Țiganca din salonul meu de spital. Despre aparențe

Când au adus-o în salonul nostru, toată lumea a strâmbat din nas. “Una cu fuste e tot ce ne mai lipsea!”, a comentat vecina de pat din dreapta mea. Femeia cu fustă înflorată și bluză roz, cu două cozi împletite pe spate și lungi până la fund, înaltă peste 1,75 m, cu sâni mari și buze cărnoase și niște ochi căprui frumoși și calzi, pășea apăsat în papucii cu platformă și avea în brațe un băiat cu părul creț-creț. Vreo oră a durat să-și care din salonul vechi în cel nou (asistentele au mutat-o ca să elibereze salonul ei și să izoleze acolo un micuț abia internat, suspect de enterocolită) toate catrafusele: punga cu haine, punga cu scutece, schimburile copilului, vreo patru farfurii, două caserole goale, trei castroane, cana, apa, pachetele de biscuiți ale ăluia mic, bananele, punga cu șervețele umede, niște schimburi abia spălate. A pus totul pe noptieră, copilul în pătuț și, pe calorifer, o pereche de chiloți verzi. La chiloți, m-am blocat și eu. Am râs, ce să fac. “E rece caloriferul”, am zis. “N-are nimica”, mi-a răspuns. “Doar n-o să-i țin în buzunar. Stai liniștită, îi iau când vine doctora”. 🙂

Era 11 noaptea când, în sfârșit, s-a așezat în pat și, după ce ne-au adormit copiii, a început să vorbească. În serile din urmă, la ora aia, cu toatele am fi dormit de mult. Dar dacă femeia a început să vorbească, am zis să o ascultăm.

– Și-ai voștri tot răciți e?

– Da.

Așa a început.

– Ai un copil foarte frumos, i-am spus, și nu mințeam.

– Este, mulțumesc, seamănă cu ta-su.

Și-apoi a urmat o poveste de seară, o las mai jos așa cum am scris-o imediat ce am ajuns de la spital (mi-am luat notițe pe telefon), trageți și voi învățăturile pe care le considerați, dacă le considerați. 🙂

“Ta-su e legat de când îl aveam pe el în burtă, l-a văzut abia după câteva luni, prin geam. Eu am vrut să-l dau afară pe ăsta micu’, fiindcă nu mai voiam să fiu cu ta-su, dar n-am mai apucat. Am aflat târziu și, când am aflat, era Postul Paștelui și mi-a fost frică de Dumnezeu, așa că l-am păstrat, ce să fac. Mai am o fată, de cinci ani, tot cu ta-su.”

Soțul ei e la închisoare pentru trafic de ființe, fiindcă plasa fete la o peștoaică în Franța. Când a aflat ce prostii face, a vrut să-l lase. N-a mai făcut-o, cum să plece cu burta la gură, plus că e greu să mai găsești pe cineva care să te ia drept fată mare și, dacă îl lăsa, trebuia să dea înapoi și banii pe care el îi plătise pe ea – că așa e legea lor.

“Știi, la noi nu e așa de ușor să te desparți. Eu l-am iubit mult pe bărbatul ăsta, era gras și frumos, toată țigăncile voia să fie cu el. L-am iubit așa de tare, că le-am zis lu’ mama și tata să accepte câți bani are, să nu îi ceară mai mult. La noi încă se plătește ca să te cumpere și să îi fii nevastă. Pe mine m-a luat cu 4.000 de euro în mână și vreo 3.500 mâncarea și băutura de la petrecere. Că n-am vrut nuntă, deși toate țigăncile vor, eu n-am vrut, am vrut numai să fiu cu el. Ne-am luat și a fost bine în prima parte, că mă iubea și el. Dar apoi i-a băgat soacră-mea prostii în cap, că la noi, la țigani, femeia, după ce e luată, e văzută ca un fel de sclavă pentru bărbat. El a vrut să mă mai ajute, dar nu l-a lăsat mă-sa, că cică la ce m-a luat, nu ca sa fac?! Așa că m-a abandonat, ușor, ușor, mai făcea și prostii, mai lipsea noaptea de acasă. Dar la noi nu e rușine dacă face el, ci numai dacă face ea”.

Țiganca, căci așa ne-a rugat să-i spunem, știe și ea că se zice de etnie romă, dar nu-i place, povestea cu drag și cu amar în același timp. Din când în când, îi verifica fruntea puștiului de lângă ea, să vadă dacă mai frige.

Până spre miezul nopții, ne-a povestit cum a făcut bărbatul ei trafic cu fete plasate la produs și cum l-a turnat una dintre fete la Poliție, fiindcă aia îl iubea și voia să i-l fure și, de gelozie că ăsta nu-și lasă nevasta, l-a turnat. Nu e de acord cu ce a făcut bărbatul ei, dar, ne spune, nu ar fi putut să îl părăsească. Este, totuși, omul cu care s-a luat din dragoste. Ne-a mai spus că în primele lui luni la închisoare l-a pedepsit, a mers foarte rar la el, îi era greu să îl ierte că a lăsat-o cu burta mare și singură. Încet, încet, când a văzut că omul ei cu burta mare a început să slăbească, i s-a făcut milă și l-a vizitat mai des. Dar la dormitorul conjugal tot nu s-a dus, ca să vadă și el cum e să fii singur cu totul. Acuma, din cauza asta, crede, are chiar niște noduli la sân, va merge la control, dar la camera intimă din închisoare tot nu vrea să meargă.

Era slab mort bărbatul, aproape să nu-l mai recunoască, atunci când și-a dat seama că e de datoria ei să îl țină tare în toți cei trei ani cât are să stea acolo. I-a zis într-o zi: “Bă, băiatule, tu vrei să râdă toți țiganii din țigănie de tine când ai să te liberezi? Pune mâna, băi, băiatule, și mănâncă și fă sport și ai grijă de tine, că n-ai ce să mai faci, oricum nu ieși mai devreme. Plus că eu nu vreau să umblu cu tine urât pe stradă.” Ea l-a încurajat să reziste, ne-a spus. Nu mă-sa, nu sora-sa, nu neamurile lui, doar ea. “Normal că l-am încurajat, că așa face o nevastă cu bărbatul ei, nu? Voi nu faceți la fel?”

M-am gândit atunci câte dintre femei mai cred așa, chiar cred. Câte sunt dispuse să acorde a doua șansă, să fie lângă omul lor și atunci când greșește, să îl ridice când e la pământ, să îl încurajeze, să îl aștepte cu anii.

Țiganca de la mine din salon, nu îi voi da numele, nu are carte. Deși e dintr-un oraș foarte aproape de București, nu au dat-o părinții la școală. Încă există la ei regula asta nescrisă că femeile nu trebuie să știe carte, ci să crească copii. Soțul ei are opt clase, ea – nici măcar una. Nu știe să citească, nici să scrie și aproape că îi dau lacrimile când ne spune asta. Nici să se iscălească nu știe. Peste un an, însă, o va da la școală pe fata ei, fiindcă, orice ar fi, fata ei va face carte, să nu fie proastă ca ea.

Dar țiganca nu era proastă, vă jur. Nu știa carte, dar nu era proastă. Și atâta bun-simț cât am văzut eu la femeia asta cu două cozi lungi, împletite, lăsate pe spate, nu am mai văzut de ceva vreme. Oricât au strâmbat din nas celelalte mame din salon, țiganca asta a fost cea mai vrednică dintre noi. Se ștergea ea de fustă, că nu avea niciun prosop, dar: se spăla pe dinți câte 10 minute, de două ori pe zi, se spăla pe mâini de zeci de ori, înainte și după ce își schimba copilul, înainte și după ce îi dădea medicamentele etc. Când fiu-său a făcut numai firmituri de biscuiți pe jos, s-a dus la infirmieră și a rugat-o să-i dea o mătură. “Cum să mături matale? Mătur eu, că eu am murdărit.” A fost, probabil, printre puținele femei internate în spital care i-au luat din mână mătura infirmierei, așa era asta de șocată.

Cel mai mult mi-a plăcut de ea cum povestea despre cum, din dragoste, trebuie să fii tare când cel pe care îl iubești e căzut. Și mi-a mai plăcut ceva: lumina din ochii ei când a zis că abia așteaptă să înceapă fiică-sa școala, ca să înceapă, odată cu ea, să învețe să scrie și să citească.

Altfel, vă pare sau nu, mie, una, țiganca asta mi-a dat, într-o noapte și-o zi, cât am împărțit același salon de spital, o lecție despre cum să nu judeci oamenii după aparențe. Da, și-a pus chiloții verzi pe calorifer, dar când i-a atras asistenta atenția, i-a luat de acolo și și-a cerut scuze. Zicea mulțumesc mai des decât respiră unii. N-avea carte, dar avea ceva ce mulți care au carte mai rar arată: bună creștere.

 

***

Am scris povestioara asta ca să-mi rămână aici, să nu o uit niciodată, ca să nu mai judec nici eu după aparențe, cum mi se întâmplă uneori să o fac; ca să îmi amintesc că oamenii sunt, de multe ori, altfel decât îi arată ambalajul; ca să nu uit că e bine să fim toleranți; ca să mă vindec eu însămi de obiceiul prost de a gândi strâmb, doar după prima privire.

Și l-am mai scris dintr-un motiv: fiindcă nu vreau să uit că, uneori, fiecare dintre noi e un țigan privit cu neîncredere de cineva de lângă. 🙂

Fix înainte să public articolul, am aflat că 65% dintre români nu vor să accepte persoane de etnie romă în familia lor, iar 48% nici măcar ca vecini, potrivit unui sondaj Pew Research Center. Iar asta e cam trist.

 

 

Be happy & nice,
O.

 

Leave a Reply to o femeie Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!