Zece. Primii zece ani

Trebuia să scriu ca să cred de-adevăratelea: Cup & Candle a împlinit 10 ani. Și, odată cu asta, și noi am împlinit zece ani de când suntem antreprenori. Nu știu cum sună și cum pare pentru voi, însă pot să spun că de la noi se vede tare frumos, chiar wow.

Bine, o parte din mine crede că se puteam mai bine de atât (mereu se întâmplă asta, nu?). Dar, din nou, trag de mine să-mi amintesc că povestea Cup & Candle e așa cum este fiindcă lucrurile nu s-au întâmplat nicio clipă după un plan bine pus la punct.

Povestea Cup & Candle s-a petrecut odată cu viețile noastre și a fost profund influențată de ele. Și dacă astăzi suntem în acest punct, înseamnă că aici trebuia să fim.

Am crescut natural, am mai stat pe loc, apoi iar am crescut, cărămidă cu cărămidă, om cu om, pe un drum pe care ni l-am creat singuri – mai întâi poteca, apoi piatra, apoi asfaltul.

S-au petrecut multe în zece ani, multe rele, multe grele, dar în special multe frumoase, bune, chiar minunate pe alocuri.

Am sărbătorit, zilele trecute, alături de câțiva clienți și prieteni care ne sunt alături de mult timp, ziua acestei afaceri de familie care a început din pură întâmplare, acum 10 ani (tot scriu, ca să cred mai bine). M-am și ne-am bucurat enorm că atât de mulți oameni dragi nouă și-au rupt din timp într-o duminică (pe 10 septembrie, cum altfel?!) și au venit să ne strângă în brațe, să ne hlizim, să povestim, să mâncăm ceva bun (da, am făcut și pâinede casă) și să bem un pahar de prosecco.

Zilele trecute, în atelier fiind, în timp ce turnam lumânări din cea mai nouă colecție Cup & Candle (pe care o poți descoperi aici), mă gândeam ce aș spune, dacă ar fi cazul de discurs. Și cum munceam eu așa – recipient, fitil, ceară, parfum –, mi s-a aliniat în cap câteva gânduri. Cum evenimentul l-am gândit fără discurs, căci nu voiam să plâng, iată că a venit timpul să scriu ce gândeam.

Tot spunând, ba în șoaptă, ba tare “10 ani”, am rămas blocată pe melodia “10 întâmplări ciudate și-o minune”. M-am ghidat deci după ea. 🙂

Iată întâmplările, într-o ordine nu neapărat cronologică:

1. În urmă cu zece ani, am primit o lumânare parfumată (parfum de bumbac) pe care scria “soy wax”. Deși era mică, lumânarea asta reușea să umple de parfum întregul nostru apartament de două camere. Întâmplarea a fost că am căutat pe Internet ce este “soy wax” și am aflat că există această ceară vegetală, apărută ca alternativă la parafină (din parafină se făceau, la vremea aceea, majoritatea lumânărilor ambientale). Fără să fi bănuit atunci, așa a început totul: cu o simplă căutare pe Google.
   
2. Primisem o comandă, imediat după primul nostru târg de iarnă (comandă prin mesaj pe Facebook, căci nu aveam încă shopul). Știu și de la cine, știu și că era o lumânare turnată în ceașcă Villeroy & Boch albastră.
   Și doamna respectivă îmi spune: Dar să știți că nu mă grăbesc, o pot ridica săpătămâna viitoare.
   Eu, de colo, drăguță: Nu e nicio problemă pentru mine să aducem mâine.
   Am livrat comanda a doua zi. Și doamna află acum, odată cu voi, motivul pentru care ne-am grăbit: banii ăia, pentru o singură lumânare în ceașcă, erau extrem de importanți pentru noi. Erau aer.
   
3. Când nu puteam bea cafea, însărcinată fiind cu David, obișnuiam să miros cafeaua – băgam nasul în borcanul cu boabe și inhalam parfumul. Nu îmi potoleam pofta de cafea, dar era mai mult decât deloc. Mă simțeam bine. Eram în good mood. Așa s-a născut, din diminețile alea și din întâmplare, ideea de a face o lumânare cu parfum de cafea. Am turnat-o într-un recipient mic de culoarea boabelor prăjite și i-am făcut etichetă cu #goodmood. Și lumânarea aceea a fost prima din seria #goodmood, care există și acum. O colecție pentru care avem câteva parfumuri constante și parfumuri pe care le schimbăm/ adăugăm/ readăugăm în fiecare sezon.
   
4. Erau băieții mici când am primit o comandă de 890 de lumânări cu parfumuri florale (bujori, caprifoi, lavandă, iasomie, liliac, lăcrămioare), turnate în recipiente din sticlă reciclată, tăiată manual. Aceasta era prima noastră comandă mare. Pe care am făcut-o în balconul nostru mic de la bloc.
   Da, toate cele 890 de lumânări au fost turnate în balcon, câte 10, câte 10, până la final. Eugen stătea cu băieții, iar eu turnam lumânări pe balcon. Noaptea, când dormeau copiii, mutam lumânările uscate în sufragerie și le etichetam împreună, eu și Eugen. Etichetă cu etichetă, manual, până la final. Când erau gata, le puneam în cutii și le depozitam în boxa de la subsol. Unde, pentru prima dată de când exista blocul, mirosea a cele mai frumoase flori.
   
5. Multă vreme nu am avut contract cu o firmă de curierat. Nu ne permiteam, ăsta era adevărul. Așa că livram exclusiv personal, pe jos sau cu metroul, comenzile noastre. Nu erau așa de multe la începuturile Cup & Candle, așa că le strecuram ușor în program (lucram amândoi full-time, Eugen ca avocat, eu ca ziaristă la revistă).
   Într-o dimineață, eram în întârziere la redacție și aveam și o livrare pe la Victoriei, așa că, atunci când am ieșit din metrou, am luat-o la fugă pe scări. Pe tocuri, căci eu doar pe tocuri umblam. Aglomerație, tocuri de 10 cm, agitație, în fine, m-am împiedicat și am căzut pe scări. Odată cu mine, și cele 4 pungi în care aveam 2 lumânări în cești și două ceainice. S-au auzit porțelanurile mele făcându-se cioburi în toată aglomerația de la Victoriei. S-a spart tot. M-a bușit plânsul. Îmi părea rău și de porțelanuri, căci era niște Rosenthal-uri la care nu aveam dubluri, îmi era milă și de mine. Dar mai ales îmi era jenă că trebuie să anunț clienta că nu mai pot să îi livrez comanda. Asta mă durea mai tare.
   
6. Împachetam cu folie transparentă lumânările în cești (noi cu asta am început, la Cup & Candle, cu lumânări din ceară de soia parfumate, turnate în cești vintage din porțelanuri de colecție, găsite în târguri și în magazine de la noi sau din alte țări). Fiindcă aveam comenzi puține și buget mic, cumpăram câte 2-5 coli, la nevoie, de la florăria de la colțul blocului nostru.
   Odată, era în martie, n-a vrut florăreasa să ne mai vândă, căci urma să aibă clienți mulți și dacă nu-i ajungea celofanul. Așa că a trebuit să improvizăm. Aveam prin casă niște hârtie albă și am folosit-o. Am legat-o cu sfoară (era mai ieftină decât panglica de cadou 🙂 ) și aia a fost. Acela a fost momentul când mi-a încolțit în cap ideea că am putea să ambalăm produsele noastre în hârtie. Un an mai târziu, am renunțat de tot la plastic.
   Se fac acum 7 ani de când folosim exclusiv hârtie în ambalare. Coli de hârtie albă sau natur, sfoară, carduri doar câte sunt necesare. Nu folosim deloc bule, folie de plastic sau pernițe din plastic, iar colile de hârtie nu le lipim cu bandă adezivă, pentru ca ele să poată fi refolosite ușor. E mai scump? Desigur! Dar e mai bine. Și asta contează pentru noi, pe termen lung. Și clienții noștri observă și apreciază.
   
7. Am participat, într-un an din primii 5, la o competiție de finanțare a ideilor/ micilor afaceri aflate la început. Uitându-mă acum în urmă, știu exact ce am greșit. Dar știu și ce au greșit toți cei care nu au văzut potențial într-un atelier de produs lumânări parfumate din ceară de soia. Primul astfel de atelier din România.
   A durut tare când nu am câștigat, mai ales după ce am urcat pe scenă, în etapa finală. Dar desigur că am și plâns.
   Însă a fost și bine: toți acei oameni care m-au privit cu scepticism m-au făcut să muncesc mai cu spor. Acum le-aș arăta niște cifre. Și le-aș spune că multe dintre afacerile finanțate de ei au dispărut. Poate că sună a lipsă de modestie: dar noi am rămas și am și crescut.
   
8. Cu 6 luni înainte de pandemie, am investit câteva mii de euro în câteva sute de recipiente produse local, după o idee originală care s-a născut din capul meu – colecția #PeCuvânt. Am pus la cale un frumos eveniment de lansare, primul eveniment mare Cup & Candle. Cu două zile înainte de lansare, pentru care aveam totul stabilit, au venit restricțiile și toate evenimentele publice au fost interzise.
   Ne-am zis asta este, rămânem cu banii blocați, nu e capăt de lume, e o situația excepțională, vom supraviețui, o scoatem noi la capăt, important e să fim sănătoși.
   Am lansat totuși colecția de lumânări noi, din atelierul nostru (ne mutaserăm de două luni la casă, în chirie, și aveam un garaj dedicat pentru atelier). Colecția și lumânările ei – Alintul, Bucuria, Dorul, Iubirea, Uimirea etc. – s-au potrivit cumva cu tot contextul. Oamenii care nu puteau fi alături de cei dragi le trimitea în dar lumânări de la noi. Eu turnam lumânări și scriam, de mână, mesaje duioase, pe care le puneam în colete, lângă lumânări parfumate. Și, ați ghicit, plângeam. Căci știam exact ce simt oamenii care ne-au fost atunci clienți.
   
9. A doua sarcină, cu Cristianul, a fost o sarcină toxică. Am stat la pat timp de nouă luni. Mă ridicam doar ca să merg la spital, să primesc perfuzii de rehidratare. Timp de nouă luni, lumânările Cup & Candle au fost turnate de Eugen. Și multe altele a făcut Eugen la Cup & Candle, în acele nouă luni, dar nu numai. Unul dintre cele mai importante: a crezut în ideea mea înainte chiar de a crede eu.
   Da, dacă nu exista Eugen, nici Cup & Candle nu exista și nici eu nu scriam acest text azi.
   
10.  În urmă cu vreo 8 ani, soțul meu m-a pus să fac o listă: ce câștig și ce pierd dacă renunț la jobul meu la revistă și mă dedic total ideii Cup & Candle.
    Eram în sufrageria noastră de la bloc, David mergea bine deja în picioare, iar eu trebuia să decid dacă mă întorc sau nu în redacție. Am primit o foaie și un pix, Eugen a luat copilul și l-a dus parc, iar eu am rămas să fac lista. Eu cu mine.
    Avantajele și dezavantajele erau pe aceeași linie, la egalitate. Și apoi am adăugat, la dezavantaje, “voi munci mai mult”. Iar la avantaje: “voi munci pentru mine” și “vom putea pleca la mare în timpul săptămânii”. Așa am decis. A doua zi, am ieșit la prânz cu șefa mea de la revistă și mi-am dat demisia. De atunci, am devenit lumânăreasă full-time.
    

Acestea sunt întâmplările (unele dintre ele și cele la care mi-a zburat prima dată mintea) din #primii10 ani.

Iar minunea?
Minunea sunt Oamenii care ne-au fost și ne sunt alături la Cup & Candle. Și nu sunt deloc puțini.

Cred că marele nostru noroc în antreprenoriat a fost că am avut și avem parte de Oameni care sprijină, ne admiră, ne iubesc chiar. Ceva facem noi bine de am reușit să atragem așa inimi mari și pline, care s-au alăturat inimilor noastre și ne-au ajutat să construim ce nici nu îndrăzneam să visăm.

Oamenii și felul în care ei au apărut (dar mai cu seamă au rămas) în viețile noastre și în povestea Cup & Candle – asta ne-a adus aici, azi.

Oamenilor care ne sunt #partedinpoveste le mulțumim azi și mereu, cât vom fi în viața asta și dincolo de ea.

La mulți ani, oamenilor!
La mulți ani, Cup & Candle!
La mulți ani nouă!

Las mai jos câteva poze făcute pe plaja de la Vadu, cu prietena mea Ramona Barbu (de la Cuvinte aurite) model, poze făcute pentru cele mai noi trei lumânări Cup & Candle – #GoodMood, #HelloBeauty, #Inimă.
Toate cele trei # au câte o poveste foarte personală și foarte sinceră, revin separat cu ele. 🙂

Cele trei lumânări noi sunt AICI