(4) #CeCitim. Idei de lectură de la Liviana Rotaru
Cred în oameni și în recomandările de lectură pe care mi le fac ei. Cu foarte puține excepții, n-am avut niciodată de pierdut în povestea asta, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să adun aici recomandările de lectură ale unor oameni faini pe care îi știu – va fi o agendă mereu actualizată de lectură pentru mine și pentru cine mai dorește. De acum înainte, deci, în fiecare săptămână, va exista pe Happytude un Top 5 recomandări de carte de la câte cineva. Sper să vă placă și să vă inspire la lecturi cu miez.
Săptămâna asta, idei minunate de lectură de la Liviana Rotaru, redactor-șef andreearaicu.ro, o tipă pasionată de cărți bune și de kite, nu știu exact care e ordinea. 🙂
Sincer, până la provocarea Oanei, nu am împărţit niciodată cărţile în „cărţi de vacanţă” şi „cărţi de nevacanţă”. Cred că pentru ele ar trebui să ne facem mereu timp, pentru că fix asta cred eu că ne dau cărţile – timp! Sunt maşina timpului după care toată lumea tânjeşte şi au ele puterea să ne ducă de la munte la mare, din Toscana în Cadiz, din timpul Inchiziţiei în anul 2089. Ne vântură peste meridiane şi nimicesc bornele kilometrice, între coperţile lor putem trăi poveştile de dragoste pe care nu ni se permite să le trăim în afară lor, din colile scrise ne putem lua curajul, visarea, de acolo ne putem trăi deznădejdea, de acolo ne putem traduce realitatea.
Nu obişnuiesc să fac recomandări de lectură pentru că cititul este, pentru mine, unul dintre cele mai intime acte. Eşti tu şi cartea, o relaţie singulară, ermetică, o relaţie unică pentru că fiecare citeşte cu ochii lui, cu sufletul lui, cu cicatricile şi trofeele proprii şi greu cred că ajung doi oameni la consens generat de acelaşi titlu. Fiecare înţelege ce vrea şi, mai ales, ce poate.
Dar, dacă am promis să spun cinci cărţi de citit vara asta, o să mă ţin de cuvânt. Nu va promit că o să va placă, dar va fac totuşi o promisiune: nicio carte nu e timp pierdut. Fiecare carte e timp câştigat. Aşadar:
Dealurile verzi ale Africii, de Ernest Hemingway
Pentru că el e autorul meu preferat. Aceasta este chiar opera autobiografică în care cititorul devine martorul călătoriei pe care Ernest Hemingway şi soţia lui, Pauline, au făcut-o, în 1933, în Africa. E melancolie în cartea asta, nu e iubire deşănţată, nu e sirop, e călătoria a doi oameni care descoperă, exact cum trebuie, drumul, nu destinaţia. Fie şi numai pentru că ultimul capitol se numeşte „Urmărirea ca fericire” şi tot e un motiv să citiţi Dealurile verzi ale Africii.
Ritualul primăverii, de Alejo Carpentier
Ce carte! Ce carte!! Am citit-o în urmă cu mai mulţi ani şi încă mai ţin minte pasaje din ea. E despre forţa oamenilor, despre forţa de care nu ne bănuim niciodată, dar care ne ajută să trăim zi de zi într-o lume care nu ne place întotdeauna. Scriitură e când foarte blândă, când foarte crudă, imaginile sunt vii, personajele sunt vii, găsim în Ritualul primăverii eroii de care orice societate are atâta nevoie. Şi, mai presus de toate, găsim iubire, dedicare, răbdare! „Şi nu ştiu ce să fac. E descurajarea – descurajarea care înfrânge sufletul şi înmoaie genunchii, cu brusca senzaţie de oboseală de nedepăşit. Impresia că e inutil să continui să mergi. Şi, totuşi, un ultim gust amar al voinţei. Continui!” Între Havana, Mexic, Paris se petrece cartea şi ar fi bine să o citiţi.
O viaţă măruntă, de Hanya Yanagihara
Suntem atât de fragili, nu? Avem atât de multe secrete, atât de multe regrete, atât de multe întrebări şi atât de puţine răspunsuri. Dacă prietenia înseamnă bucurie, ce se întâmplă când ne dăm seama că prietenia înseamnă şi suferinţă? Cum îi putem ajută pe oamenii pe care îi iubim şi care nu vor să fie ajutaţi? Cât de mult rezistă psihicul în fața prăpastiei? Când e timpul să ne ducem la culcare şi cu cine? Cum accepţi că nu mai eşti adolescent şi că prietenii tăi nu mai sunt nişte puşti cu genunchi juliţi, ci nişte oameni spre bătrâni, cărora nu mai poţi să le spui „Te iubesc! Nu o să te las niciodată singur!” pentru că oamenii în toată firea nu spun aşa ceva, nu-i aşa? Cred că o să deveniţi prieteni cu personajele din această carte pentru că o să va recunoaşteţi în ei şi tot în ei o să-i recunoaşteţi pe prietenii voştri de dincolo de coperţile cărţii, prietenii din… cum îi zice?!… viaţa reală!
Iubirea omenească, de Andrei Makine
Îl pândesc pe Makine aproape la fel că pe Hemingway. Nu mi-a scăpat nimic din ce a publicat şi am ales Iubirea omenească doar pentru că e ultima citită. Aţi putea încerca oricare dintre cărţile publicate de el şi ar fi la fel. E de o frumuseţe desăvârşită scriitură lui, scenele pe care le construieşte din cuvinte, imaginile, peisajele, oamenii, dialogurile. Nu are concluzii, nu va aşteptaţi la sentinţe!
Sunt vălurite paginile acestei cărţi pentru că am plâns sârguincioasă cât am citit-o, dar nu trebuie să faceţi la fel. Toată iarnă rusească e în cartea asta aşa că e, cu adevărat, mai bine de citit vara. E suficient viforul sufletesc pe care îl trăieşti citind-o. Iubirea omenească e emoţionantă. Şi cartea, şi realitatea!
Cea care alină, de Anna Gavalda
Despre Gavalda mi-a spus şi mie un prieten aşa cum va spun şi eu vouă acum. Şi ei i-am citit toate cărţile, de unde puteţi trage concluzia că fac obsesii literare. Fac, da! De altfel, Gavalda chiar merită. Va avertizez că o să vi se facă şi mai dor de bunicii voştri când veţi citit cartea asta. O să vă fie şi mai ruşine că nu petreceţi timp cu părinţii voştri, că îi sunaţi rar, că nu aveţi timp pentru familie, în general, şi pentru cei iubiţi, în particular.
Cartea asta e că un mixer pe care, în loc să îl bagi în bolul cu albuşuri, să facă spumă, îl bagi în memorie şi scoate la lumina amintirile pe care credeai că nu ţi le mai aminteşti (sic!). E blândă, tandră, apăsătoare această carte, e aproape obligatorie!
Poftă bună! Pentru că sunt hrană pentru suflet cărţile! 🙂
Foto: arhiva personală
Te invit să citești și episoadele anterioare din seria #CeCitim, cu recomandări de lectură de la oameni faini:
(1) Propuneri de la Ana-Maria Onisei, aici
(2) Propuneri de la Alexia Udriște-Olteanu, aici.
(3) Propuneri de la Petronela Rotar-Cotoban, aici.
Leave a Reply