(5) Ce citim. Idei de lectură de la Anca Neagoe

Cred în oameni și în recomandările de lectură pe care mi le fac ei. Cu foarte puține excepții, n-am avut niciodată de pierdut în povestea asta, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să adun aici recomandările de lectură ale unor oameni faini pe care îi știu – va fi o agendă mereu actualizată de lectură pentru mine și pentru cine mai dorește.

De acum înainte, deci, în fiecare săptămână, va exista pe Happytude un top 3/ 5 recomandări de carte de la câte cineva. Sper să vă placă și să vă inspire la lecturi cu miez.

Săptămâna asta, idei minunate de lectură de la Anca Neagoe, PR & Digital Media Manager Niran:

 

Promovez cititul şi cărţile pe contul meu de Instagram, sub hashtagul #readingissexy, pentru că îmi place să cred că are o influenţă asupra celor care mă urmăresc. Am legat prietenii cu persoane pe care nu le-am întâlnit niciodată, dar de care m-am simţit legată prin cărţile pe care le-am „share-uit”.

Recomandările mele:

 

1. Extremely Loud and Incredibly Close, de Jonathan Safran Foer

Este cartea mea de suflet. O carte care rezonează atât de tare în interiorul tău, încât devine atât de apropiată sufletului tău. O carte despre cum tristeţea poate avea şi o latură „bucuroasă” atunci când este văzută prin ochii unui copil.

Cartea spune povestea lui Oskar, un băiat de 9 ani care îşi pierde tatăl în atentatele de la 9/11 şi care găseşte ce consideră că ar fi ultimul indiciu pe care l-a lăsat tatăl său în jocul lor obişnuit de a descoperi comori, așa că pleacă într-o călătorie ca să afle ce reprezintă. Acesta este, de fapt, modul lui de a rămâne conectat cu tatăl său, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

În spatele acestei poveşti atât de frumoase se dezvoltă o serie de idei – despre viaţă, despre moarte, despre dragoste, despre iertare, despre nesiguranţă, despre furie şi despre eternitate – care te întristează, dar te fac să devii extrem de conştient de sine. Rămâi, la final, cu o dorinţă incredibilă de a preţui viaţa.

 

2. Tetralogia Napolitană, Elena Ferrante:

Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân, Povestea fetiței pierdute

Primăvară această am fost cucerită iremediabil de Elena Ferrante şi de a sa Tetralogie Napolitană. Una din lecturile care te acaparează cu totul şi pe care nu o poţi lasă din mâna până nu descoperi finalul. În cele patru volume, te bucuri, plângi, te enervezi, te întristezi, trăieşti alături de cele două prietene, Lia şi Elena, care au o relaţie mai complicată decât cu orice bărbat din viaţa lor. Amândouă iubesc, suferă, se căsătoresc, fac compromisuri, cresc copii şi se despart, toţi bărbaţii dispar, iar singura relaţie care se păstrează este prietenia dintre ele.

Mi-a plăcut atât de mult tocmai pentru că susţine ideea de prietenie sinceră, cu bune şi cu rele, aşa cum ar trebui să avem parte fiecare dintre noi.

 

3. Open. O autobiografie – Andre Agassi

Deşi îmi place sportul (nu neapărat tenisul), probabil nu aş fi ajuns vreodată să citesc cartea autobiografică a lui Andre Agassi dacă nu aflăm că a fost scrisă în colaborare cu de JR. Moehringer (autorul mult iubitului Dulcele bar).

Prima frază din Open te şochează – „Trăiesc din tenis, deşi urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată şi secretă, şi totdeauna l-am urât” – şi ştii că este genul de carte pe care nu o să o mai poţi lăsa din mână. Să afli că Andre Agassi urăşte tenisul din tot sufletul şi că a ajuns să îl practice doar pentru că tatăl sau l-a forţat să se antreneze zi de zi, an de an, nu este ceva la care te aştepţi de la unul din cei mai buni tenismeni din toate timpurile.

Descoperi în carte un Agassi nonconformist şi sincer, căruia nu îi este teamă să se deschidă în faţa cititorului şi să îşi asume greşelile pe care le-a făcut. Andre îţi povesteşte cu maximă sinceritate despre eşecuri şi căderi, depresii şi accidentări, pe care care reuşeşte să le depăşească cu ajutorul persoanelor care îi sunt alături: Gil (antrenorul său personal, un fel de al doilea tată), Philly, Perry, Brad şi soţia lui, nu mai puţin faimoasa Stephanie Graf.

Ce mi-a plăcut cel mai mult şi cel mai mult? Emoţiile şi trăirile pe care le experimenta intens înaintea şi în timpul fiecărei competiţii şi care sunt povestite într-un anume fel, cum doar Moehringer ştie să o facă.

 

 

Fotografii: arhiva personală

 

 

Te invit să citești și episoadele anterioare din seria #CeCitim, cu recomandări de lectură de la oameni faini:

(1) Propuneri de la Ana-Maria Onisei, aici

(2) Propuneri de la Alexia Udriște-Olteanu, aici.

(3) Propuneri de la Petronela Rotar-Cotoban, aici.

(4) Propuneri de la Liviana Rotaru, aici.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!