Când nu-mi iese nimic, coc o pâine

Ziua a început prost, prea dimineață, eu prea obosită, cafeaua s-a răcit mai repede ca altădată, înainte de a lua măcar două guri, băieții au avut un mic incident care s-a lăsat cu o zgârietură pe obrazul drept al celui mic, eu am țipăt la David, David a răspuns cu „Nu” la toate propunerile, hainele nu erau bune pentru el, ...

Cui i-e frică de eșec? Eu, prima!

By , , , , Permalink 15

Am încurcat o comandă zilele trecute: în loc de o lumânare cu parfum de liliac, i-am trimis persoanei respective una cu vanilie, iar celei care trebuia să primească lumânarea cu vanilie - pe cea cu liliac. Nu s-a supărat nimeni până la Dumnezeu, încurcătura nu a fost colosală, problema s-a rezolvat repede și toată lumea a fost mulțumită. Toată lumea mai ...

Am luat o pauză, dar nu-i nimic. Sunt aici

„Trebuie să scrii zilnic. Ai, n-ai despre ce scrie, ai, n-ai timp, tu scrii, ai înțeles?” Așa mi s-a tot spus când am pus online acest blog. Ei bine, surpriză!, iată că nu am respectat cerința. Am avut zile când am scris și câte trei articole, pentru că am avut ce scrie, pentru că am avut timp să scriu și mai ...

Inimă plină, dolofană, imperfectă. A mea

De foarte mulți ani vreau să-mi fac un tatuaj cu o inimă mică, desenată deloc perfect pe un centimetru pătrat de piele. N-am prins curaj încă. Așa că am rugat-o pe Bianca, o prietenă de pe Facebook, designer de bijuterie, să-mi facă una din argint. Până apuc să-mi desenez inima visurilor mele pe piele, o port pe asta, o bijuterie ...

Mereu vor exista Regele Piticuț, sufletul, frumusețea

„A fost odată o țară frumoasă și mănoasă, sub care răutatea clocotea cu flăcări mici și neîncetate.” Așa începe cartea asta, prima carte scrisă de Radu Vancu pe care am citit-o (dar sigur nu și ultima, care mi-a mers direct la inimă. Am cumpărat-o la sugestia Anei Barton, pentru David, dar copilul încă nu a avut răbdare să asculte povestea, ...

„Sunteți fericit în România? Fericit nu sunt, dar stau aici până la moarte.” Jumătate de interviu cu Neagu Djuvara

Avea 92 de ani când ne-am întâlnit, într-o dimineață de iarnă, în casa din strada Polonă. O casă care nu îi aparținea. Programasem, la telefon, un scurt interviu despre Crăciunurile copilăriei și Crăciunurile în exil. Interviul însă s-a prelungit până spre prânz, căci tare îi mai plăcea domnului Neagu Djuvara să povestească (și făcea mereu paranteze ca să îți explice, ...

Dureroasa obsesie de a ne compara mereu cu celălalt

„Mă compar de multe ori cu femeile din jurul meu, i-am zis. Aș vrea să fiu ca unele dintre ele, să am ce au unele dintre ele, să merg unde merg unele dintre ele, să fiu fericită ca unele dintre ele”, i-am zis, „fericite așa cum le văd pe Facebook. Sunt de multe ori invidioasă pe ce li se întâmplă ...

Mai mult ca prezentul

Anul trecut, pe 1 ianuarie, habar n-aveam că voi fi mamă pentru a doua oară, apoi a urmat un iureș de an, cu nopți dormite în spitale, pe pat și pe lângă pat, cu zile stând la perfuzii, eu sau copiii mei, cu peumonii și alte îmbolnăviri ale lui David, cu nașterea lui Cristian, cu internări și îmbolnăviri noi ale ...

Micile victorii care-l fac om mare

Primul lui cuvânt a fost „a-pa”. Apoi a urmat „ta-ta”. Al treilea la rând abia a venit magicul „ma-ma”. Nu m-am supărat că a zis „mama” târziu, cum aș fi putut să mă supăr, ci m-am bucurat odată cu el (sau chiar mai mult) de începutul vorbirii, care este o minune în sine. Primii lui pași au fost într-o dimineață de ...

Bradul croșetat, decorat cu două inimi

Săptămâna asta a venit bradul. Primul brad pe care l-am ales singură și pe care l-am iubit dinainte de a-l pipăi. E un brad verde și gata împodobit, are globuri mici cât un vârf de unghie, colorate în toate culorile, are două inimi tăiate din lemn și un vârf perfect rotund. :)   Bradul nostru are 30 de centimetri și, se vede ...

Să râzi în hohote. De când ești mic, până la final

By , , , , Permalink 24

Multe lucruri mă fascinează la copii și mai ales la copiii mei, pe care pot să-i observ îndeaproape cât timp vreau, cât timp am nevoie, de câte ori îmi doresc. Dar un lucru m-a fascinat dintotdeauna cel mai tare: cum știu ei să râdă în hohote când nici măcar nu știu să gângurească? Mirarea asta am avut-o și la David, în ...

Scents of Magic Cities, cadoul meu de Crăciun

Dacă am învățat ceva, de când m-am făcut mai mare, este faptul că toate lucrurile se întâmplă fix când trebuie să se întâmple, uneori indiferent de tine și de cât încerci să le forțezi. Cele mai frumoase și mai bune dintre întâmplările vieții au loc exact atunci când ai nevoie ca ele să fie parte din viața ta, cu tot ...

Like pentru mine

Tipa asta e simpatică, face glume bune și-i spontană. Ce zic eu glume bune? Foarte bune! Tipa despre care scriu arată bine, are fundul bombat și, dacă are grijă să iasă la alergat în mod constant, e chiar OK. Zâmbește mult și râde cu tot sufletul. Uneori e prea serioasă, dar, dacă o cunoști, îți dai seama că e un om bun ...

Lângă patul de spital. Iar. Pe bune

Cineva, acolo sus, nu doarme. Ba chiar aș zice că are un puternic simț al umorului, oarecum. Sau pur și simplu îmi arată cum stă treaba, de fapt. Acum o săptămână m-a așezat pe un scaun lângă un pat de spital, într-un salon de spital neadevărat; am fost o punere în scenă într-un proiect caritabil care mișcă multe inimi (despre care am ...

Ia-o mai ușor, nu te grăbește nimeni!

„Simt că pierd timp dacă dorm la prânz. Uneori aș vrea, uneori chiar mi-ar trebui, dar mă gândesc imediat că e timp pierdut. Și eu nu am timp de pierdut. O oră pe zi, de măcar cinci ori pe săptămână, în fiecare lună, înseamnă vreo 20 de ore. 20 de ore e enorm. N-am cum să le irosesc. Nu e ...

Ce-am căutat pe scaun? Să simt.

Voi intra în salonul acela de spital și voi încerca să simt durerea lor. Voi fi lângă patul acela și îmi voi imagina ce e în sufletul lor. Voi sta acolo și îmi voi închipui că mă doare ca pe ei. Îmi voi lăsa trupul să cadă greu pe scaunul acela și voi călători cu mintea mea în mințile lor. ...

error: Content is protected !!