(3) Ce citim. Idei de lectură de la Petronela Rotar-Cotoban
Cred în oameni și în recomandările de lectură pe care mi le fac ei. Cu foarte puține excepții, n-am avut niciodată de pierdut în povestea asta, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să adun aici recomandările de lectură ale unor oameni faini pe care îi știu – va fi o agendă mereu actualizată de lectură pentru mine și pentru cine mai dorește. Din când în când, deci, va exista pe Happytude un Top 5 recomandări de carte de la câte cineva. Sper să vă placă și să vă inspire la lecturi cu miez.
Săptămâna asta, idei minunate de lectură de la Petronela Rotar-Cotoban. 🙂
Lista mea se va referi la lecturi recente, lecturi pe care le-aș recomanda cu multă căldură, chiar arșiță pe alocuri, pentru această vară. Ordinea e absolut aleatorie, așa cum îmi vin în minte le așez:
O carte care mie mi-a plăcut teribil și care mi-a dat o stare de liniște stranie atunci cînd am terminat-o, exact ca o rugăciune. Călătoria inițiatică a unui vraci care schimbă mai multe identități, în numele dragostei, ăsta ar fi firul narativ, însă cartea este mult mai complexă, bogată în nuanțe, te afundă într-o lume de mult dispărută.
Nu mi-a mai plăcut așa de tare o carte a lui Roth de la Complexul lui Portnoy. E o poveste despre crize existențiale (evreiești, firește, cu conversații și pagini savuroase despre sionism și iudaism), totul pe fondul impotenței survenite la doar 40 de ani a unuia dintre personajele principale, bolnav de inimă.
O carte absolut necesară epocii noastre, pe care o recomand cu trei guri, nu cu una, întruna. Este povestea adevărată care se află dincolo de clișeul pe care îl auzim de mici: și au trăit fericiți până la adânci bătrîneți. E o radiografie extrem de minuțioasă și exactă a etapelor prin care trece orice cuplu obișnuit, atât de exactă încât ajungi să te întrebi de unde naiba știe autorul atâtea lucruri despre tine. Cred că e imposibil ca cineva să nu se regăsească măcar parțial în cartea asta.
E o carte foarte bine scrisă, cu suficient umor și autoironie cât să fie crudă, dar și efervescentă, precum o pastilă de vitamina C pe care o pui pe limbă în loc de pahar, îți place, dar te pișcă și te doare în același timp. Așa e și cartea asta, te întoarce spre tine cu spaimă și compasiune, îți place, te doare. O carte despre viață, așa cum ni se întâmplă și scurge.
A fost una dintre revelațiile mele de anul ăsta, o carte frumoasă ca un poem (mi-a amintit de Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, un alt must read), dar, de asemenea, foarte crudă. Povestea regăsirii emoționale dintre un copil alienat și mama care moare, într-un decor idilic din sudul Franței, fără ca ea, povestea, să aibă ceva dulceag sau idilic, ba dimpotrivă.
Și, dacă-mi este permis, mai las câteva titluri în grabă, toate românești: Pereți subțiri, de Ana-Maria Sandu, Copilăria lui Kaspar Hauser, de Alexandru-Bogdan Stănescu, Sînii verzi, de Florin Iaru, Pelinul negru, de Ioana Nicolaie.
Foto: Adriana Becichi
PS: Pe Petronela eu o citesc pe blogul ei, acestblogdenervi.ro, ceea ce vă doresc și vouă.
Te invit să citești primul episod de recomandări de lectură, cu propuneri de la Ana-Maria Onisei, aici, și al doilea episod, cu propuneri de la Alexia Udriște-Olteanu, aici.
Leave a Reply