Vi se pare de glumă cu viața copiilor voștri. Ați auzit de pneumonie, septicemie, meningită?

Pliante mincinoase despre vaccinuri umblă libere prin cutiile poștale ale oamenilor, în anul de grație 2018. Pliantele – care conțin informații false și sunt ștampilate, în mod fraudulos, cu siglele Ministerului Sănătății și ale UNICEF – sunt gândite nu doar să creeze panică în rândul populației, ci mai ales să ducă la scăderea numărului de copii care sunt vaccinați. Și noi lăsăm să se întâmple asta.

Trăim într-o țară în care există oameni care cred că poți trata rujeola cu țuică pusă pe comprese din material roșu, așezate pe piept, că febra 40 trece cu compresă de oțet și fașă cu mălai stropit cu spirt, că răceala se duce dacă ungem copiii cu seu de oaie și-i îmbrăcăm în piele de miel. Și nouă ni se pare normal.

Trăim într-o țară în care bebelușii mor din cauza rujeolei, o țară în care părinții pun mai mult preț pe gura lumii și pe propagande online mincinoase, decât pe sfaturile medicilor și ale persoanelor avizate. În această țară, viața nu mai ține de știință și de conștiință, ci de noroc. Cu toate astea, nouă ni se pare o glumă. Și, de cele mai multe ori, stăm cu mâinile în sân.

 

România înregistrează cea mai mare rată a mortalităţii infantile în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, iar pneumonia constituie principala cauză de deces la copiii sub 5 ani. În august 2018 s-a împlinit un an de la introducerea în schema obligatorie de  vaccinare a vaccinului pneumococic conjugat, un vaccin ce se administrează bebelușilor începând cu 2 luni (la 2, 4 și, respectiv, 11 luni) și are rolul de a-l proteja pe copil de bolile produse de pneumococ (bacteria Streptococcus Pneumoniae). Acestea sunt infecții care se se pot localiza la nivelul urechilor, sinusurilor, creierului, măduvei spinării, plămânilor sau sângelui, care pot cauza afecţiuni de la cele mai comune, precum otita medie, până la cele care le pot pune viaţa în pericol, precum pneumonia sau meningita bacteriană. Cristian, băiatul meu mai mic, fiind născut în septembrie 2017, a făcut acest vaccin gratuit, la medicul de familie.

 

În urmă cu trei luni, am scris despre cum cred eu că nu e cazul să mergem la noroc cu viețile copiilor noștri (articolul îl puteți (re)citi aici). Am primit atunci o serie de întrebări legate de vaccinul pneumococic, pe care le-am dat mai departe unui medic. Așa cum cred eu că trebuie să facem atunci când avem dubii legate de o problemă medicală. Nu, oamenii fără studii medicale, cei care doar susțin că au citit o carte sau un blog despre vaccinuri, nu sunt cei mai în măsură să vă explice ce este mai bine pentru copiii voștri. Eu așa cred.

 

Pun mai jos întrebările cele mai frecvente și răspunsurile oferite de profesor doctor Doina Pleșca, medic primar pediatru cu supraspecializare în pneumologie pediatrică, manager al Spitalului de copii Victor Gomoiu, din Capitală.

 

Care sunt cele mai frecvente boli bolile produse de pneumococ?

Pneumococul este cea mai frecventă sursă de origine bacteriană a bolilor care afectează aparatul respirator. Principala localizare a acestei infecții este localizarea nazofaringiană: până la 80% dintre copiii în primii ani de viață sunt purtători sănătoși care, la un moment dat, într-un moment de slăbiciune imunitară, pot să se îmbolnăvească sau pot să-i îmbolnăvească pe cei din jur.

Una dintre cele mai frecvente boli în primii doi ani de viață este otita medie,  a cărei cauză principală este infecția cu pneumococ. Ce înseamnă otită medie acută? Înseamnă puroi în spatele timpanului. Infecția poate rămâne numai în acel punct, putându-se rezolva, pentru marea majoritate a copiilor, după un tratament de zece zile cu antibiotic, sau poate să determine complicații: răspândirea infecției la osul din vecinătatea timpanului, care poate duce la afectarea osului, adică otomastoidite, sau răspândirea infecției spre părțile mai îndepărtate, spre meninge. În această situație, ținând cont de faptul că urechea este în imediata vecinătate a creierului, apare riscul de a face meningită, abcese cerebrale și atunci lucrurile se complică grav.

O altă formă gravă de infecție este la nivelul sinusurilor – sinuzitele acute, sau la nivelul plămânului. În primii cinci ani de viață cele mai frecvente infecții pulmonare la copii sunt determinate de virusuri – până la 80-90%. Dar mai rămâne acel procent de 10-20% determinat de cauze bacteriene iar dintre acestea cele mai multe sunt cauzate de infecția cu pneumococ care, pe studiile epidemiologice, deține întâietate.

Pneumonia poate fi o pneumonie strict la nivelul plămânilor sau poate să se răspândească și la membrana care acoperă plămânii (caz în care apare pleurezia) și atunci e o formă complicată, amenințătoare de viață, sau, mai departe, poate să ajungă în sânge, cauzând o bacteriemie sau septicemie, extrem de periculoase.

Astfel, ajungem cu subiectul la formele amenințătoare de viață, care sunt cauzate de răspândirea infecției prin sânge: septicemie, mergând mai departe în meningite, care pun realmente viața micuțului pacient în pericol.

 

Cât de grave sunt aceste boli?

Doar spunând septicemie, meningită este suficient să mă gândesc că riscul vital este către 8-9, pe o scară de la 1 la 10. În plus, acestea sunt boli care pot produce sechele grave cum ar fi: retardul mental, epilepsia, surzire și, nu în ultimul rând, deficitele motorii.

 

Cum putem preveni aceste boli?

Putem crește copii sănătoși pornind de la alimentație la sân până la 6 luni, prin asigurarea unei stări de nutriție bună pentru că un copil mai mare, prin prevenție și responsabilitate mai ales când copilul ajunge în colectivitate. Este nedrept să duc un copil bolnav sau purtător în colectivități, pentru că, la rândul lui, va împrăștia afecțiunea lui celorlalți. De aici pornește mai departe responsabilitatea dublă, atât a medicului, cât și a familiei, de a face o prevenție prin vaccinare.

Mare parte dintre copii pot să fie purtători sănătoși de bacterie. În primul rând, vaccinarea reduce chiar și riscul ca micuțul să devină purtător sănătos al bacteriei în naz și faringe, deci riscul pentru individul purtător se reduce substanțial, practic dispare, cat și riscul pentru a disemina infecția, nu numai pentru copii, dar mai ales pentru vârsta a treia, vârstă extrem de vulnerabilă.

 

Care sunt beneficiile vaccinării cu vaccinul pneumococic conjugat la copilul mic?

Ar trebui să ne ducem în istorie și să vedem ce a însemnat vaccinarea odată cu introducerea, în anul 2000, la nivel mondial. A reduce cu 70% până la 90% incidența pneumoniilor înseamnă ceva. Statisticile din SUA arată că unul din cinci copii, în primul an de viață, este adus la medic ca urmare a bolilor respiratorii, o bună parte dintre ei fiind reprezentată de infecțiile bacteriene. Dacă ne raportăm la ceea ce se întâmplă în România, unde principala cauză de mortalitate sunt afecțiunile respiratorii, atunci avem o mare problemă: pneumoniile bacteriene sunt cam 19-20% din cauzele de mortalitate. Iar aproape 30% din cazurile de decese în primul an de viață sunt determinate de bolile respiratorii, iarăși avem o problemă foarte importantă.

Și pentru că ne aflăm în România iarăși ar trebui să ne uităm la cifrele publicate anual de Eurostat vizavi de abuzul de antibiotice: ai febră, primești antibiotice. Te doare ceva, primești antibiotic. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, pe de o parte, abuzul utilizării de antibiotice e exagerat și, în al doilea rând, acest exces de antibiotice pentru diferite boli, unele dintre ele banale, nejustificate, duce la dezvoltarea de rezistență la antibiotic.

 

În Programul Național de Imunizare sunt trecute trei doze vaccinul antipneumococic. De ce e important, ca la orice alt vaccin, ca mamele să înțeleagă că toate dozele trebuie administrate? De ce trebuie să facă copiii și a doua, și a treia doză?

Este foarte important să știm că începem de la 2 luni, pentru că atunci sistemul imun este imatur, și că pentru că atunci e momentul sa începem sa clădim o imunitate de durată. Studiile pe epidemiile din trecut arată că vulnerabilitatea cea mai mare este în primii doi ani de viață și până la cinci ani. Or, interesul nostru este să acoperim acest interval când pericolul e cel mai mare. Dacă fac o singură doză, este insuficient să le asigurăm un număr suficient de anticorpi care să prevină infecția cu pneumococ. De aceea avem acest sistem de vaccinare prin trei doze, fiecare dintre ele extrem de importantă. Conform calendarului național de vaccinare, vaccinarea anti-pneumococică se realizează la 2, 4 și 11 luni. Toți copiii născuți începând cu data de 1 august 2017 pot beneficia gratuit de vaccinul pneumococic conjugat prin prezentare la medicul de familie.

 

 

Interviul video poate fi vizionat aici:

 

 

 

Acest text a fost scris la invitația Asociației Mame pentru Mame

 

 

 

Foto: unsplash

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


error: Content is protected !!