Maria, voluntar pentru copiii crestini din Pakistan

By , , , , Permalink 5

Maria are 23 de ani, este romanca, locuieste in Marea Britanie si pleaca sa predea la o scoala din Pakistan. Aceasta este stirea din povestea de mai jos. O poveste despre cum nu schimbi lumea, dar te schimbi pe tine. 🙂

 

Am citit pe Facebook si apoi pe blogul tau ca ai vrea sa-ti petreci Pastile in Pakistan? Facand bine. Cum a inceput povestea asta (si mai ales de ce)?

In primul rand iti multumesc ca promovezi acest voluntariat si strangerea de fonduri. 🙂

Da, am decis sa imi petrec vacanta de primavara facand voluntariat in Pakistan. Voi petrece Pastele catolic intr-o scoala crestina, alaturi de 600 de copii salvati din santierele de munca fortata si alte tipuri de sclavie domestica. Se vorbeste putin despre sclavia moderna, insa aceasta exista si este destul de raspandita in sudul Asiei si in Asia de sud-est. Multi stim despre traficul de persoane si prostitutie, dar putini am auzit de copiii rapiti si folositi pentru munca neplatita sau foarte putin platita. Aceasta scoala crestina este, de fapt, o organizatie de caritate, care a venit in ajutorul copiiilor abandonati, orfani sau salvati din sclavie.

Nu stiu cat se cunoaste acest subiect in Romania, insa crestinii sunt constant persecutati in Pakistan, alaturi de sikhs, hindusi, sufisti si ahmaditi. Spre exemplu, in septembrie 2013, un atac terorist asupra Bisericii Tuturor Sfintilor din Peshawar a ucis peste 120 de crestini si a ranit in jur de 250. Anul trecut, un alt atac s-a petrecut in Lahore, orasul in care voi merge eu sa predau; aici, la o Biserica Romano-Catolica, a explodat o bomba in timpul Sfintei Liturghii, ucigand cel putin 15 crestini si ranind alti 70. Crestinii sunt discriminati la locul de munca, in banci, in spitale, in scoli si asa mai departe, sunt multe exemple in acest sens. Guvernul condamna constant aceste acte de violenta impotriva minoritatilor religioase, insa asta este cam tot ceea ce face, o declaratie. O condamnare verbala nu ajuta nimanui, evident. Intr-o tara unde 97% din populatie este musulmana, sa fii crestin este un act de curaj.

Ce m-a determinat sa promovez educatia intr-o tara precum Pakistanul, si nu intr-o alta tara, este faptul ca educatia e cea mai buna arma impotriva radicalizarii. Educatia reduce riscul radicalizarii, deoarece tinerii educati pot face diferenta intre predicile nefondate ale unor imami si cuvantul Coranului sau al Bibliei. De exemplu, putini musulmani – cei care nu stiu sa citeasca – stiu ca Fecioara Maria este iubita si venerata in Coran, ca numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos apare de mai multe ori decat al Profetului Mohammed. Asadar, sunt multe elemente teologice interesante, care merita studiate. Calea catre Adevar este lunga si anevoioasa, dar eu stiu una si buna: Hristos ne-a lasat liberi sa alegem, dar ne-a si poruncit sa ne educam si sa cautam Adevarul. Zicala “crede si nu cerceta” nu este un citat crestin, in niciun caz, ci, poate, cel mult unul politic.

Deci, ca sa iti raspund la intrebare “De ce in Pakistan?, eu cred ca educatia este cheia dezvoltarii umane, a civilizatiei si a libertatii. Cunoasterea ne elibereaza. De asemenea, educatia este cea mai buna arma impotriva radicalizarii si a terorismului si, nu in ultimul rand, educatia ne ofera libertatea sa cercetam si sa gasim Adevarul.

Maria-Cristiana Marcus_romanca din Londra care pleaca sa voluntarieze in Pakistan (4)

 

 

Ce le raspunzi oamenilor care iti spun ca trebuie sa faci bine mai intai la tine in tara si apoi in alta tara indepartata? Care e motivul pentru care ai ales Pakistan si nu Romania?

In principal, am ales Pakistanul pentru ca rata analfabetismului acolo este mult mai mare decat in Romania. Conform statisticilor, 6% din populatia Romaniei nu stie sa citeasca, comparativ cu 54% din populatie care nu stie carte in Pakistan. Spre exemplu, conform UNESCO, in Pakistan, numai 26% din fete si femei pot citi si scrie. Asta inseamna ca trei sferturi din populatia feminina si jumatate din populatia totala este analfabeta. Cu o floare nu se face primavara, si nici cu o luna de voluntariat nu voi reduce eu rata analfabetismului. Dar cred cu tarie in promovarea educatiei peste tot in lume, mai ales in tarile in care lipsa educatiei creste rata criminalitatii, a terorismului si a altor ilegalitati.

Ceea ce m-a determinat sa fac voluntariat tocmai in Pakistan, si nu in Romania, a fost faptul ca Romania este stat crestin, pe cand Pakistanul este stat islamic. Acasa, exista multe modele de oameni extraordinari de la care copiii pot invata. Il avem pe Parintele Tanase, la Valea Plopului, avem taberele crestine de la Manastirea Oasa (Alba), unde copiii si adolescentii pot vorbi cu parinti extraordinar, precum parintele Marcel sau parintele Iustin, si, daca nu ne miscam din casa, il putem pur si simplu urmari pe Parintele Mihai-Andrei Aldea pe Facebook sau putem sa ascultam ultimul album al lui Cedrik (un artist care canta rap cu mesaje crestine), daca nu prea suntem pasionati de citit. In tara, putem vizita Aiudul, Sighetul, Pitestiul si sa simtim pamantul unde au murit recent martirii nostri. Ii avem pe Stefan cel Mare si Sfant si pe ceilalti lideri care ne-au condus in credinta cea dreapta.

Cred ca in Romania crestinismul traieste si va trai vesnic si cred ca sunt multi oameni minunati care sunt buni preoti, educatori si profesori. In acelasi timp, consider ca sunt foarte multe de imbunatatit in sistemul educational romanesc si imi doresc ca, dupa ce voi capata mai multa experienta, sa ma implic in reformele educationale si acasa. Cu toate acestea, situatia din Romania este cu adevarat roz in comparatie cu Paksitanul, unde a te afisa drept crestin inseamna a-ti risca locul de munca, siguranta si nu de putine ori viata!

 

Ce vei face in Pakistan, cand trebuie sa pleci, pentru cat timp si care iti va fi programul?

Din motive de siguranta, nu am mentionat numele scolii, dar o voi face dupa ce ma intorc. Voi merge initial in India, ca sa revad niste prieteni dragi si sa vad cum sarbatoresc indienii Holi, sarbatoarea culorilor, si apoi voi merge sa sarbatoresc Pastele catolic alaturi de cei 600 de copilasi de la scoala.

Acolo vom incerca sa ne jucam si cu niste obiceiuri de acasa, chiar sa testam tehnica romaneasca a incondeierii oualor de Pasti sau sa pictam si sa desenam scena Invierii Mantuitorului. Dupa ce vom sarbatori Invierea, voi incepe un training de predare, care va dura cateva zile, si apoi le voi preda micutilor engleza, arte si religie. 🙂

 

Maria-Cristiana Marcus_romanca din Londra care pleaca sa voluntarieze in Pakistan (2)

 

Este prima actiune de voluntariat pe care o vei face sau ai “antecedente”?

Eu promovez voluntariatul inca de cand sunt copil. Am inceput voluntariatul la 12 ani, cu orfanii crescuti cu multa dragoste la Manastirea Marcus. La 14 ani, am facut o luna de voluntariat in China si, de cand m-am mutat in Marea Britanie, la 18 ani, voluntariatul mi-a devenit un stil de viata. Fie ca este vorba de volunariat caritabil, social sau academic; am lucrat ca voluntar pentru caminul studentesc, pentru societatea de “War Studies”, pentru un Think Tank, pentru Guvernul Romaniei, pentru o institutie de cercetare militara in India, pentru Neamunit in Bucuresti, pentru o caritate care ajuta financiar si psihologic femeile sa nu faca avort in Anglia si pentru un ONG care ajuta refugiatii din Irak sa se integreze in societatea britanica. Voluntariatul m-a format ca om si, daca le recomand ceva tinerilor, este sa isi ofere timpul fara sa ceara bani in schimb. Si spun asta pentru ca experienta castigata ii va ajuta mult si in cariera, dar si in dezvaltarea lor ca oameni.

 

Ce crezi ca vei gasi in Pakistan? De ce ti-e teama, daca ti-e teama?

Eu cred ca un om credincios nu stie sentimentul fricii. Cum eu sunt inca departe de credinta, am cateodata sentimente de frica. Cu toate acestea, refuz sa las frica sa imi afecteze dragostea si dorinta de a face bine. Profesoara care m-a selectat (in urma depunerii CV-ului si a unui interviu telefonic) mi-a scris foarte mult despre metodele de siguranta si mi-a explicat ca voi avea foarte putina libertate de miscare. Ce-i drept, Pakistanul este tara in care Malala Yousafzai (n.r. – care, la doar 17 ani, a obtinut Premiul Nobel pentru Pace, este o militanta pentru dreptul femeilor la educatie si un simbol mondial al luptei impotriva extremismului dupa ce a supravietuit unui atac al talibanilor) a fost impuscata in fata pentru ca promoveaza educatia si unde, in decembrie 2014, sapte teroristi afiliati cu Talibanul au impuscat mortal 132 de elevi cu varste cuprinse intre 8 si 18 ani. Nu ii mai mentionez pe profesorii ucisi si ceilalti elevi raniti grav. Numai acum cateva zile, un alt atac a avut loc asupra Universitatii Bacha Khan, chiar in ziua in care era comemorat fondatorul universitatii. Anumite voci spun ca atacul Talibanului a fost programat tocmai datorita viziunilor pacifiste ale acestui musulman care isi dorea dezvoltarea Pakistanului.

Pakistan este o tara cu oameni minunati. Am prieteni foarte dragi pakistanezi si adevarul este ca si ei traiesc cu oarecare teama zi de zi. Dar tot ei m-au inspirat, la fel cum Malala ma inspira in multe dintre actiunile mele. Cu frica nu putem construi nimic si recunosc ca ma impresioneaza determinarea si dorinta de educatie a acestor copii care se duc in continuare la scoala, chiar daca Talibanul a emis noi amenintari de atacuri asupra scolilor. Hristos m-a invatat ca in viata poti ori sa ai dragoste in suflet, ori sa alegi frica (cea care duce la ura si lasitati). Intre dragoste si frica, eu incerc sa aleg dragostea.

 

De ce te duci cu inima deschisa, asa cum cred ca o vei face?

Ma duc cu inima deschisa pentru ca o am pe Maicuta Domnului sa-mi ghideze pasii. Vorba lui Eminescu: “Ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi”. Chemarea mea, meseria mea este sa lupt pentru crezurile mele; si in mediul online, dar si cot la cot cu ceilalti care se implica constant.

 

In ce limba le vei preda micutilor si ce ii vei invata?

Eu studiez in momentul de fata Urdu, dar nu pot spune ca am ajuns la performanta la care sa pot comunica fluent. Este o limba extrem de dificila, dar extrem de frumoasa. Le voi preda in engleza, deoarece copiii invata deja in engleza si se descurca bine. Am pregatit pentru ei diverse metode de predare, tinand cont de varsta. Pentru micuti am pregatit niste jocuri interactive in limba engleza, vom invata mult prin joaca, iar cu cei care pot citi voi face o piesa de teatru in limba engleza. Cu cei mai mari mi-am prous sa facem exercitii si eseuri.

Voi preda si arta, asa cum spuneam mai sus. In principiu, imi doresc sa pictam icoane pe sticla sau pe lemn si poate chiar sa redecoram peretii scolii, ca sa fie totul mai frumos si mai colorat. Voi preda si religie si voi incerca sa ii implic pe cei mari in niste dezbateri legate de crestinism si islamism, poate chiar sa invitam un cleric musulman si sa discutam despre cum sunt vazuti Hristos si Fecioara Maria in Biblie si in Coran.

In final, imi doresc sa avem ateliere de muzica si dans dupa orele de curs. Sunt foarte pasionata de cultura sud-asiatica, dansurile si muzica lor sunt superbe. Ne vom distra cu siguranta. 🙂

 

 

Maria-Cristiana Marcus_romanca din Londra care pleaca sa voluntarieze in Pakistan (3)

Cum crezi ca te imbogateste o astfel de experienta?

Nici nu stiu de unde sa incep. India m-a schimbat ca om. Anglia m-a schimbat ca om. Fiecare om care ma invata ceva ma schimba cate putin. Desigur, si de la copii avem de invatat, uneori lectii mai importante decat de la adulti. Mereu am cate ceva de invatat si abia astept sa vorbesc cu micutii pe care nevoile si durerile i-au maturizat inainte de vreme.

 

Cine esti si ce vrei de la ziua de maine, de la oameni, de la tine?

Am absolvit Facultatea de Studii de Securitate si Aparare, iar acum sunt masteranda si studiez Devoltarea Internationala, Violenta si Razboi, cu o perspectiva pe Asia de Sud. Studiez Urdu (limba indo-europeana, din ramura indo-iraniana, oficiala in Pakistan, raspandita si in nord-vestul Indiei) si ma pasioneaza studiul religiilor. As putea sa ma descriu in multe cuvinte, dar prefer sa ma descriu prin grupurile din care fac parte: sunt crestina, romanca, un calator, muntomana, rockerita, iubesc traditiile, non-fictiunea, fotografia, caii, muzica, cinematografia, limba si cultura indiana.

De la ziua de maine nu am nicio asteptare, incerc sa traiesc mult in prezent.

De la oameni, iar nu astept nimic, pentru ca atunci cand am asteptari prea mari pot fi dezamagita si ranita. Asa, cand nu ai nicio asteptare, greutatile nu te doboara, iar bunatatea semenilor te surprinde constant.

De la mine, in schimb, am foarte multe asteptari, ma lupt mereu sa judec mai putin, sa iubesc mai mult, sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult. 🙂

 

Care sunt fericirile tale de zi cu zi?

Poate suna ca un cliseu, dar ma bucur ca familia si prietenii mei nu traiesc in zone de razboi, ca nu ne e niciodata foame sau sete, ma bucur ca suntem liberi sa mergem la biserica, ma bucur cand vad ca pentru fiecare om care uraste gasesc 100 care iubesc, ma bucur de muzica, de culori, de copii, ma bucur sa vorbesc cu parintii mei pe Skype, ma bucur sa le zambesc oamenilor straini, ma bucur cand citesc, ma bucur cand reusesc sa invat ceva nou, ma bucur cand reusesc sa ajut un om, ma bucur enorm cand vad cati prieteni ma ajuta la greu, ma bucur cand oamenii se ajuta reciproc uitand diferentele care-i separa.

Un mic exemplu care mi-a adus lacrimi in ochi recent a fost o donatie din partea familiei Teodorei Maftei, tanara care a murit dupa incendiul din Colectiv. Am simtit cum Teo ajuta si dincolo de moarte. Asta este pentru mine pomana crestina. Sa o pomeniti, va rog. De asemenea, un amic musulman a donat si el o suma foarte mare si m-a bucurat; pentru el a contat mai mult ca ajuta niste copii decat ce religie au acei copii. M-a bucurat sa vad ca un om pe care nu il cunosc a donat un laptop pentru scoala. Multi amici si prieteni s-au mobilizat si au crezut in proiectul meu si in educatie. Impreuna putem reusi foarte multe, asta e lucrul care ma bucura cel mai mult. Multumesc pentru tot, tuturor!

 

 

Blogul Mariei il gasiti AICI, sa il urmariti, va scrie povesti din Pakistan. 🙂

 

Mai jos este postarea despre misiunea ei la scoala din Lahore:

http://mariacristianamarcus.tumblr.com/post/138433866004/pakistan

 

Iar AICI este link-ul spre campania ei de crowdfunding. Mi-ar placea tare mult, daca puteti, sa contribuiti cat de putini. Putinul vostru inseamna foarte mult intr-o tara ca Pakistanul.

https://crowdfunding.justgiving.com/maria-cristiana-marcus

 

 

Fotografii: Valentin Calinescu, arhiva personala

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *