Să râzi în hohote. De când ești mic, până la final

By , , , , Permalink 15

Multe lucruri mă fascinează la copii și mai ales la copiii mei, pe care pot să-i observ îndeaproape cât timp vreau, cât timp am nevoie, de câte ori îmi doresc. Dar un lucru m-a fascinat dintotdeauna cel mai tare: cum știu ei să râdă în hohote când nici măcar nu știu să gângurească? Mirarea asta am avut-o și la David, în ...

Lângă patul de spital. Iar. Pe bune

Cineva, acolo sus, nu doarme. Ba chiar aș zice că are un puternic simț al umorului, oarecum. Sau pur și simplu îmi arată cum stă treaba, de fapt. Acum o săptămână m-a așezat pe un scaun lângă un pat de spital, într-un salon de spital neadevărat; am fost o punere în scenă într-un proiect caritabil care mișcă multe inimi (despre care am ...

Ia-o mai ușor, nu te grăbește nimeni!

„Simt că pierd timp dacă dorm la prânz. Uneori aș vrea, uneori chiar mi-ar trebui, dar mă gândesc imediat că e timp pierdut. Și eu nu am timp de pierdut. O oră pe zi, de măcar cinci ori pe săptămână, în fiecare lună, înseamnă vreo 20 de ore. 20 de ore e enorm. N-am cum să le irosesc. Nu e ...

La ce vârstă duci copilul la grădiniță. (1) Despre pregătirea părintelui, a copilului și teama de abandon

E o întreagă discuție despre care e vârsta potrivită la care copilul poate merge la grădiniță. S-au scris cărți pe tema asta, sunt studii de psihologie care tratează subiectul, părinții și educatorii se împart în tabere și despică firul în patru pe această temă, în online și în offline. Pentru că și eu mi-am pus mie multe întrebări înainte de a ...

Mamă de doi. Prima lună

Stăteam liniștiți pe canapea, eu, copilul mic și copilul mare, când, fără preaviz, copilul mare i-a șters una la ceafă copilului mic, care abia mâncase și se îngâna cu somnul. Nu i-a dat tare, dar nici încet. Cel mic n-a avut nicio reacție, cel mare aștepta, probabil, să vadă dacă bebelușul plânge (nu prea plânge frate-său, poate de aici curiozitatea). ...

Buton spre inimă

Habar n-am unde vor merge la școală copiii mei, e încă devreme să mă gândesc la asta, dar știu exact cum voi încerca să îi fac să le fie mai ușor, mai ales în primele zile. Ba chiar știu cum voi face să-mi fie și mie mai ușor, căci doar nu credeți că părinții nu au emoții în primele zile ...

Mamă de doi. Prima săptămână

By , , , , Permalink 1

În primele două nopți, m-am trezit cam la o oră, o oră și jumătate, cât să-l schimb, să-l hrănesc, să-l adorm. În următoarele două, trezirile s-au mai rărit, copilul a început să doarmă mai profund și mai mult de o oră, ba chiar și trei ore legate. În ultimele zile ale primei săptămâni, s-a trezit doar de două, trei ori pe noapte, ...

Cum alegi numele copilului tău

Abordați subiectul din timp. Nu veți vrea să lasați numele copilului pe ultima sută de metri.  Faceți o listă. Sau două liste - una tu, una partenerul tău. Luați numele la rând și vedeți care sunt variantele care vă plac amândurora.  Desenați arborele genealogic și luați în considerare istoria numelor din familiile voastre. Poate e vreo variantă care vă surâde.  Nu băgați în seamă ...

Adina Păun, moașă și consultant în alăptare: „E absurd să judecăm o mamă prin prisma faptului că alăptează sau nu”

În fiecare an, mai ales în Săptămâna Alăptării, au loc discuții aprinse pe tema aceasta, mamele care alăptează se războiesc, în parcuri, dar mai ales pe Facebook, cu cele care nu alăptează, oamenii care nu au alăptat niciodată - și unii care nici nu ar putea să o facă, bărbați fiind - se arată scârbiți de alăptarea în public, politicienii ...

#CeCitim, acum și pentru părinți. Un proiect nou pe care abia îl aștept

Proiectul #CeCitim a început, inițial, cu gândul unui articol de vară, cu recomandări de carte de la oameni care îmi plac și care știu că citesc mult și bun. Dar fiindcă mulți au răspuns pozitiv invitației și s-au arătat încântați de un asemenea demers, am decis să transform proiectul de lectură de-o vară într-unul a la long, care să țină, ...

Voi fi mamă de doi, vine sfârșitul lumii

Mă atenționează toată lumea că, din septembrie, vine sfârșitul lumii. Mă amenință toate mamele și mai ales ne-mamele – nu știu cum se explică asta :) – că, din toamnă, nimic nu va mai fi la fel, că e timpul să dorm acum mai mult ca să am atunci rezerve babane de odihnă. Mă sfătuiesc necunoscuții să mă înarmez cu multă răbdare și ...

Somnul de prânz pe care îl iubesc

Mă bucur când doarme copilul, ziua, la prânz. Doamne, dar cât mă bucur! Mai ales dacă operațiunea de adormit copilul a durat peste 30 de minute, spre 45 sau chiar 60, cum se mai poate întâmpla uneori (nu, nu toți copiii adorm în câteva minute, cei mai mulți aleg să nu o facă, de fapt :) ). Mă bucur când văd că ...

Mamă perfectă? Nu eu!

Știu teoria care spune că mamele NU trebuie să folosească NU-ul în relația cu cel/ cei mici. Eu, însă, l-am cam folosit. Și încă de multe ori în doi ani și aproape jumătate. Uneori, când chiar nu e musai, mă abțin (reușesc să mă abțin), alteori însă, mai ales când copilul chiar face ceva ce se poate termina rău, aleg ...

În spital, ca în gară. Povestea unui taburet

Un taburet rotund, cu picioare din fier, mi-a fost pat timp de trei nopți într-un spital de stat din București, România lui 2017. Nu mă plâng, sunt vie și mă bucur că sunt vie, ca să pot să povestesc asta. Dacă ați dormit vreodată în gară, în sala de așteptare, sau în tren, pe un scaun cu spătar, buretat, sau ...

#Seminar. Educație perfectă? Nu există.

Când l-am înscris pe David la grădiniță, după trei ore în care am stat la povești cu viitoarea lui educatoare, ne-am hotărât pe loc că acela va fi locul nostru. Mai văzusem și altă grădiniță, ba chiar eram în discuții avansate să semnăm un contract cu o grădiniță de lângă casă, cu măsuțe și băncuțe, unde ar fi învățat multe ...

Coșmarul din primele luni de sarcină. Un scenariu posibil

Da, e frumos să fii însărcinată, e o bucurie să ai un copil, mi se întâmplă acum a doua oară și știu ce zic. (Nu luați asta ca un adevăr general valabil, sunt dintre cele care respectă femeile care nu își doresc copii și care nu i-ar impune niciodată uneia să creadă că, dacă nu a făcut un copil, nu ...

Surpriză până la capăt

La câteva zile după ce am aflat, am decis să păstrăm bucuria surprizei până la capăt. Eu am venit cu ideea, iar E. a fost de acord. Suntem amândoi niște curioși și, mai grav, suntem doi oameni care reușesc foarte greu să țină un secret unul față de altul (este un real efort și ne seacă de energie chestia asta). ...

O altfel de serbare – “ne-serbarea”

Am știut dinainte de a-l înscrie pe D. la grădiniță că nu vom avea partea de serbări în stilul tradițional, cu poezii și cântece spuse pe o scenă improvizată, în fața părinților. Am știut și m-am bucurat. Dar abia în urmă cu două zile am aflat cum arată o altfel de serbare, prima pentru copilul meu și prima pentru mine ...