Bucuria (VIDEO)

Am adormit mâhnită și m-am trezit cu ochii într-un film scurt (postat pe Facebook de filosoful Mihai Șora). O bucurie de film despre chiar Bucurie. Și am zis, după ce l-am văzut de două ori, să-l pun și pe blog, să pot reveni la el din când în când. Dar mai ales să ajungă ușor și la altă lume, poate pe cineva va face să zâmbească într-o dimineață de după o noapte mohorâtă.

Nu voi povesti filmul, căci nu se face, și, oricum, e un video scurt, de numai 9 minute și 9 secunde (pe care puteți să-l vizionați și fără sonor, deși e frumos și cu 🙂 ), fără vorbe, dar cu mult miez. Un film despre cât de minunat e să poți să vezi jumătatea plină chiar și atunci lucrurile par mai gri decât ar putea fi.

 

Mi-am propus, de la o vreme, să vad lumea din jur – și mai ales oamenii care o compun – cu focus pe părțile lor bune. Uneori însă e dificil să vezi lumina din cauza umbrelor dese și te trezești că, de fapt, lucrurile sunt mai mult maro decât roz. Nu, nu mi-am propus să trăiesc într-un glob de sticlă, nici nu sunt vreo prințesă simandicoasă care-și vede de ale ei într-un turn de fildeș, nici nu mă amăgesc – pe mine și ai mei – că am parte de o țară perfectă, cu cetățeni perfecți, politicienți cărora le pasă; voiam doar să fiu mai pozitivă și să nu mă mai împiedic de minusuri, ca să-mi dea cu plus. Dar uite că asta nu se poate de fiecare dată și sunt zile în care, oricât aș încerca să văd jumătăți pline, tot cele goale îmi acaparează privirea. Și mă apasă, mă macină, mă întristează și mă fac să mă gândesc, pentru prima dată de când mă știu, dacă în alte zări nu sunt oamenii mai buni, viața mai lină, grijile mai puține, bucuriile mai multe.

 

Se întâmplă însă în acele zile mai puțin senine să apară cât un semn, un om, o întâmplare, un gest, o chestie mică, mică de tot, care să mă readucă pe făgașul care-mi face bine – cel al gândului curat și al optimismului. Iar astăzi a fost acest film, Lila, regizat de Carlos Lascano (un tip născut în Buenos Aires, Argentina, avocat de profesie, un avocat care nu a profesat niciodată 🙂 ).

Aș vrea să împrumut din seninătatea rolului pe care îl joacă Alma García în Lila. Evident că nu mă aștept să-mi iasă în fiecare zi, dar măcar așa, din când în când, tot ar fi o mare realizare.

Și acum vă las la film:

 

Be happy & nice, 
Oana

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *