sau agreata de angajator), o a doua sarcina, care le da deptul la un nou concediu, sau, in ultima instanta, abandonarea serviciului in favoarea statutului de full time moms. Legea permite si tatilor sa ceara concediu, in cazul in care mama prefera sa fie ea cea care se intoarce la serviciu, insa situatia nu este foarte des intalnita.

Ca self employed, tu esti cea care decide cit de scurt sau de lung va fi concediul tau maternal, deoarece “esti platit doar atata timp cat muncesti”. Pentru mamele care au lucrat o perioada suficienta si si-au platit taxele la stat inainte de a ramane insarcinate, statul ofera o plata lunara, numita Maternity Allowance, pe o perioada de maximum 39 de saptamani. Desi suma nu este, de cele mai multe ori, nici jumatate din ceea ce mama obisnuia sa castige lunar, nu este nici neglijabila, cu atat mai mult cu cat este neimpozabila, iar, alaturi de alocatia lunara, Child Benefit, reprezinta un venit bun. 🙂

 

5. Ce faci cu micutul cand incepi serviciul

Self employed este si situatia in care m-am aflat eu, deci am putut sa aleg cand sa revin la serviciu. Si am ales sa fie dupa opt luni de concediu maternal, ceea ce a insemnat ca Stef a trebuit sa mearga la gradinita. Aici, majoritatea creselor accepta copiii de la 0 ani. Asadar, oricand mama e pregatita sa-l trimita la cresa, cresa e pregatita sa-l primeasca. 🙂 Preturile sunt destul de ridicate (noi locuim in afara Londrei, iar aici tarifele sunt cuprinse intre 40 si 70 de lire pe zi, in functie de orele petrecute la gradinita, in general 5-7 lire pe ora. In centrul Londrei se ajunge si la peste 100 de lire pe zi).

Foarte intalnite sunt childminders, adica persoanele acreditate sa ingrijeasca de copii la domiciliul lor. De regula, persoana aceasta are un numar maxim de 3-4-5 copii de ingrijit simultan. Childminders sunt o cale de mijloc intre cresa si bona, aceasta din urma nefiind foarte populara printre localnci, din motive financiare de cele mai multe ori. Stef al nostru merge la cresa 4 zile pe saptamana, 10 ore pe zi, iar asta ajunge la 1.000 de lire pe luna.

E drept ca e una dintre cresele cele mai scumpe din zona, insa diferenta de pret este infima in comparatie cu multele avantaje pe care le are in fata celor mai ieftine: este inregistrata la Ofsted, un organism care monitorizeaza buna functionare a acestui tip de institutie, da calificative si emite rapoarte periodice, pe care publicul le poate studia atunci cand incearca sa se decida la ce gradinita isi va trimite copilul. Rapoartele vizeaza aspecte ca igiena, calitatea mancarii, pregatirea personalului, dezvoltarea fizica si intelectuala a copiilor, siguranta lor etc. Gradinita este obligata sa raporteze orice incident, asadar documentele sunt 100% reale, cu explicatii si exemple concrete. Gradinita aleasa de noi este ceea ce in Romania s-ar numi, probabil, o tabara, ea constand din numeroase zone de joaca, cum ar fi Babies’ Play Room (cu o Babies Sleeping Room si o Babies Garden separate) si Toddlers’ Spaces, printre care camera de mese, 2 camere pentru activitati indoor, The Big Kids’ Garden, Mud Kitchen, Garage etc.

Copiii primesc destule mese si gustari pe zi. Mancarea este adusa de o companie de catering si tine cont de restrictiile si preferintele de orice natura ale copiilor si parintilor. Deci, bani bine cheltuiti, mai ales pentru cele care nu sunt genul de stay at home mums, printre care ma regasesc si eu. 🙂 Partea proasta este ca gradinita se plateste si in perioadele de boala, vacanta etc., pentru a-i asigura copilului locul la gradinita, continuitatea. Incepand de la 3 ani, copiii beneficiaza de 15 ore gratuite si se vorbeste de o crestere la 30 de ore in viitorul nu foarte indepartat. De asemenea, se acorda, de regula, reduceri pentru frati.

 

Alte diferente fara de Romania, pe care le-as mai aminti, pe scurt:

• mamele englezoaice tind sa fie foooarte relaxate (poate tocmai asta duce si la o natalitate foarte ridicata), adesea veti vedea copii imbracati foarte sumar (este rarisim sa vezi copii purtand caciula pe cap pentru a-i feri de frig); apoi, vad des copii care in Romania ar fi catalogati drept murdari (desi face parte din dezvoltarea normala a copilului sa se murdareasca explorand, jucindu-se, mincand, invatand etc) – mamele nu sunt judecate pentru asta, nu mi-a fost dat sa vad mama britanica stresata de faptul ca puiul ei s-a murdarit 🙂
• tot multumita acestui tip de abordare relaxata, mamele de aici nu tind sa faca mereu acea comparatie obositoare intre copii: care a mers mai repede, care a vorbit primul, nu exista graba in a-l antrena de micut la olita, pentru ca ar fi rusine sa mai porti scutecel dupa 2 ani. Micutului chiar i se da timp sa se dezvolte in ritmul sau propriu, iar ajutorul intervine doar atunci cand este vizibil necesar.
• o alta diferenta, copiii de aici petrec foarte mult timp in aer liber, indiferent de vreme. Introducerea copiilor in lumea animalelor de timpuriu este foarte des intalnita, aproape toti copiii au un animal de companie acasa, iar cei care nu au merg regulat la ferme, gradini zoologice etc. – nu am vazut inca vreun copil englez sa se teama de vreun animal.
• sportul, de asemenea, este obligatoriu: majoritatea scolilor sunt dotate cu piscine pentru inot; bicicleta, trotineta sunt introduse la foarte scurt timp dupa ce copilul incepe sa mearga; de asemenea, salile de sport adesea ofera sesiuni de Baby Gym, de regula in diminetile de weekend, cind salile sint adaptate nevoilor si aptitudinilor celor mici, captusite cu bureti si dotate cu aparate specifice varstelor fragede.

Cateva aspecte mai putin laudabile ar fi:

• alaptarea nu este foarte la moda aici, desi (sau, poate, mai bine zis, tocmai din acest motiv) este foarte incurajata, iar mama care alapteaza primeste laude (chiar telefoane sau scrisori de multumire si incurajare in a continua);
• in casa, copiii isi petrec majoritatea timpului in fata televizorului sau calculatorului/telefonlui mobil/tabletei;
• si nu in ultimul rand, englezii neavand o bucatarie prea impresionanta, alimentatia copilului este, de cele mai multe ori, proasta: inca de cand este introdusa hrana solida (in majoritatea cazurilor de la 4 luni), bebelusul va manca preparate la borcanele, deoarece gatitul nu se afla mai niciodata pe lista de activitati a unei mame de aici. Pe masura ce creste, acestea vor fi foarte des inlocuite cu mese preparate la cuptorul cu microunde (pre-packed ready meals) sau mancare tip fast-food. Cele mai intalnite snack-uri sunt biscuitii sau/si batoanele de ciocolata si sucurile la cutie. Cel mai adesea, legumele si fructele lipsesc cu desavarsire.

Chiar si asa insa, noi iubim Anglia si nu avem in plan sa ne mai despartim de ea. In cei citiva ani de cind sintem aici am reusit sa imbinam bunele obiceiuri pe care le-am adus cu noi cu lucrurile bune si foate bune gasite aici si am ajuns sa avem un stil de viata care ne multumeste. 🙂

 

Foto: arhiva personala