Un ceai amânat ce va rămâne nebăut

By , , , , Permalink 3

Mă uit în mesagerie și văd ultima noastră discuție, din 2014. „La mulți ani, cu veselie și putere!”, i-am scris atunci, în luna mai. Cu ceva timp înainte ne scrisesem așa: - M-am gândit la ce ai scris ieri, nu ar fi o idee rea varianta online a poveștii mele, mai ales ca am mai crescut, am mai adăugat niște file ...

#AmintiriDinCopilărie. Mic dejun cu ceai de mentă

Când aprindea ea focul, eu mă culcușeam și mai bine în plapumă, și așteptam celelalte semne. Radioul era deja deschis. Auzeam când punea ibricul cu apă la fiert, ghiceam momentul după sfârâitul picăturilor de apă pe plită. Apoi tăia pâinea, dacă avea; uneori o lăsa așa, alteori o rumenea. Câteodată scotea din dulap câțiva biscuiți populari. Pentru ea, punea pe ...

Cele mai frumoase trăiri. Pentru mine

Un articol care mi-a ajuns în cale de curând mi-a dat gândul de a scrie ceea ce veți citi mai departe: o listă cu cele mai frumoase trăiri, pentru mine. A fost un exercițiu tare bun, care s-a întins pe mai multe zile, și vă încurajez să îl faceți. Va trezi în voi niște amintiri frumoase, cu siguranță. Să-ți amintești ...

O plajă sălbatică, un copil fericit și multe gânduri

Am ajuns la Vadu cu o zi mai târziu și ne-am întors cu două zile mai devreme decât ne planificasem, dar mă bucur că nu am cedat primului gând, acela de a anula scurta ieșire la mare. Fiindcă lucrurile nu se întâmplă aproape niciodată așa cum le punem pe hârtie, ba din contră, se petrec tocmai invers, în ziua în ...

Rochia mea de cununie, cadou de la o necunoscută

Fix acum trei ani, o funcționară de la Starea Civilă Tulcea mi-a tăiat colțul cărții de identitate. Am răspuns cu „Da” la întrebarea cu „Cetățene...”, a răspuns și el tot cu „Da”, așa că m-am trezit cu buletinul tăiat și cu un nume nou. Îmi amintesc bine ziua aia, normal că mi-o amintesc. Îmi amintesc tot: de la rochia roz, ...

Am trecut peste, dar tot doare

„La Terapie Intensivă, unde m-am trezit speriată că dintr-un somn adânc, m-am simțit goală, deși eram învelită până în gât. M-am mângâiat pe burtă, prin pătură, cum făcusem de atâtea ori în ultimele săptămâni, dar mi-am dat seamă că nu mai am ce mângâia. Apoi a venit la mine medicul. S-a supărat că m-a găsit plângând: Mai bine ai zâmbi. ...

Vacanță de vară la țară

Urcam în măr, până sus, pe creanga groasă dinspre casă, și aruncam câte un măr crud pentru toți prietenii mei care mă așteptau în drum, în fața porții verzi. Odată cu merele, culegeam și frunze și lăsăm urmă. Mereu îmi zicea mămaia, când se întorcea de la câmp, că iar vine Sf. Ilie și ne prinde fără mere dulci. La ...

Produce cineva masinarii de imprimat bucurii?

Aveam planuri mari pentru seara asta. Voiam sa lucram la magazinul online pentru mica noastra afacere, sa bem vin, sa povestim, sa stam si noi un pic fara sa ne spunem nimic, poate chiar sa ne uitam la un film (sau macar la inceputul lui). Nicio sansa. Din cauza nu stiu carui motiv, David se foieste si se tot trezeste ...

Calendarul de Advent, prilej de bucurii

Am copilarit fara calendar de Advent, desi traditia - am aflat de curand de pe Google, doh! - exista de multa vreme in lume. Dar cine spune ca nu te poti bucura de o traditie chiar daca o descoperi cu vreo 30 de ani intarziere? Calendarul de Advent (cuvantul latin adventus, care inseamna venire) este cel care te ajuta sa tii socoteala ...

Prima vacanta in trei, pe plaja aproape pustie de la Vadu

Goala. Asa am regasit plaja Vadu cand am ajuns la ea, dupa o pauza de doi ani. Prima data am fost aici in urma cu vreo cinci ani. Era pustiu si bine, chiar si in weekend. Apoi a mai venit ceva lume, oameni buni si oameni rai, oameni cumsecade si cu drag de natura, si oameni - sa le zicem ...

#Foto. Povestea unor picioare calatoare

Asta chiar e o idee faina de a pastra amintirile peste ani. Ideea ii apartine fotografului Tom Robinson si a prins contur in 2005, pe o plaja, cand Tom si prietena lui, Verity, si-au pozat picioarele. Fara sa stie atunci, aceasta a fost prima fotografie dintr-un lung sir de imagini cu niste picioare calatoare. De aici a pornit totul :)   In urmatorii ani, Tom ...

#Interviu. Arpeggio, scoala de muzica fondata de o avocata

By , , , , Permalink 1

Cand eram mica, am studiat vioara. Cu domnul profesor Spataru Aurel, la cercul de muzica aflat la jumatate de ora de mers pe jos de acasa. Dupa ce m-a testat profesorul sa vada daca am ureche muzicala, m-a intrebat ce instrument vreau sa studiez. „Eu vreau sa fiu solista”, am zis. „Nu se poate, solista avem deja. La vioara mai avem nevoie”, ...