Nu uităm

Pentru toate minciunile pe care le-am primit atunci şi pentru nonşalanţa cu care ne-au spus la televizor că se ocupă EI aşa cum trebuie şi noi nu facem decât să destabilizăm situaţia şi să alertăm inutil populaţia.

Pentru toate bandajele, plasturii, medicamentele şi piesele de instrumentar pe care le-am dus, mai întâi, pe uşa din dos, la medicii şi asistentele din spitale.

Pentru toate discuţiile neoficiale pe care le-am avut cu medicii care recunoşteau că sunt MARI PROBLEME.

Pentru toate asistentele care luau medicamentele cu mâinile tremurânde, mulţumindu-ne şoptit.

Pentru toate orele petrecute în farmacii din străinătate, în căutarea unor medicamente care ne lipseau, deşi, teoretic, le aveam.

Pentru fiecare leu şi euro donat, din cătune româneşti sau din insule aflate la mii de kilometri distanţă.

Pentru toate zecile de transporturi din ţară şi din străinătate care au venit de la semenii noştri, români sau străini.

Pentru fiecare om care a plâns.

Pentru fiecare strop de bunătate care a apărut la cei din jurul nostru.

Pentru fiecare strigăt de ajutor.

Pentru toți necunoscuții aceia pe care i-am iubit.

Pentru toate suferinţele celor care s-au stins cu zile.

Pentru fiecare dintre cele 65 de zâmbete care nu vor mai fi.

Pentru toate urletele de neputinţă ale celor care au rămas în urmă.

Pentru toate durerile celor care încă se luptă.

 

Pentru toţi şi pentru toate, nu trebuie să uităm. Nici anul acesta şi nici în cel viitor, niciodată.

Nu trebuie să uităm şi nici nu trebuie să mai stăm preş în faţa lor, să le acceptăm minciunile pe care le spun cu aceeaşi uşurinţă cu care respiră.

Nu trebuie să uităm şi nici nu trebuie să mai acceptăm să facă din noi ce vor, o dată la patru ani şi, apoi, în fiecare zi.

Nu trebuie să uităm şi nici să mai întoarcem şi celălalt obraz, căci oricum NU PUTEM FACE NIMIC.

 

Ba putem.

Şi vor vedea. Am mai putut o dată şi asta ne-a dat curaj.

O vom face de câte ori va fi nevoie, iar şi iar, până la final.

 

Mulţi spun că nu s-a schimbat nimic. Eu cred că ne-am schimbat NOI, unii dintre noi. Poate că nu suntem mulţi, dar vom fi mai mulţi. Suntem tineri şi avem copii, copii pe care i-am luat cu noi în stradă, în sistemele noastre moderne de purtat, copii pe care i-am învăţat că dreptatea, dacă nu o primeşti, o ceri. Copii care vor află că pe 30 octombrie 2015, la #colectiv, s-a schimbat o bucată de Românie. Mai întâi pe Facebook, apoi şi în stradă. Mai întâi la suflet, apoi şi la minte.

 

#suntemcolectiv

 

 

 

 

 

Foto: Mircea Restea

 

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *