Tu ai mancat vreodata paine cu margarina si vegeta?

Paine cu margarina presarata cu vegeta. Nesanatos, ingrasa blabla, dar sunt multe guri in tara asta care au mancat zile in sir asa ceva. Si gura mea a mancat paine cu margarina presarata cu vegeta. Cartofi prajiti sau orez cu paine, parizer – crud sau prajit – tot cu paine, cate o Eugenie din cand in cand si, oho, doar la ocazii speciale, niste suc. Prajitura, doar duminica, daca aveam noroc, sau dupa premierea de pe 15 iunie. 🙂 Si familiei mele i-a fost greu, si noi am avut zile cand mama nu stia ce sa ne faca de mancare. Nu am cum sa uit asta vreodata. Eu sunt o norocoasa ca nu mai sunt nevoita sa fac asta. Dar exista inca in tara asta familii care nu au pe ce bune gura. La propriu.

Acesta e motivul pentru care am acceptat, in urma cu cateva zile, sa imi donez jumatate din zi pentru a alerga – Lavinia, prietena mea care stie ca n-am mai fost de ceva timp la sala se va bucura :)) – prin supermarket, intr-o competitie a cumparaturilor caritabile. Am alergat, la invitatia United Way Romania, alaturi de Biana Morus de la Mothersandthecity.ro, Alina Aliman de la Alistmagazine.ro si Andrei Vulpescu de la Vulpescu.ro de dragul familiei D., o familie dintr-o comuna de langa Bucuresti, care locuieste intr-o casa din chirpici. O familie cu trei copii, doua fete si un baiat, si doi parinti care lucreaza zi de zi pentru a avea ce pune pe masa. Si nici asa nu e de ajuns.

Cursa Cumparaturilor Caritabile_ United Way Romania (1)

 

Cu o lista printata pe 4 foi A4 – care cuprindea atat alimente si produse de igiena, cat si rechizite si cateva sugestii de cadouri pentru familie – am luat la rand rafturile din Carrefour Baneasa incercand sa bifam tot. Si am bifat tot-tot: faina, zahar, malai, ulei, biscuiti, carne, masline, fructe, legume etc., caiete, carti de colorat, ghiozdane si cate si mai cate. Basca o combina frigorifica si o bicicleta pentru copilul cel mai mare al familiei, Cristi. Am ajuns la casa de marcat, am platit cu bonurile pe care ni le dadusera cei de la United Way Romania, am aflat ca suntem pe locul trei si ne-am bucurat.

Ne-am bucurat insa si mai tare cand am aflat ca in parcarea supermarketului ne asteapta cativa membri ai familiei, ca sa ii cunoastem si sa le dam in primire cosurile pline cu de toate. 🙂

Cursa Cumparaturilor Caritabile_ United Way Romania (3)

Sa umplem cosurile de cumparaturi a devenit atat de comun pentru unii dintre noi, incat probabil ca si uitam sa ne bucuram ca avem cum sa le umplem. Sa ne cumparam cu zecile produse care apoi ajung la cosul de gunoi, caci nu au fost consumate in timp, e un lucru atat de banal (stiati ca romanii arunca 5 milioane de tone de mancare la gunoi in fiecare an, adica 10% din mancarea pe care o cumpara?). Sincer, cand v-ati bucurat ca aveti SI AZI bani de paine? Asa-i ca povestea asta pare din alta lume? Dar nu e.

Cursa Cumparaturilor Caritabile_ United Way Romania (4)

In parcare ne asteptau, ziceam, membri ai familiei D. Aveau numele echipei noastre pe un carton (United for Good eram noi si asa mi-a placut numele care ne-a picat 🙂 ), asa ca i-am recunoscut imediat: mama, doamna Aneta, Cristi, baiatul de 16 ani, si cele doua fetite – Anne-Mary (10 ani) si Valentina (8 ani). Zambitori si cu ochii sclipind toti patru si, Doamne!, cu atat de mult bun simt! Ar fi vrut sa ne multumeasca, dar parca nu indrazneau (desi noi chiar nu facusem mare lucru), ar fi vrut sa ne spuna mai multe si poate sa se uite in cosurile de cumparaturi si sa rascoleasca dupa cadouri, dar erau timizi, ar fi vrut sa planga, dar erau ocupati sa zambeasca.

Mama ne-a povestit ca in fiecare dimineata fetitele merg 2 km pe jos pana la maxi-taxi, care le duce pana in Bcuuresti, cartierul Pantelimon, apoi schimba cateva mijloace de transport ca sa ajunga la scoala, in zona Lacul Tei. Povestea cu zambetul pe buze, iar povestea ei nu cerea mila. “E un pic greu, dar ne descurcam”, mi-a spus. Un pic greu? Pfff. Eu aveam scoala la 10 minute de mers pe jos de acasa si tot mi se parea o corvoada sa fac drumul zilnic.

 

As fi vrut ca, la final, in loc sa plec acasa, sa ma fi transformat intr-un fluture, sa stau cocotata pe balonul cu printese al Valentinei si sa ii vad cum se gospodaresc, cum isi aranjeaza cumparaturile in sacose, cum se ajuta si cum isi zambesc, as fi vrut sa vad fetitele cum probeaza pantofii si ghiozdanele si pe Cristi cum se urca pe bicicleta. Mi-ar fi placut sa-i vad. Insa stiu ca, daca as fi ramas, as fi patruns prea mult in intimitatea lor. Asa ca am plecat spre casa, impreuna cu Bianca. Iar in drum m-am oprit la pateseria de langa bloc ca sa cumpar pateuri cu branza si stafide. Asa sarbatoresc eu zilele bune. 🙂

Cursa Cumparaturilor Caritabile_ United Way Romania (2)

Mi-ar placea ca, in final, sa va reamintesc interbarea din titlu. Cu ea in gand, sa va amintiti cateodata ca sunt inca romani – si deloc putini – care nu au ce pune pe masa. Poate nu aveti cum sa ii adunati cu alimentele pentru o saptamana sau pentru o luna, dar puteti, din cand in cand, sa cumparati cateva Eugenii in plus si sa le dati cuiva care s-ar bucura sa le primeasca. 🙂

 

 

Fundatia United Way Romania, cu sprijinul Carrefour, a organizat pe 30 mai 2016, prima editie a Cursei Cumparaturilor Caritabile, in care mai multi voluntari – angajati din noua companii, jurnalisti si bloggeri – s-au inscris intr-o cursa contracronometru, pentru a ajuta 14 familii defavorizate. Prima editie a Cursei Caritabile de Cumparaturi a numarat aproape 60 de concurenti, valoarea totala a bunurilor donate in cele doua ore de competitie depasind 60.000 lei.

Daca vreti sa stiti ce alte fapte bune mai face United Way Romania, stati ochii pe site-ul lor. 

 

Foto: arhiva personala si pagina de FB United Way Romania

 

 

 

 

1 Comment
  • nike
    June 13, 2016

    felicitari din suflet.
    sa daruiesti respectand demnitatea celui aflat in nevoie mi se pare cel mai frumos lucru!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *