#CeCitim (28) Idei de lectură de la Irina Markovits

Cred în oameni și în recomandările de lectură pe care mi le fac ei. Cu foarte puține excepții, n-am avut niciodată de pierdut în povestea asta, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să adun aici recomandări de lectură ale unor oameni faini pe care îi știu – va fi o agendă mereu actualizată de lectură pentru mine și pentru cine mai dorește.

Periodic, va exista pe Happytude un top 5 recomandări de carte de la câte cineva. Sper să vă placă și să vă inspire la lecturi cu miez.

Săptămâna asta, idei de lectură de la Irina Markovits, stilist personal și blogger.

 

Wild, de Cheryl Strayed

Am descoperit-o pe Cheryl înainte de a ști cine este Cheryl. Am întâlnit-o întâia dată prin intermediul scrisorilor-eseu pe care le semna Sugar, în The Rumpus, o revistă literară online. Am devorat fiecare pagină, plângeam la fiecare rând, eram bulversată de talentul, umanitatea, căldura și profunzimea ei. Învățasem pe de rost multe dintre frazele ei, chiar cochetam cu gândul că una dintre ele să îmi devină tatuaj…

Wild am citit-o pe nerăsuflate, cu creionul în mână, subliniind și făcând notițe pe marginea mai tuturor pasajelor. Pentru cine nu a citit-o încă, Sălbăticie (acesta este titlul sub care a fost publicată cartea în română) este o carte autobiografică. Este experiența ei de trei luni pe Pacific Crest Trail, singură, cu o pereche de bocanci și un rucsac în spate, luând la pas un traseu montan de vreo 1.600 km.

Drumul ei, este de fapt, un soi de călătorie inițiatică: a fost modalitatea ei de a-și regăsi identitatea după moartea mamei ei, după propriul divorț și după o perioadă în care a fost dependentă de heroină. Deși e scrisă în stil jurnalistic, fără înflorituri, Wild are momente de pură introspecție și filosofie, care m-au atins și emoționat profund, m-au făcut să îmi pun întrebări despre propria viață și evoluție personală, despre ce poveri duc în rucsacul propriu, despre cât de cuprinzătoare, înfricoșătoare, dar și alinătoare poate fi singurătatea, despre rolul părinților în formarea noastră emoțională și dacă avem dreptul să le reproșăm ceva, despre puterea amintirilor și regrete, dar mai ales despre cum vindecarea este inevitabilă.

 

Arhitectura fericirii, de Alain de Botton

Împreună cu Ways of Seeing a lui John Berger, The Language of Cities a lui Deyan Sudjic și  What Great Paintings Say a soților Hagen, Arhitectura lui de Botton m-a învățat cum să văd – realmente – lumea. Ca în mai toate cărțile lui, de Botton alege o temă serioasă și complexă (în cazul ăsta, arhitectura și urbanismul) pe care o traduce, o umanizează, o explică în formule non-academice. Nu este o carte despre istoria curentelor arhitecturale și nici un compendiu despre marii arhitecți ai lumii. Dar este o carte splendid scrisă despre impactul emoțional al spațiilor pe care le locuim: comportamente specifice trăite datorită unui anume context locativ, stări și emoții influențate de anumite spații sau aranjări interioare. Ah, am uitat cel mai important lucru: de Botton ne învață, de fapt, să vedem frumusețea, într-o fațadă sau dincolo de ea.

 

Bury me standing, de Isabel Fonseca

E ca o ofertă 3-in-1: este și un amplu eseu jurnalistic-antropologic, și istorie orală transcrisă negru pe alb, și un roman narativ despre o călătorie prin Europa de Sud. Ce face o jurnalistă italiancă în Balcani, în perioada anilor ‘90? Scrie despre comunitățile de țigani din toate aceste țări, locuiește cu ei, caută să îi înțeleagă – ca identitate, ca trecut, prezent și viitor.

Am citit cartea cu mulți ani în urmă, dar pentru mine rămâne una dintre cele mai fascinante, actuale ca perspectiveă și extraordinare ca gest de înțelegere a unei minorități. Fascinația cărții pentru mine a fost triplă: pe de o parte, datorită bogăției de informații din fiecare capitol, apoi datorită curajului pe care și-l asumase această jurnalistă (femeie singură, alegând să călătorească și să locuiască în sânul unor comunități pe care majoritatea le vede drept insalubre, periculoase și, să recunoaștem, inferioare), dar mai ales pentru frumusețea și atenția cu care a ales să scrie despre acest popor.

Fonseca scrie și despre analfabetism, sărăcie și infracțiuni, dar și despre Holocaust și persecuțiile împotriva țiganilor în Al doilea Război Mondial, scrie și despre muzică stridentă, fustele înflorate și țigăncile cu sâni goi din tablouri, dar și despre poeți, originea Limbi Romani, perioade rușinoase din istoria Europei în care țiganii au fost sclavi și identitatea unui popor nomad. Este un portret minunat al unei minorități deseori greșit înțeleasă și privită cu antipatie, iar titlul este elocvent ales. Îngroapă-mă în picioare, spune o vorbă veche țigănească, pentru că mi-am trăit toată viața în genunchi..

 

 

Iepurele cu ochi de chihlimbar, de Edmund de Waal

Edmund de Waal nu este scriitor, ci olarist-ceramist, poate cel mai cunoscut din Marea Britanie. Însă scrie fantastic de bine, se apleacă cu grija unui ceasornicar asupra unor detalii și descrie cu ochi de pictor lumina dintr-o cameră sau culorile și texturile unui oraș. De Waal crede că obiectele au un soi de suflet, un puls, iar felul în care le tratăm are de-a face atât cu storytellingul, dar mai ales cu înscrierea obiectului într-o istorie mare (a lumii) sau personală (a unei familii).

De Waal a moștenit de la unchiul său Iggie 264 de netsuke (miniaturi) japoneze – mini-sculpturi din lemn sau fildeș ale unor animale, plante sau persoane, fiecare dintre ele încăpând în podul palmei. Vreau să știu ce relație a existat între acest obiect de lemn pe care acum îl rulez între degete și locul de unde provine, scrie el, măcinat de curiozitate și dorința de a așeza lucrurile cu exactitate în istorie. Așa că, într-o bună zi, cel mai cunoscut olar din Marea Britanie își părăsește studioul și pleacă într-o călătorie – de la Londra la Paris, de la Paris la Viena, de la Viena la Tokyo, de la Tokio la Odessa –, pentru ca să poată spune povestea miniaturilor japoneze și a familiei lui. Oh, și ce călătorie! Prin decadentul Paris al impresioniștilor, prin intelectuală apoi xenofoba Viena a primei jumătăți de second 20, prin Tokyo-ul din perioada anilor ’50-’60… Este o carte prețioasă și nostalgică, o biografie a unei familiim dar și a unei epoci. E o carte care îmi e foarte dragă.

 

This is how you lose her, de Junot Diaz

Voi citi absolut orice va publica Diaz, este unul dintre cei mai buni scriitori contemporani! Scriitura și amestecul freestyle de engleză și spaniola-dominicană sunt electrizante, înnebunitoare, fascinante, personaje conturate cu claritate din trei, patru replici m-au transportat imediat într-o lume de golani hispanici și Latinas demne și senzuale, iar vocabularul este delicios, obscen și plin de sensibilitate.

This is how you lose her nu este sub nicio formă o telenovelă. Sunt povestiri scurte, brutal de sincere, atât de sincere încât am simțit nevoia să pun cartea jos pentru a respira. Tonul lui Diaz este atât de incisiv și real, cuvintele lui sunt bisturiu folosit fără anestezie, încât mi-a fost imposibil ca după el să citesc ceva dulceag, elitist, scris pe ton sarcastic și superior. Sunt povestiri în care sunt disecate infidelitatea, minciuna, masculinitatea, stereotipurile, sărăcia, purgatoriul prin care trece un bărbat când este părăsit  sau are un frate bolnav de cancer,  sentimental de izolare și dorul de familie ale unui imigrant… Yunior, personajul principal al povestirilor, își pierde marea iubire (titlul cărții este cel al povestirii cu același nume), dar sunt sigură că nici un cititor nu pierde nici un rând din cartea lui Diaz.

 

 

Pe Irina o puteți citi pe blogul ei, aici.

Foto: Amalia Savinescu.

 

 

 

Te invit să citești și episoadele anterioare din seria #CeCitim, cu recomandări de lectură de la oameni faini:

(1) Propuneri de la Ana-Maria Onisei, aici

(2) Propuneri de la Alexia Udriște-Olteanu, aici.

(3) Propuneri de la Petronela Rotar-Cotoban, aici.

(4) Propuneri de la Liviana Rotaru, aici.

(5) Propuneri de la Anca Neagoe, aici.

(6) Propuneri de la Corina Bratu, aici.

(7) Propuneri de la Jamilla Azazi, aici.

(8) Propuneri de la Ana Barton, aici. 

(9) Propuneri de la Irina Ionescu Homoriceanu, aici.

(10) Propuneri de la Raluca Buzea, aici.

(11) Propuneri de la Natalia Ștefăniță, aici. 

(12) Propuneri de la Bianca Sîrbu, aici. 

(13) Propuneri de la Ruxandra Tăleanu, aici. 

(14) Propuneri de la Veronica Stancu, aici. 

(15) Propuneri de la Ioana Cristina Casapu, aici. 

(16) Propuneri de la Bogdan Nicolai, aici. 

(17) Propuneri de la Claudia Tocilă, aici. 

(18) Propuneri de la Luisa Ene, aici.

(19) Propuneri de la Adriana Stoian, aici.

(20) Propuneri de la Oltea Zambori, aici. 

(21) Propuneri de la Gyorgy Gaspar, aici. 

(22) Propuneri de la Oana Coman, aici.

(23) Propuneri de la Diana-Florina Cosmin, aici. 

(24) Propuneri de la Adrian Georgescu Jr., aici. 

(25) Propuneri de la Cristina Oțel, aici. 

(26) Propuneri de la Alexandra Enăchescu, aici.

(27) Propuneri de la Marius Constantinescu, aici.  

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!