De ce nu am incredere in mine

Mi-a fost frica sa scriu acest articol. Fiindca e o marturisire pe care nu am facut-o pana acum. Multi dintre cei foarte apropiati stiu – sau banuiesc o parte dintre cele de mai jos –, dar negru pe alb nu am scris niciodata adevarul ce urmeaza.

Nu am incredere in mine (stiu ca teoria spune ca nu incepi propozitiile importante cu negatie, ca pierzi cititorul, oamenilor nu le place sa il iei pe „Nu” in brate, dar asta e, nu am cum sa o spun altfel).

Nu am avut niciodata incredere in mine. Punct. 

Am avut o copilarie fericita, am avut si am niste parinti care ma iubesc si ma apreciaza si imi spun mereu ca fac o treaba buna. Am doua surori si un frate care cred despre mine ca sunt foarte priceputa la multe, am doi nepoti care cred ca sunt „foarte tare” (fiindca am multe Like-uri pe Facebook :), am un sot care ma admira si ma iubeste pentru cum sunt si pentru ce stiu. Sunt fericita cu alegerile mele si cu viata pe care o am. Cu toate astea, gradul de incredere in mine insami este – aproape de cand ma stiu – sub nivelul marii.

Nu sunt urata – sau cel putin asa mi se tot spune si, de ce sa manii pe Dumnezeu, cand ma uit in oglinda vad si eu asta. Sunt nici prea grasa, nici prea slaba, nici prea scunda, nici prea inalta. Sunt normala. Arat normal pentru varsta mea, nu am mai multe riduri decat pot duce la 32 de ani (aproape), ba chiar se pare ca arat un pic mai tanara. Cu toate astea, din cauza unor mici defecte fizice si (mai ales) din pricina catorva kilograme in plus (4-5?), nu am incredere in mine. De fapt, daca e sa duc marturisirea pana la capat: sunt zile in care nu-mi place deloc de mine.

Ultima data cand s-a intamplat, am fost gazda unui eveniment public. A trebuit deci sa fac niste poze. Si tot timpul cat am stat la poze nu ma gandeam decat ca voi iesi urat, ca mi se vede abdomenul care nu e plat, ca bratele sunt prea groase, ca picioarele nu sunt destul de finute, ca daca rad mi se vede strungareata, ca dintii nu imi sunt perfecti, ca nu-mi sta bine parul, ca…

Din fericire, am foarte multa treaba de facut in 24 de ore, am un copil care imi cere atentie non-stop, am o viata, am rate de platit, asa ca nu am timp sa ma gandesc in fiecare zi la faptul ca nu am incredere in mine fiindca nu imi place de mine. Ba chiar in ultimii ani, de cand mi-am cunoscut sotul (plus ultimul an foarte special, cand am devenit mama lui David), am fost prea fericita ca sa ma mai las necajita de gandurile astea.

Dar ma trezesc uneori, mai ales cand trebuie sa demonstrez ce stiu si ce pot, ca nu am atata tarie in ceea ce ma priveste. Sunt frumoasa si desteapta si stiu sa fac lucruri mai bine decat altii – poate ca asta ar trebui sa imi spun mai des. Dar nu o fac. Poate e dintr-un soi de modestie, poate mi se pare ca m-as imbata cu apa rece. Aveam o colega jurnalist, la un moment dat, nu era rupta din soare, ba chiar din contra, as spune, dar, Doamne, avea atata incredere in ea de ziceai ca e cel putin Miss Univers si cel putin castigatoare de Premiu Pulitzer. Desi ea era cel mult mediocra. Mereu ma gandesc la fata asta si ma intreb cum reusea sa creada atat de mult in ea insasi.

Ce inseamna, de fapt, sa ai incredere in tine? Sa te iubesti asa cum esti. Sa te iubesti tu pe tine ca sa te iubeasca si altii. Am 32 de ani si inca nu ma iubesc asa cum trebuie. De aici si lipsa unei increderi care cred ca mi-ar da aripi. Uneori ma gandesc ca ar trebui sa merg la terapie si sa pun pe tava unui specialist toate gandurile astea. Alteori mi se pare o prostie. Poate cel mai bine ar fi sa ma uit in oglinda mai des si mai cu drag. Poate cel mai bine ar fi sa ii raspund sotului meu cu un zambet adevarat atunci cand imi face un compliment. Poate cel mai bine ar fi sa stiu ca self marketing si aprecierea personala nu sunt lipsa de modestie. Poate cel mai bine ar fi sa beau un pahar cu vin mai des? 🙂

Nu am incredere in mine atat cat ar trebui, e adevarat. Dar partea buna este ca in fiecare zi fac un fel de tratament pentru vindecare: stau cu David si ne jucam si radem si de prostim, si pot fi eu asa cum sunt, cu strungareata si cu cateva kilograme in plus si fara incredere in mine. El e prea mic ca sa ma judece in vreun fel, iar eu prea indragostita de el ca sa ma mai gandesc la asta.

 

Acest articol-marturisire este gazduit si de platforma schimbalumeaprinfrumusete.ro, aici.  Mi-ar placea sa il cititi si sa imi scrieti despre. 🙂

 

Be happy & nice,
Oana B.  

*Ma gasiti si pe pagina de facebook Happytude.ro 🙂

 

 

4 Comments
  • nike
    May 26, 2016

    eu pe la 33 de ani am invatat sa ma iubesc,dar nu din egoism, ci pentru ca eram absolut fascinata ca ma descoperisem. imi iubesc defectele, calitatile. mai am momente de neincredere, de vulnerabilitate, in care nu reusesc sa ripostez cum ar trebuie.
    toata adolescenta am fost complexata, de ex, ca am urechile mari. sunt mari, intr adevar, dar imi plac foarte mult.
    cred ca neincrederea in sine vine nu numai din traume,ci si din faptul ca noi cautam validare si confirmare sociala de la ceilalati,ca si cum ei ar fi oglinda noastra. nu sunt,deloc.

  • Ela
    May 26, 2016

    Cred ca sunt atatea lucruri importante in viata,incat nu merita sa ne pierdem in lucrurile marunte.Stiu,pentru tine,uneori,e un lucru “mare”,dar nu cred ca merita.Ti-ar placea mai mult sa fii slaba si bolnava?Pentru ca,daca ai cateva kg in plus,asta esti.Mananci poate putin peste masura si nu faci multa miscare.Asta e lucrul pe care l-ai putea face:sport.Altfel,kilogramele in plus nu dispar pur si simplu.Eu mananc normal,dar mananc prea multe dulciuri 🙁
    Mi-am permis sa iti zic parerea mea,pentru ca ma regasesc in ce ai scris.Desi fetita mea are 5 ani jumatate,tot nu am vreme sa fac sport.Poate e lipsa de determinare,dar dee fiecare data imi zic ca e mai important sa fiu sanatoasa si sa fiu alaturi de copilul meu,sa ii ofer clipe minunate.
    Si inca un truc:am invatat sa ma imbrac in asa fel incat sa ma simt bine in pielea mea si,culmea,toata lumea sa imi zica:unde tii cele 4 kg in plus?Tu nu vezi ce slaba esti 🙂

  • Luiza
    May 26, 2016

    Am avut si am, aceeași “problema”. Ce am observat însă, mai ales in decursul ultimilor ani, e ca nu îmi plac oamenii care au totala încredere in ei înșiși. După părerea mea acești oameni pot fi împărțiți in 2 categorii: oameni cu IQ sub medie si oameni grav complexați, care își ascund frustrările, sub masca încrederii de sine.
    Îmi place sa cred, ca atunci când ai îndoieli asupra propriei persoane, ești mai motivat sa devii un om mai bun.

  • maria
    May 28, 2016

    Un subiect pe care tocmai l-am discutat cu fata mea azi dimineata. As dori sa contribui la aceasta discutie cu research-urile mele.
    De ceva vreme incerc si eu sa gasesc niste raspunsuri legate de incredere in sine , teama si nesiguranta, care par a fi singurele oprelisti in dezvoltatrea noastra, ca si ‘Homo sapiens’ O incurajez pe fata mea sa se exprime, sa spuna ce vrea, si ce simte, ca sa o pot ajuta, cu experienta mea. Dar ea imi raspunde ca nu poate, pentru ca ii este teama, pentru ca nu are incredere in ea, si ca nu e sigura ca va fi ok.
    Mi-am dat seama ca ce o invatam pe ea este valabil si pentru sotul meu, si apoi mi-am dat seama ca si pentru mine ….
    I-am raspuns fetii, ca eu oricum am sa o iubesc mereu la fel de mult, ca si pe sotul meu, si mi-am dat seama ca si eu la randul meu voi fi iubita, char daca dau gres, chiar daca nu am cateva chilograme in plus, si chiar daca radacina parului nu este vopsita 🙂
    Cand iubesti un om, il iubesti pentru ceea ce ofera, pentru libertatea pe care o simti in prezenta lui.
    Sunt sigura ca femeile acelea, Barbie, primesc mai mule respingeri decat cele care nu sunt perfecte (fizic)
    Eu, zic: originalitatea este cel mai bun prieten.
    Iar a te accepta pe tine, ca acum acest Eu se afla in acest ‘ambalaj’ est ecel mai bun lucru, iar toti cei din jur vor fi doar fericiti, daca tu te lasi pe tine sa fii altfel. Daca tu consideri , ca acum nu esti tu pe primul loc, sau corpul tau, ci copilul, sau alte le, stii tu de ce este astfel.
    Nu ?
    kiss kiss, Kimmy

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *