Școala de vară Narrate Yourself. Învață să te povestești, cu Ioana Casapu

Îmi place Ioana Cristina Casapu. Îmi place cum scrie, ce scrie, ce spune și o urmăresc pe Facebook de ceva vreme. De pe Facebook am aflat, deci, despre cel mai nou proiect al său, Narrate Yourself – școala de vară digitală ce explorează deblocarea creativă și arhitectura poveștii de brand personal printr-un program de coaching creat pe principiile reabilitării artistice. Sună complicat și nu înțelegeți precis ce presupune această școală de vară? Tocmai de aceea am făcut un interviu cu Ioana. Enjoy! 🙂

 

Ioana, pentru cine ai gândit această școală de vară și mai ales ce ți-ai propus să aduci nou și frumos în viața celor pe care îi ai în minte pe post de public?

Cei care caută sprijin în mentorat și în cursuri de dezvoltare personală au ajuns la un platou în viețile lor, sau la un punct de cumpănă, de regulă. Sunt oameni care au, poate, foarte mult succes în carieră, dar viețile lor personale au de suferit. Sau, sunt oameni care au o viață stabilă și confortabilă, dar nu se simt împliniți cu ceea ce fac. Mai sunt și persoane care traversează o criză existențială și se confruntă cu prăbușirea tuturor elementelor de stabilitate din viețile lor – și au nevoie de un start nou.

Ceea ce încerc să ofer prin programul acesta nu este un panaceu pentru toate tipurile de provocări ale lumii cu care ne confruntăm, ci mai degrabă un plan de acțiune pentru ca acești oameni să își poată accesa resursele interioare de forță creatoare, capacitatea cu care își pot construi așa cum vor viitorul ideal pentru ei.

Cu Embody Through Storytelling, am combinat mai multe exerciții pe aceste principii, și am inclus elemente de vizualizare, psihodramă, jurnalism narativ, role play, meditație și scrierea zilnică a unui jurnal. E un program de cursuri construit pe empatie, umor și focusat pe soluții, creat pentru oamenii care doresc să își acceseze resursele interioare de creativitate, indiferent de industria în care lucrează sau de mediul din care provin. Adresăm un dialog deschis cu arhitectul fericirii care trăiește în fiecare dintre noi, și ne concentrăm pe felul în care această conexiune ne poate transforma viețile, joburile și relațiile prin permeabilitatea creativității.

 

Cum ai decis să organizezi aceste cursuri? Care a fost imboldul?

Am început să lucrez la Embody Through Storytelling în urmă cu 6 luni. Ideea s-a înfiripat în sufrageria mea, într-o zi de iarnă. A fost o perioadă decisivă, în care am ales să renunț la multe situații, oameni sau contexte nefavorabile vieții mele. Ai putea crede că viața mea de acum e super plictisitoare, dar sunt chiar și eu surprinsă că a ieșit mai degrabă superbă. Viața mea era foarte dureroasă și fiecare zi era o provocare înainte de asta. Nu mai eram neapărat funcțională, nu știam ce vreau să mai fac cu viața mea, și mă simțeam atât de burnt out încât mi-era aproape imposibil să mai lucrez sau să îmi caut proiecte noi. Am acceptat mulți oameni lângă mine care erau epuizați emoțional și indisponibili pentru că, într-un fel, așa eram și eu. Nu mai știam cine sunt, și cred că asta se aplică multor oameni ce experimentează o criză personală după vârsta de 30 de ani, sau chiar mai devreme. Nu este o problemă a generației Y, este o situație global socială, indiferent de vârstă sau mediu, trebuie doar să privim în jur și să vedem epidemia de depresie care ne afectează.

Așa am început să lucrez la workshop și la un program mai elaborat, care e gândit pentru sesiuni de 7 săptămâni de coaching, pentru oameni care au nevoie de sprijin și mentorat, în principal adulți care doresc să se conecteze la sursa nealterată de pasiune și bucurie din interiorul lor, și să învețe cum să mențină o curiozitate naturală atunci când se confruntă cu blocaje mentale sau emoționale. Am susținut episodul pilot al cursului la București în iunie, iar ulterior am colaborat cu Ruxandra Babici pentru un al doilea program, Stories That Sell – The Personal Branding Workshop, ce face tranziția între dezvoltare creativă și dezvoltarea mărcii personale.

Școala de vară Narrate Yourself a fost pasul firesc spre închegarea tuturor acestor laturi și aspecte sub o umbrelă mai generoasă, pe care în următorul an îmi doresc să o transform într-o școală în toată regula, cu un program de cursuri construite și declinate împreună cu alți lectori din diferite arii ale comunicării și psihologiei. Prima ediție Narrate Yourself – școala de vară digitală –  explorează deblocarea creativă și arhitectura poveștii de brand personal printr-un program de coaching creat pe principiile reabilitării artistice.

The Digital Storytelling Summer School se adresează creatorilor de conținut, antreprenorilor din mediul digital, managerilor de comunicare, jurnaliștilor și facilitatorilor de servicii digitale care își doresc să abordeze și soluționeze provocările cu care se confruntă în comunicarea mărcii personale cu diligență, pragmatism și inovație. Programa școlii de vară este adaptată la ritmul fiecărui cursant, cu instrumente maleabile în funcție de experiențele și nevoile individuale ale participanților.

Accesul la cursuri este în totalitate digital, pentru ca studenții să poți urma școala de vară independent de locul unde se află, în limba română sau în engleză.

 

Care-i treaba cu brandul personal? Cine are nevoie de el și mai ales la ce ne trebuie să facem un brand din noi înșine?

Social media a permeabilizat și intensificat modul în care gândim, trăim, comunicăm și simțim. Să ai un brand personal în ziua de astăzi nu este obligatoriu, însă e o portiță de acces spre mai multe oportunități, indiferent că îți dorești să crești ca individ, să creezi o comunitate în jurul lucrurilor pe care le ai de oferit, al serviciilor tale sau, efectiv, să găsești mai ușor un job. Cred că o poveste de brand personal integră și de succes înseamnă patru dimensiuni: veridicitate, autenticitate, creativitate și vulnerabilitate. Era consensului a apus, și nu va mai exista niciodată o lume în care toți membrii societății să fie de acord cu tine. Dorința de a fi iubit de către toți este de admirat, însă este una perimată. Bucură-te de comunitatea ta, mică sau mare, așa cum e ea.

 

Care crezi că sunt principalele greșeli pe care le bifează lumea, în general, atunci când vorbim de spunerea unei povești de brand?

Cred că uneori lumea uită să fie autentică, sinceră și în același timp diplomată. Cred că, astăzi, una dintre întrebările pe care le-am putea pune mai des este Cum te pot ajuta?, înainte de Ce vreau de la tine. Cred că în era comunicării digitale s-a insinuat o hibă numită ghosting profesional, o abordare care dăunează atât reputației companiilor, cât și sănătății emoționale a profesioniștilor care se lovesc de lipsa de racție în comunicarea cu companiile.

 

Chiar așa: cum generezi idei geniale? Poate oricine să genereze idei geniale? Cât de nemărginit este orizontul ideilor geniale?

Da, oricine poate genera idei geniale. Inspirația (uneori divină) te găsește cel mai adesea pe nesimțite, atunci când ești cu adevărat pasionat de ceva. O idee genială îți poate parveni și în vis, și la masa de lucru, și în duș, și în călătorie, și chiar și atunci când simți că viața ți-a dat doar lămâi. E bine să ai la îndemână mereu un pix și o bucată de hârtie, un loc unde să notezi acea idee, căci ideile, pe cât de geniale, pe atât de fugitive pot fi dacă nu le prindem de picior și nu deschidem o conversație cu ele.

 

Care-i, după tine, varianta cea mai sănătoasă de a crește un brand și de a-i spune povestea?

Cred că varianta cea mai sănătoasă de a crește un brand (personal) înseamnă patru piloni: arta de a vizualiza, arta de a povesti, arta de a conecta și arta de a cere – adică principiile pe care sunt construite cele patru module de curs din școala de vară Narrate Yourself. Despre creativitate se spune că apare la intersecția a trei sau mai multe lucruri care ne pasionează cu adevărat. Pentru mine, această ecuație înseamnă pasiune, muncă, empatie și reziliență.

 

Spunea un jurnalist odată că oricine poate scrie, dacă are exercițiu. Eu nu sunt convinsă de asta, dar poate greșesc. Spune-mi, te rog, crezi că poate oricine să spună povești în noile medii? 

Noile medii au dizolvat granițele publishingului tradițional, iar ce avem astăzi este literatură care se naște direct pe social media. Noile medii au facilitat contactul și conexiune scriitor-cititor mai mult decât în orice altă epocă, iar platformele de self-publishing și editurile online fac, în prezent, posibilă prezența editorială și distribuția operelor fără intermediere tradițională. Cu alte cuvinte, oricine poate scrie dacă are exercițiu (iar acest exercițiu poate fi cultivat astăzi prin accesul liber la resurse dintre cele mai variate), și dacă își dorește cu adevărat (pentru că noile medii facilitează asta). Cred că arta de a povesti înseamnă un mix maleabil între nevoia organică de a comunica și exercițiul de a comunica, învățând prin trial and error și prin testarea conținutului la cald, direct cu cititorii.

 

Care-i lipiciul cel mai bun între branduri și public? 

Emoția, pentru că, așa cum bine știm, în spatele fiecărei nevoi de achiziție stă o emoție. Nevoia de identificare, de apartenență, și nevoia de a fi înțeles, iubit și apreciat, aș mai spune eu. Sunt nevoi elementare. Pui această emoție în mișcare, și uite-așa deschizi uși nebănuite.

 

Sună excelent narrate yourself. Care-i povestea ta personală cu această narare a sinelui? Ți-a plăcut dintotdeauna să te povestești, da, nu, de ce, ce ți-e ușor, ce ți-e greu, cât de mult simți nevoia să te dezvălui în fața oamenilor pe care nu-i cunoști?

Mulțumesc. Povestea mea… a început demult, atunci când copilul e invitat să aleagă de pe o tăviță plină cu obiecte acele lucruri ce îl atrag în mod intuitiv, despre care se spune că îi vor defini viitorul. Eu am ales stiloul, și am aflat despre asta mulți, mulți ani mai târziu, când deja îmi petrecusem copilăria inventând emisiuni radiofonice și reviste întregi, desenate și scrise de mine după cum mă tăia capul. Mi-a plăcut dintotdeauna să povestesc, dar, vezi, a fost și o nevoie organică, un imbold pe care n-am încercat să îl controlez sau să îl stăpânesc, de a pune lucrurile în mișcare prin cuvânt. Recent m-am gândit la cele două lucruri pe care le spuneam când oamenii mă întrebau Ce vrei să te faci când o să fii mare? Eu vroiam să mă fac cântăreață, apoi am vrut să mă fac profesor – și cred că am prins două bilete câștigătoare cu vorbitul în public și predatul de cursuri. Este un clișeu, dar clișeele există pentru că au un sâmbure generos de adevăr: cred că mi-am găsit drumul.

 

Care sunt principalele bariere în a te povesti pe tine însuți?

Timpul. Dar timpul este și o barieră, și un răgaz. Eu am adunat timp de opt ani material pentru primul meu roman, iar acum, lucrând la al doilea, știu că îl voi scrie efectiv doar atunci când voi considera că am trăit suficient timp încât să am ce povesti. Timpul vine în cicluri, și timpul are propria lui viață și magie, poți spune o poveste în 6 cuvinte, sau în 600 de pagini, în 6 minute sau în 60 de ani. E perfect în regulă oricare variantă.

 

Ce plus are școala ta de narare personală față de alte cursuri disponibile? De ce să aleagă oamenii aceste cursuri?

Școala mea de narare personală are ca fundament o metodă de lucru inspirată din psihologia integrativă, care a fost obiectul meu de studiu individual în ultimii opt ani. Cu alte cuvinte: am coborât adânc în analiza personală pentru a putea elibera, lucra cu și gândi acest instrumentar. Ceea ce înseamnă că în loc să pornim la drum cu ideea că ne-am făcut cu toții temele înainte de a începe, pornim ca în clasa I, de la punctul zero, și începem să explorăm și să construim de acolo. Așteptarea de a crea pur și simplu fără exercițiu sau deblocare mi se pare nerealistă, și de aceea programul meu înseamnă un ciclu complet: de la interior spre exterior, și în sens invers.

 

Ce îți dorește să se întâmple pe viitor cu această școală digitală?

Îmi doresc ca într-un an să devină o școală în toată regula, care să faciliteze cursuri de dezvoltare personală dintr-o paletă largă, și cu lectori din medii diverse. Pe mine asta m-a preocupat mereu, să sap sub coaja lucrurilor, cum spunea Amza Pellea. Cel mai adesea, credem că, pentru a depăși un obstacol, e nevoie să îl dărâmăm, am folosit mereu metafora unui zid, pentru mine acesta a fost un zid al Berlinului interior. Din fericire, uneori putem desena o ușă în zid și trece de partea cealaltă cu ușurință, abordând viața cu soluții creative ce există deja în noi și se cer doar a fi descoperite.

Îmi doresc ca prin această școală să creez această poartă în zidul impedimentelor personale de a străbate viața, și să ofer viitoarelor generații de cursanți câteva instrumente esențiale: toate emoțiile sunt tranzitorii, în fiecare om există un arhitect de uși, de punți și de ferestre spre împlinirea viselor personale, iar orice problemă poate fi soluționată deopotrivă prin auto-cunoaștere, prin pragmatism și prin creativitate.

 

 

Detalii despre Narrate Yourself găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului, aici. Vă puteți înscrie folosind pagina evenimentului sau o puteți contacta direct pe Ioana, aici.

 

 

 

Foto deschidere: Emilia Leoca; foto portret: Frank R. Schröder

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


error: Content is protected !!