Era severă, dar ne-a învățat carte

Era severă doamna, dar ne-a învățat carte. Perfect adevărat.   Dar.   Odată, mi-am uitat Vocabularul acasă. Vocabularul era un caiet mic, în care, la fiecare literă nou învățată, aveam ca temă să facem un colaj cu multe cuvinte care începeau cu litera respectivă. Tema pentru acasă mi-o făceam mereu, dar Vocabularul îl uitam, căci eram aiurită când îmi pregăteam ghiozdanul. Odată, într-o dimineață, ...

O bilă, două bile. Un desert rapid și bun

A treia oară a fost cu noroc și cred că gustul se apropie cel mai tare, în faza asta, de ce ne place tuturor (mie, lui, băieților). Evident că duc dorul, în continuare, variantei clasice, cu biscuiți populari (care nu erau atunci așa de dulci ca cei de azi) și vișină din vișinată, dar pentru asta există tanti Geta și ...

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă

Sunt cele de care ne va fi mereu dor. Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia. Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată ...

Note de vacanță

Două zile mai sunt din S-a terminat de două săptămâni vacanța noastră, în care am venit amândoi cu cei doi copii, și, chiar dacă nu a fost tocmai o vacanță cum sunt vacanțele oamenilor – cu citit, lenevit, plimbat fără griji, dormit pe plajă, la apus –, deja începe să-mi fie dor. Fusesem amenințată că va fi greu cu doi copii în vacanță, ...

De ce simt nevoia să fac bine

By , , , , Permalink 5

M-am născut și am crescut într-o familie modestă. Unde „modestă” înseamnă că am avut de multe ori zile în care am mâncat pâine cu margarină și sare, sau o supă cu tăieței de casă, ori sos din ceapă călită și bulion, cu mămăligă. Ciocolată mâncam în principal la ziua de salariu a părinților, și atunci aveam o ciocolată pentru toți ...

Acum, nu mâine

By , , , , Permalink 3

De fiecare când se întâmplă ca cineva să plece spre altă lume fără să anunțe în vreun fel sau fără să fi dat semne, îmi aduc din nou aminte că viața e acum și că nicio bucurie nu ar trebui amânată. Niciodată. Nicio cafea, nicio vorbă bună, nicio strângere de mână, nicio felicitare, nicio îmbrățișare, nimic. Am mai scris despre asta, ...

Cât te doare o jignire

„Ai un cur cât o baniță, să mănânci doar una”, mi-a zis. Aveam vreo 14-15 ani, eram îmbrăcată într-o fustă scurtă care îmi plăcea, aveam sandale cu platformă și tocmai mușcam dintr-o gogoașă. Mi-a venit să scuip. Gogoașa aia sigur îmi făcea curul și mai mare. Ea era înaltă și slabă, nu silfidă, dar, oricum, mai bine proporționată decât mine. Eu ...

Adi Hădean: „Sărbătorile mele sunt atât de liniștite și de blânde, că nici nu-mi vine să le povestesc”

Probabil aveți în față unul dintre puținele interviuri în care, deși la întrebări răspunde un pasionat de gastronomie și un specialist în bucătărie, până la final nu veți găsi nicio rețetă. Pentru rețete, aveți oricând la dispoziție blogul adihadean.ro (de unde eu, una, mă inspir de ceva ani). Pentru o poveste despre bucuria sărbătorilor, citiți mai departe. Vorbe de la ...

Inimă plină, dolofană, imperfectă. A mea

De foarte mulți ani vreau să-mi fac un tatuaj cu o inimă mică, desenată deloc perfect pe un centimetru pătrat de piele. N-am prins curaj încă. Așa că am rugat-o pe Bianca, o prietenă de pe Facebook, designer de bijuterie, să-mi facă una din argint. Până apuc să-mi desenez inima visurilor mele pe piele, o port pe asta, o bijuterie ...

„Sunteți fericit în România? Fericit nu sunt, dar stau aici până la moarte.” Jumătate de interviu cu Neagu Djuvara

Avea 92 de ani când ne-am întâlnit, într-o dimineață de iarnă, în casa din strada Polonă. O casă care nu îi aparținea. Programasem, la telefon, un scurt interviu despre Crăciunurile copilăriei și Crăciunurile în exil. Interviul însă s-a prelungit până spre prânz, căci tare îi mai plăcea domnului Neagu Djuvara să povestească (și făcea mereu paranteze ca să îți explice, ...

Scrisul de mână, cu stiloul, și oamenii care îl iubesc

By , , , , Permalink 22

Pot să-mi împart viața în funcție de felul în care am scris cu stiloul. Cel mai frumos în viața mea a fost când am scris înclinat spre dreapta, ca la școală. Habar nu am de ce, dar, de câte ori am fost foarte liniștită, foarte bine cu mine, foarte eu, am scris așa: agale, buclă cu buclă, literă cu literă, ...

Un ceai amânat ce va rămâne nebăut

By , , , , Permalink 5

Mă uit în mesagerie și văd ultima noastră discuție, din 2014. „La mulți ani, cu veselie și putere!”, i-am scris atunci, în luna mai. Cu ceva timp înainte ne scrisesem așa: - M-am gândit la ce ai scris ieri, nu ar fi o idee rea varianta online a poveștii mele, mai ales ca am mai crescut, am mai adăugat niște file ...

#AmintiriDinCopilărie. Mic dejun cu ceai de mentă

Când aprindea ea focul, eu mă culcușeam și mai bine în plapumă, și așteptam celelalte semne. Radioul era deja deschis. Auzeam când punea ibricul cu apă la fiert, ghiceam momentul după sfârâitul picăturilor de apă pe plită. Apoi tăia pâinea, dacă avea; uneori o lăsa așa, alteori o rumenea. Câteodată scotea din dulap câțiva biscuiți populari. Pentru ea, punea pe ...

Cele mai frumoase trăiri. Pentru mine

Un articol care mi-a ajuns în cale de curând mi-a dat gândul de a scrie ceea ce veți citi mai departe: o listă cu cele mai frumoase trăiri, pentru mine. A fost un exercițiu tare bun, care s-a întins pe mai multe zile, și vă încurajez să îl faceți. Va trezi în voi niște amintiri frumoase, cu siguranță. Să-ți amintești ...

O plajă sălbatică, un copil fericit și multe gânduri

Am ajuns la Vadu cu o zi mai târziu și ne-am întors cu două zile mai devreme decât ne planificasem, dar mă bucur că nu am cedat primului gând, acela de a anula scurta ieșire la mare. Fiindcă lucrurile nu se întâmplă aproape niciodată așa cum le punem pe hârtie, ba din contră, se petrec tocmai invers, în ziua în ...

Rochia mea de cununie, cadou de la o necunoscută

Fix acum trei ani, o funcționară de la Starea Civilă Tulcea mi-a tăiat colțul cărții de identitate. Am răspuns cu „Da” la întrebarea cu „Cetățene...”, a răspuns și el tot cu „Da”, așa că m-am trezit cu buletinul tăiat și cu un nume nou. Îmi amintesc bine ziua aia, normal că mi-o amintesc. Îmi amintesc tot: de la rochia roz, ...

Am trecut peste, dar tot doare

„La Terapie Intensivă, unde m-am trezit speriată că dintr-un somn adânc, m-am simțit goală, deși eram învelită până în gât. M-am mângâiat pe burtă, prin pătură, cum făcusem de atâtea ori în ultimele săptămâni, dar mi-am dat seamă că nu mai am ce mângâia. Apoi a venit la mine medicul. S-a supărat că m-a găsit plângând: Mai bine ai zâmbi. ...

Vacanță de vară la țară

Urcam în măr, până sus, pe creanga groasă dinspre casă, și aruncam câte un măr crud pentru toți prietenii mei care mă așteptau în drum, în fața porții verzi. Odată cu merele, culegeam și frunze și lăsăm urmă. Mereu îmi zicea mămaia, când se întorcea de la câmp, că iar vine Sf. Ilie și ne prinde fără mere dulci. La ...

error: Content is protected !!