Să râzi în hohote. De când ești mic, până la final

By , , , , Permalink 21

Multe lucruri mă fascinează la copii și mai ales la copiii mei, pe care pot să-i observ îndeaproape cât timp vreau, cât timp am nevoie, de câte ori îmi doresc. Dar un lucru m-a fascinat dintotdeauna cel mai tare: cum știu ei să râdă în hohote când nici măcar nu știu să gângurească?

Mirarea asta am avut-o și la David, în urmă cu aproape trei ani, când s-a născut, aceeași mirare mă bucură și acum, la Cristian, în fiecare dimineață. Cum știe el, puiul acesta de om de zece săptămâni și aproape șase kilograme, să se bucure așa, să râdă ca un om mare, cu gura, cu ochii, cu trupul mic, cu totul? Mi-a fulgerat din nou întrebarea asta în minte mai devreme, când îl țineam în brațe pe micuț și a început să tremure. Tremura de râs. Râdea în somn. 🙂

Și acum stau așa, cu o cafea în față, și mă gândesc cât de sănătos e să râzi și cât de mult îmi doresc pentru ei, dincolo de toate, să aibă motive să râdă din tot sufletul în fiecare zi a vieții lor. Evident că sunt conștientă că vor avea și zile în care vor plânge, așa cum au acum, și poate că vor plânge din motive mult mai apăsătoare – viața asta vine mereu la pachet și cu surprize neplăcute. Dar chiar și așa, să nu aibă nicio zi, niciodată, în care să nu râdă. Căci bine mai mult decât râsul în hohote nu cred că s-a mai pomenit pe lumea asta sau pe oricare dintre lumi.

Să râdă în hohote cât timp vor fi pe această lume. E una dintre dorințele mele cele mai mari, din postura de mamă.

Nu contează nici câte premii vor lua la școală, nici la câte concursuri și olimpiade vor merge. Nu contează nici dacă vor face pian, tenis, fotbal, karate sau mai știu eu ce alt sport. Nu contează nici dacă vor intra la facultatea pe care și-o doresc sau vor alege o meserie care să le asigure liniștea și traiul decent.

Aproape că nimic nu contează dacă nu vor fi oameni, dacă nu vor învăța că respectul nu e ceva ieșit din modă, dacă nu vor ști că bunătatea e ceva ce trebuie să ne vină mănușă, zi de zi, și că iubirea este vindecătoare și dătătoare de aripi. Și mai ales dacă nu vor găsi motive să râdă.

Și când e bine, dar mai ales când (pare că) e rău.

Râsul, dragilor, e cea mai bună chestie care poate să vi se întâmple. Asta le voi spune mereu celor doi copii pe care i-am adus pe lume.

 

Be happy & nice,
Oana

 

Foto: arhiva personală

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *