Somnul de prânz pe care îl iubesc

Mă bucur când doarme copilul, ziua, la prânz. Doamne, dar cât mă bucur! Mai ales dacă operațiunea de adormit copilul a durat peste 30 de minute, spre 45 sau chiar 60, cum se mai poate întâmpla uneori (nu, nu toți copiii adorm în câteva minute, cei mai mulți aleg să nu o facă, de fapt 🙂 ).

Mă bucur când văd că a închis ochii de-adevăratelea, nu doar în joacă, să mă păcălească, și a căzut în somn profund. Și atunci mă uit la ceas, ca să știu până când „am liber”. Uneori, am cel puțin o oră doar pentru mine. Cu puțin noroc – nu de multe ori, dar se întâmplă –, pot avea chiar și trei ore ale mele, în care pot să fac ce vreau eu, fără să mă întrerupă nimeni. Aproape niciodată nu folosesc acest timp ca să gătesc, să calc, să fac ordine în casă. Nu, nu, timpul din timpul somnului de prânz al copilului e doar pentru mine, de câteva luni încoace. Și e o binecuvântare, ar fi și păcat să-l irosesc pe lucruri pe care pot să le fac și când e el treaz sau chestiuni gospodărești pe care pot să le împart cu tatăl copilului. 🙂

Când era David mic, cât dormea de prânz, dormeam și eu. Eram obosită și cădeam frântă. Câteodată, profitam de momentul de liniște ca să beau o cafea și să fac ceva de mâncare, pentru copil sau pentru noi. Alteori, cât dormea bebelușul, de la început până la sfârșit, stăteam cu gura căscată și îl priveam cum doarme liniștit. Îi ascultam cuminte respirația și îi analizam fiecare centimetru de piele. Abia când se trezea îmi dădeam seama că a trecut atâta timp în care efectiv nu am făcut nimic. 🙂

De când a mai crescut copilul – și eu, după doi ani, am devenit o mamă mai matură 🙂 –, folosesc acest timp prețios într-o manieră mai egoistă, așa ar putea părea.

Somnul de prânz al copilului meu e singurul moment din zi când el stă într-un loc. David e un băiat foarte energic, de la 6 luni și jumătate, când a început să meargă de-a bușilea, umblă non-stop și când spun non-stop chiar asta vreau să zic. Se joacă singur destul de puțin, de obicei trebuie să aibă cel puțin un partener. Când nu e la grădiniță și stă toată ziua acasă, zilele cu el sunt atât de lungi încât definiția lor e mult peste expresia cât o zi de post. Da, să petrecem timp împreună e minunat, dar uneori poate fi cu adevărat extenuant.

De aceea și de aici bucuria mea de a-mi dedica timpul mie însămi atunci când doarme. Ce fac eu cât doarme copilul? Ce ar trebui, cred, să facă mamele când au un scurt răgaz:

 

Beau o cafea și citesc câteva pagini dintr-o carte abandonată pe noptieră. Uneori mai ai nevoie și de altceva decât poveștile copilului.

Mănânc niște ciocolată neagră. Sau înghețată cu fistic. Și, în general, orice altceva nu pot mânca de față cu copilul.

Mă relaxez cu o mască pentru ten. Nu cred neapărat în minunile aduse de creme și măști, dar măcar de dragul ritualului și tot fac asta din când în când. De obicei, folosesc o mască gata preparată. Dar se întâmplă uneori să am chef și să combin ingrediente din frigider ca să obțin cine știe ce efect de strălucire. 🙂

Pun mâna pe telefon și sun o prietenă cu care nu am mai vorbit de mult. Sau o sun pe mama. Sau pe tata ori pe surorile mele.

Stau pe SMS-uri cu tatăl copilului. Sau îi scriu o scrisoare. De când nu ați mai scris o scrisoare de mână pentru cel mai iubit? 🙂

Citesc un articol care NU este despre cum să îți crești cel mai bine copilul, ce boli să eviți și cum, ce epidemii mai bântuie prin grădinițe etc.

Răspund unor e-mailuri care stau abandonate de zile bune în Inbox. Și am timp să o fac pe îndelete, fără să îmi strige cineva peste umăr: „Gataaaa laptop, mama!”

Scriu ceva. Despre mine, pentru mine, despre ai mei, pentru ai mei, în agendă sau pe blog.

Mă uit la un episod dintr-un serial preferat. Sau la un film oarecare. Activitatea asta îmi lipsește destul de mult, sunt doi ani și ceva de când nu am mai ajuns la cinema.

Stau pe site-uri de shopping. Uneori nu cumpăr nimic, pentru că nici nu prea îmi place să cumpăr online, dar măcar văd și eu ce reduceri mai sunt, la ce și unde.

Mă uit la poze. Nu pe laptop, nu pe telefon, ci la pozele printate. Pozele pe care poți să le pipăi sunt o bucurie.

Fac planuri de vacanță, de vacanțe, chiar dacă nu plecăm prea curând în vreo vacanță, în orice caz, vreau să fiu pregătită.

Îmi fac unghiile. Asta e o operațiune care trebuie începută imediat ce adoarme copilul, ca să fii sigură că nu se trezește înainte să se usuce lacul de pe unghii. 🙂

Caut rețete de dulciuri pe care nu le gătesc niciodată. Dar măcar știu că, dacă voi vrea să fac ceva bun, am rețeta potrivită.

Ascult muzică la pick-up. Avem o colecție de viniluri cumpărate de la anticariat la care mă întoarc de câte ori am poftă de muzică.

Mai beau o cafea.

 

Voi ce faceți când doarme copilul? 🙂

 

Be happy & nice,
Oana

2 Comments
  • Anca
    August 4, 2017

    Oh, da. E cel mai dulce moment al zilei. Eu incerc sa imbin o ora de somn pt mine cand se poate, cu o ora de altceva: citit, scris pe blog, raspuns mailuri, etc.
    Si musai mancat ceva bun, in liniste 🍦

    • OanaBotezatu
      August 8, 2017

      Ceva bun, oricand. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *