Acești români de care ne e dor și doare

Acești români care vin acasă, acasă unde s-au născut, de două ori pe an, dacă au noroc, de Paști sau de Crăciun și în august.
 
Acești români care ne nasc nepoții departe de noi și de ale noastre, dar uneori, la botez, îi îmbracă în costum popular românesc și le pun nume românești.
 
Acești români care vorbesc limbi străine, dar nu uită niciodată colindele.
 
Acești români care mănâncă pain au chocolat și jambon mai des decât noi, dar mereu vor iubi mai mult un cozonac adevărat și o bucată de slănină cu ceapă roșie.
 
Acești români care fac orice meserie cu seninătate și blândețe, știind că, deși e mai greu, doar așa le poate fi mai bine.
 
Acești români care au câștigat respectul străinătăți, indiferent că sunt zidari, șoferi, chelneri, badante, manageri, medici, ingineri.
 
Acești români care le predau copiilor lor, în țări străine, în timpul lor liber, Limba Română, Istoria României și Tradiții la școli paraohiale, din drag și din iubire.
 
Acești români care nu reușesc, de multe ori, să vină acasă și să-și îngroape morții, când mor ai lor dragi.
 
Acești români care duc durerea depărtării pentru totdeauna și care, când te sună la telefon, înghit lacrimi de care noi nu știm să plângem.
 
Acești români care fac terapie prin Skype, ca să-și bandajeze rănile de oameni cu familia înjumătățită de plecări.
 
Acești români care simt mai mult decât simțim noi, deși ei sunt departe, iar noi suntem aproape.
 
Acești români care chiar sunt mândri de țara lor, căci asta le ține de dor, când dorul arde cel mai tare.
 
Acești români care stau la cozi infernale pentru o ștampilă pusă pe o bucată de hârtie. Și uneori stau câte o zi întreagă.
 
Acești români care au învățat să strige nedreptățile pe nume și care știu să ceară, și cer, dacă nu primesc.
 
Acești români care au votat și la alegerile trecute, votează și la alegerile acestea, vor vota și la alegerile viitoare.
 
Acești români care au plâns la ultimele alegeri, care plâng în zilele acestea și vor plânge mereu, la fiecare votare, de fiecare dată când ne vor simți atât de aproape de ei, cu gândul.
 
Acești români pe care îi numărăm doar când pleacă, când trimit bani acasă și când votează.
 
Acești români care pleacă în fiecare zi, dar niciodată de tot.
 
Acești români la care ne gândim de ieri încoace mai mult decât oricând.
 
Acești români sunt parte din mai binele nostru comun, mai binele despre care credeam că nu mai vine niciodată, iar pentru asta, eu, una, simt nevoia să le mulțumesc de fiecare dată.
 
_______
*text scris în timpul alegerilor prezidențiale din România, primul tur, noiembrie 2019. La aceste alegeri, românii plecați au votat în număr record:675.348 de alegători (dintre care 25.189 au votat prin corespondență), timp de trei zile, cât a durat votul în străinătate. 

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


error: Content is protected !!