De ce simt nevoia să fac bine

By , , , , Permalink 3

M-am născut și am crescut într-o familie modestă. Unde „modestă” înseamnă că am avut de multe ori zile în care am mâncat pâine cu margarină și sare, sau o supă cu tăieței de casă, ori sos din ceapă călită și bulion, cu mămăligă. Ciocolată mâncam în principal la ziua de salariu a părinților, și atunci aveam o ciocolată pentru toți ...

Acum, nu mâine

By , , , , Permalink 1

De fiecare când se întâmplă ca cineva să plece spre altă lume fără să anunțe în vreun fel sau fără să fi dat semne, îmi aduc din nou aminte că viața e acum și că nicio bucurie nu ar trebui amânată. Niciodată. Nicio cafea, nicio vorbă bună, nicio strângere de mână, nicio felicitare, nicio îmbrățișare, nimic. Am mai scris despre asta, ...

#pentruHOSPICE. Nu sunt pregătită să alerg mult, dar nici ei să trăiască puțin

Contrar planurilor mele din cap, care nu s-au sincronizat cu cele din teren, nu sunt pregătită să alerg un semimaraton luna asta, deși îmi cam doream. Sper din suflet să o fac la toamnă. Cu toate astea, când cei de la HOSPICE Casa Speranței m-au rugat să alerg pentru ei, nu am putut să spun nu. Cum să spui nu ...

Cât te doare o jignire

„Ai un cur cât o baniță, să mănânci doar una”, mi-a zis. Aveam vreo 14-15 ani, eram îmbrăcată într-o fustă scurtă care îmi plăcea, aveam sandale cu platformă și tocmai mușcam dintr-o gogoașă. Mi-a venit să scuip. Gogoașa aia sigur îmi făcea curul și mai mare. Ea era înaltă și slabă, nu silfidă, dar, oricum, mai bine proporționată decât mine. Eu ...

Identitățile Sandei, identitățile mele

E reconfortant, ca telespectator, să afli (să vezi, să citești, să simți) că vedetele pe care le știi doar de la televizor sunt oamenii. Vorbesc chiar de vedete, de cele adevărate, care au tot dreptul să fie numite așa, nu cele din carton, care ne-au invadat în ultimul timp viețile. Îți face bine să vezi că emoțiile, fricile, anxietățile, tristețile, ...

Aveam un plan bine pus la punct. Tocmai mi l-a dat peste cap varicela

Așteptam săptămâna asta ca pe gura de aer când ieși de sub apă. Știam că va fi dificil să ne organizăm, că Eugen își va pune pe pauză cam toată treaba (după ce a lucrat și în avans la câteva dosare) și mă va ajuta să îmi fac eu treburile. Știam că voi dormi mai puțin, mă voi trezi mai ...

Oameni și Oameni

Tocmai am trimis un e-mail spre o persoană pe care o îndrăgesc, o respect și o admir, deși nu o cunosc. Am stat câteva zile cu e-mailul deschis – dacă mă fac de râs, dacă nu mă ridic la înălțimea așteptărilor, dacă sunt întrebări aiurea, dacă, dacă. Cu ocazia asta mi-am adus aminte, din nou, despre cât de tare mă ...

Când nu-mi iese nimic, coc o pâine

Ziua a început prost, prea dimineață, eu prea obosită, cafeaua s-a răcit mai repede ca altădată, înainte de a lua măcar două guri, băieții au avut un mic incident care s-a lăsat cu o zgârietură pe obrazul drept al celui mic, eu am țipăt la David, David a răspuns cu „Nu” la toate propunerile, hainele nu erau bune pentru el, ...

Cui i-e frică de eșec? Eu, prima!

By , , , , Permalink 11

Am încurcat o comandă zilele trecute: în loc de o lumânare cu parfum de liliac, i-am trimis persoanei respective una cu vanilie, iar celei care trebuia să primească lumânarea cu vanilie - pe cea cu liliac. Nu s-a supărat nimeni până la Dumnezeu, încurcătura nu a fost colosală, problema s-a rezolvat repede și toată lumea a fost mulțumită. Toată lumea mai ...

Am luat o pauză, dar nu-i nimic. Sunt aici

„Trebuie să scrii zilnic. Ai, n-ai despre ce scrie, ai, n-ai timp, tu scrii, ai înțeles?” Așa mi s-a tot spus când am pus online acest blog. Ei bine, surpriză!, iată că nu am respectat cerința. Am avut zile când am scris și câte trei articole, pentru că am avut ce scrie, pentru că am avut timp să scriu și mai ...

Inimă plină, dolofană, imperfectă. A mea

De foarte mulți ani vreau să-mi fac un tatuaj cu o inimă mică, desenată deloc perfect pe un centimetru pătrat de piele. N-am prins curaj încă. Așa că am rugat-o pe Bianca, o prietenă de pe Facebook, designer de bijuterie, să-mi facă una din argint. Până apuc să-mi desenez inima visurilor mele pe piele, o port pe asta, o bijuterie ...

Mereu vor exista Regele Piticuț, sufletul, frumusețea

„A fost odată o țară frumoasă și mănoasă, sub care răutatea clocotea cu flăcări mici și neîncetate.” Așa începe cartea asta, prima carte scrisă de Radu Vancu pe care am citit-o (dar sigur nu și ultima, care mi-a mers direct la inimă. Am cumpărat-o la sugestia Anei Barton, pentru David, dar copilul încă nu a avut răbdare să asculte povestea, ...

„Sunteți fericit în România? Fericit nu sunt, dar stau aici până la moarte.” Jumătate de interviu cu Neagu Djuvara

Avea 92 de ani când ne-am întâlnit, într-o dimineață de iarnă, în casa din strada Polonă. O casă care nu îi aparținea. Programasem, la telefon, un scurt interviu despre Crăciunurile copilăriei și Crăciunurile în exil. Interviul însă s-a prelungit până spre prânz, căci tare îi mai plăcea domnului Neagu Djuvara să povestească (și făcea mereu paranteze ca să îți explice, ...

Dureroasa obsesie de a ne compara mereu cu celălalt

„Mă compar de multe ori cu femeile din jurul meu, i-am zis. Aș vrea să fiu ca unele dintre ele, să am ce au unele dintre ele, să merg unde merg unele dintre ele, să fiu fericită ca unele dintre ele”, i-am zis, „fericite așa cum le văd pe Facebook. Sunt de multe ori invidioasă pe ce li se întâmplă ...

Mai mult ca prezentul

Anul trecut, pe 1 ianuarie, habar n-aveam că voi fi mamă pentru a doua oară, apoi a urmat un iureș de an, cu nopți dormite în spitale, pe pat și pe lângă pat, cu zile stând la perfuzii, eu sau copiii mei, cu peumonii și alte îmbolnăviri ale lui David, cu nașterea lui Cristian, cu internări și îmbolnăviri noi ale ...

Micile victorii care-l fac om mare

Primul lui cuvânt a fost „a-pa”. Apoi a urmat „ta-ta”. Al treilea la rând abia a venit magicul „ma-ma”. Nu m-am supărat că a zis „mama” târziu, cum aș fi putut să mă supăr, ci m-am bucurat odată cu el (sau chiar mai mult) de începutul vorbirii, care este o minune în sine. Primii lui pași au fost într-o dimineață de ...