Năzdrăvăniile fericesc copilăriile

Dacă mă comparam cu Daniel Tudorie, ce făceam eu nici nu se punea. Dani era șeful năzdrăvăniilor în copilăria mea și-mi doream uneori să am atâta curaj cum avea el. Și eu am avut o copilărie fericită, dar Daniel chiar s-a distrat în anii aceia în care am fost mici și în care am împărțit orașul, apoi școala primară, curtea ...

M-am întors în timp și mi-a fost drag de mine

M-au trimis la teatru. Când am început eu prima dată să scriu la ziar, în 2004, la Evenimentul zilei, m-au trimis la teatru. Ocupam un scaun la departamentul Cultură-Media; iar când ieșea vreun coleg la fumat și elibera vreun birou pentru câteva minute, ocupam chiar și un loc la computer (în rest, șoc!, scriam cu pixul pe hârtie). În fine, la vreo ...

Ceapă verde cu iubire

Asta-i ceapă verde din grădină de la mama și tata, de la Moldova. Evident că se găsește ceapă verde și la București, sunt pline piețele, are și la Mega și peste tot, dar nu-i vorba că nu se găsește. Niciodată n-a fost vorba de găsit sau de bani. Odată, demult, eram în facultate, s-a întâmplat tot cam pe vremea asta, ne-au ...

Dacă aș avea o fată, i-aș spune să nu stea preș

By , , , , Permalink 17

Se făcuse bucăți. Dacă ar fi putut, cumva, să iasă din ea însăși, s-ar fi aplecat plângând și s-ar fi strâns de jos, bucată cu bucată. Ar fi măturat pe jos, prin curtea cu dâre de nisip, cu poalele rochiei galbene, dar cui îi mai pasă de rochie când e făcut numai cioburi?! Nu numai că nu avea cum să ...

Fără telefon în dormitor

E a doua oară când încerc figura, dar de data asta sunt mai hotărâtă să-mi iasă. Când îl aveam pe Pușkin, orice ar fi fost, o regulă era sfântă chiar și pentru câinele nostru: nu e voie în dormitor. Fix asta vreau eu să fac cu telefonul și, teoretic, acum ar trebui să fie mai simplu, căci nu depinde de două ...

Prima dată. După 3 ani, 6 luni și 3 săptămâni

By , , , , Permalink 5

S-a mai întâmplat de câteva ori în acești trei ani și jumătate, dar niciodată așa. Mereu a fost ba pe jumătate, ba la cerere, ba stâlcit, ba încurcat, ba inversat, ba într-o limbă necunoscută mie. Dar aseară a fost prima dată – clar, răspicat, duios, total din senin. Iar eu, total nepregătită pentru așa ceva, am întrebat: „Ce? Ce ai zis?”.   De ...

Era severă, dar ne-a învățat carte

Era severă doamna, dar ne-a învățat carte. Perfect adevărat.   Dar.   Odată, mi-am uitat Vocabularul acasă. Vocabularul era un caiet mic, în care, la fiecare literă nou învățată, aveam ca temă să facem un colaj cu multe cuvinte care începeau cu litera respectivă. Tema pentru acasă mi-o făceam mereu, dar Vocabularul îl uitam, căci eram aiurită când îmi pregăteam ghiozdanul. Odată, într-o dimineață, ...

O bilă, două bile. Un desert rapid și bun

A treia oară a fost cu noroc și cred că gustul se apropie cel mai tare, în faza asta, de ce ne place tuturor (mie, lui, băieților). Evident că duc dorul, în continuare, variantei clasice, cu biscuiți populari (care nu erau atunci așa de dulci ca cei de azi) și vișină din vișinată, dar pentru asta există tanti Geta și ...

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă

Sunt cele de care ne va fi mereu dor. Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia. Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată ...

Note de vacanță

Două zile mai sunt din S-a terminat de două săptămâni vacanța noastră, în care am venit amândoi cu cei doi copii, și, chiar dacă nu a fost tocmai o vacanță cum sunt vacanțele oamenilor – cu citit, lenevit, plimbat fără griji, dormit pe plajă, la apus –, deja începe să-mi fie dor. Fusesem amenințată că va fi greu cu doi copii în vacanță, ...

De ce simt nevoia să fac bine

By , , , , Permalink 8

M-am născut și am crescut într-o familie modestă. Unde „modestă” înseamnă că am avut de multe ori zile în care am mâncat pâine cu margarină și sare, sau o supă cu tăieței de casă, ori sos din ceapă călită și bulion, cu mămăligă. Ciocolată mâncam în principal la ziua de salariu a părinților, și atunci aveam o ciocolată pentru toți ...

Acum, nu mâine

By , , , , Permalink 5

De fiecare când se întâmplă ca cineva să plece spre altă lume fără să anunțe în vreun fel sau fără să fi dat semne, îmi aduc din nou aminte că viața e acum și că nicio bucurie nu ar trebui amânată. Niciodată. Nicio cafea, nicio vorbă bună, nicio strângere de mână, nicio felicitare, nicio îmbrățișare, nimic. Am mai scris despre asta, ...

Cât te doare o jignire

„Ai un cur cât o baniță, să mănânci doar una”, mi-a zis. Aveam vreo 14-15 ani, eram îmbrăcată într-o fustă scurtă care îmi plăcea, aveam sandale cu platformă și tocmai mușcam dintr-o gogoașă. Mi-a venit să scuip. Gogoașa aia sigur îmi făcea curul și mai mare. Ea era înaltă și slabă, nu silfidă, dar, oricum, mai bine proporționată decât mine. Eu ...

Adi Hădean: „Sărbătorile mele sunt atât de liniștite și de blânde, că nici nu-mi vine să le povestesc”

Probabil aveți în față unul dintre puținele interviuri în care, deși la întrebări răspunde un pasionat de gastronomie și un specialist în bucătărie, până la final nu veți găsi nicio rețetă. Pentru rețete, aveți oricând la dispoziție blogul adihadean.ro (de unde eu, una, mă inspir de ceva ani). Pentru o poveste despre bucuria sărbătorilor, citiți mai departe. Vorbe de la ...

Inimă plină, dolofană, imperfectă. A mea

De foarte mulți ani vreau să-mi fac un tatuaj cu o inimă mică, desenată deloc perfect pe un centimetru pătrat de piele. N-am prins curaj încă. Așa că am rugat-o pe Bianca, o prietenă de pe Facebook, designer de bijuterie, să-mi facă una din argint. Până apuc să-mi desenez inima visurilor mele pe piele, o port pe asta, o bijuterie ...

„Sunteți fericit în România? Fericit nu sunt, dar stau aici până la moarte.” Jumătate de interviu cu Neagu Djuvara

Avea 92 de ani când ne-am întâlnit, într-o dimineață de iarnă, în casa din strada Polonă. O casă care nu îi aparținea. Programasem, la telefon, un scurt interviu despre Crăciunurile copilăriei și Crăciunurile în exil. Interviul însă s-a prelungit până spre prânz, căci tare îi mai plăcea domnului Neagu Djuvara să povestească (și făcea mereu paranteze ca să îți explice, ...

error: Content is protected !!