Cum am învățat să gătesc de plăcere. Și ușor

Ouă ochiuri, cartofi prăjiți, gogoși și clătite. Cam atât am gătit (haha) cât am fost acasă la mama. Nu știu cum făcea, dar mama avea mereu timp să gătească pentru noi toți, așa că nu a fost nevoie aproape niciodată să ne facem singuri feluri complicate de mâncare.

Când am venit la facultate, în București, nu am (prea) gătit, fiindcă nu (prea) mâncam (doh), fiind în permanență la cură de slăbire.

Când lucram la un ziar cotidian și am început să fiu interesată de humus, supe cremă de broccoli și smoothie-uri verzi, colegele mele mi-au cumpărat, cadou de ziua mea, un mixer vertical, convinse fiind că altfel nu mă pot descurca (încă mai am mixerul, deși nu mai lucrez la ziarul acela de opt ani).

Când m-am măritat, cumva aveam impresia despre mine că știu să fac ciorbe bune. La prima ciorbă (de pui a la grec) făcută de Eugen, am decis că nu e absolut nicio problemă să accept că ciorbele mele nu sunt cele mai bune. Același lucru s-a întâmplat și cu friptura la cuptor, ostropelul de pui, mâncarea de roșii, pastele cu ton. 🙂

Când au apărut copiii – David, acum trei ani și jumătate, apoi Cristian, acum aproape un an (momente care au coincis cu perioade în care eram implicată în mai multe proiecte deodată, plus grija permanentă pentru mica noastră afacere, Cup & Candle), am intrat într-un vârtej în care, orice se întâmpla, trebuia să găsesc în fiecare zi timp de gătit. Uneori mi-a fost ușor, alteori, cu mintea la tot ce mai aveam de făcut într-o singură zi, mi-a fost îngrozitor de greu. M-am enervat de multe ori în bucătărie, dar nu fiindcă nu-mi ieșeau mâncărurile, ci fiindcă gătitul durează, cere timp. Iar eu nu am niciodată timp. Prietenii și cititorii mei știu că, pentru mine, să dorm și să stau cu orele în bucătărie înseamnă să pierd ore pentru care pot să și plâng de supărare.

Nu mă înțelegeți greșit – îmi place să gătesc, e o bucurie să-i văd pe oamenii mei cum mănâncă din ce le pun în farfurie, mă fâstâcesc atunci când mi se spune că mâncarea a ieșit foarte bună și aproape că mi se pare că nu e niciodată așa. Dar tare mă dă peste cap că uneori trebuie să stau și două ore legate în bucătărie, ca să gătesc o supă, un fel principal și, fiindcă David mă roagă deseori, un desert. Două ore din zi pot fi, pentru o mamă de doi (care mai face și alte lucruri pe lângă) tot timpul liber de care dispune în 24 de ore, deci înseamnă enorm și nu-ți vine să le petreci la cratiță.

 

Când m-au sunat cei de la Kenwood România ca să mă invite în proiectul lor pentru robotul de bucătărie Titanium Chef, mi s-a părut normal să spun da din prima. Îmi place să gătesc și o fac zilnic, tocuri știu să port (veți afla mai încolo de ce e important 🙂 ), plus că orice om se trezește, într-o bună zi, că nu mai poate amâna cumpărarea primului robot de bucătărie.

Robot de bucătărie nu am avut niciodată. Cumva, nu a fost o prioritate pentru mine. O supă, o ciorbă, niște paste cu ricotta și spanac pot să fac oricum, nu am nevoie de un aparat special pentru gătit, nu? Nu știam eu însă cât timp poți salva dacă îți împarți atribuțiile cu un robot de bucătărie.

Mi-a plăcut ideea celor de la Kenwood (un brand prezent în peste 40 de țări, creat de Kenneth Wood în 1947) de a da robotul pe mână unor femei care nu sunt nici chef-i, nici master chef-i, nici bloggeri culinari, ci sunt niște femei care fac multe lucruri în același timp, care par că nu se odihnesc niciodată, care sunt mereu pe tocuri și în mișcare, dar care (mai) și mănâncă. În povestea asta, numită #CookingInStilettos, suntem trei: Diana Cosmin, o jurnalistă care îmi place și o mare călătoare, Mihaela Bilic, nutriționistă și om de televiziune, și eu – mamă de doi (și multe altele pe lângă 🙂 ).

Înainte să fim puse la treabă, am avut o întâlnire de lucru cu Chef Mihai Chelaru, care ne-a arătat cât de intuitiv este robotul Titanium Chef și cât de multe lucruri știe să facă. Mihai a gătit pentru noi (căci nu pot spune că noi am făcut altceva decât să ne mirăm și să degustăm): supă cremă de roșii, paste proaspete cu pesto și Pavlova. Toate au ieșit nu bune, ci super bune, iar eu mi-am dat seama că nu am făcut decât să-mi amân fericirea și liniștea în toți acești ani în care am stat departe de un robot de bucătărie.

 

Cum a gătit Mihai pentru noi trei vedeți în filmul de mai jos. Așa ceva merită încercat acasă, atât vă spun! 🙂

https://www.youtube.com/watch?v=rNwD6UXQijQ

 

După ziua petrecută cu Chef Mihai Chelaru, ni s-a pus robotul în brațe (vorba vine, că are peste 20 de kilograme 🙂 ) și am fost lăsate libere în bucătărie, să ne alegem rețete și să gătim ce ne place cu Titanium Chef, timp de două săptămâni. După două săptămâni, ne-am prezentat, fiecare, pe rând, la filmări. Căci cum altfel puteam noi povesti lumii mai bine despre cât de ușor gătești cu acest robot, dacă nu arătând toată acțiunea?

Eu am filmat șapte (7!) rețete pentru acest proiect. Le veți vedea pe toate, pe rând, pe canalele mele de social media, dar și pe pagina de Facebook Kenwood România. Vă invit chiar să dați Like acestei pagini, nu doar ca să nu uitați de mine și să mă vedeți cum gătesc bunătăți (fără șorț de bucătărie, căci nici nu am așa ceva, dar cu tocuri de 10 cm), ci să vedeți și ce delicii fac Diana și Mihaela cu ajutorul robotului-minune.

 

 

Acum, ca să fiu sinceră, al doilea motiv pentru care am acceptat invitația Kenwood a fost faptul că urma să apar în fața unei camere de filmat, pentru câteva ore la rând. Iar materialul video va fi disponibil online mult și bine. Știți bine că nu-mi place să-mi fac selfiuri, cu atât mai mult mi-e groază să mă filmez sau să fiu filmată. Dar am decis că anul acesta să fac și lucruri care nu îmi plac și pe care cred că nu le pot face, doar pentru a-mi demonstra că e doar în capul meu că nu sunt în stare. Faptul că aceste materiale video, cu mine gătind, vor fi publice e o dovadă că pot să fac și ceea ce nu visam că pot.

În săptămâna în care am filmat, am dormit prost spre deloc. Ziua de filmare, care a durat, la mine, de la 10.00 la 17.40, a venit cu emoții multe și nebănuite. Iar partea cea mai simpatică (not!) a fost când, înainte să începem (după ce mi-am pregătit totul, cu lista în față), mi-am dat seama că mi-am uitat acasă rochiile pe care le pregătisem pentru acest maraton culinar filmat. :))

În fine, rochiile au venit cu taxiul, pantofii stiletto mi-au fost la fel de comozi ca de obicei, oamenii care mă filmau mi-au zis că “suntem bine”, am gătit tot-tot fără niciun ajutor, toate preparatele au ieșit așa cum trebuiau (și toți cei din echipă au mâncat până nu a mai rămas nimic). Am terminat mult mai repede decât am estimat, iar la final, după ce mi-am dat jos pantofii cu toc, mi-am pus tenișii și am fugit la metrou, ca să-l iau pe David de la grădiniță (la traficul de ora 18.00 nu aveam nicio șansă cu mașina 🙂 ).

La momentul la care scriu acest text, am împlinit deja trei luni de când folosesc zilnic robotul Titanium Chef. Doar când am fost plecată de acasă nu l-am folosit, în rest, nu a existat mâncare (fel principal sau desert) la care să nu-mi fie de super ajutor. Am făcut la el aluatul pentru pâine, paste, pizza, focaccia, biscuiți (de toate felurile!), gogoși după rețeta mamei, dar și gogoși cu ricotta, brioșe cu toate felurile de fructe, banana bread, tarte, clătite. Am gătit cu el toate supele cremă din ultimele luni – de roșii, castraveți, morcovi, cartofi, usturoi, broccoli, dovlecei, linte roșie, spanac.

Tot cu el am făcut și cele mai rapide rețete de humus și pastă de linte sau pesto, toate cremele pentru prăjituri (plus un tort), dar și chiftele de curcan, de mâncat cu sos de iaurt cu usturoi, și perișoare pentru singura ciorbă pe care îmi mai pun semnătura în casă.

Multe dintre rețete le-am luat de pe canalul de YouTube Kenwood, iar pe altele, ca de obicei, de la preferații mei într-ale gătitului – mama și Adi Hădean. 🙂

 

 

M-a întrebat o prietenă dacă eu chiar am gătit cu robotul de la Kenwood sau doar am filmat și am spus că am gătit. I-am zis să îl întrebe pe David cum gătim noi. Copiii, știți bine, dau tot din casă. Iar David i-a povestit cum gătim noi, eu cu el împreună, cu robotul gri (e argintiu, dar el îi spune gri), cum el e cel care “învârte butonul” și mami doar îi spune “încet, tare, mai tare”, cum el e cel care atinge cu degetul senzorul care luminează bolul, ca să vedem cât mai frământăm aluatul de gogoși.

La filmare, am aflat că motorul acestui robotul are garanție zece ani. Și mi s-a părut simpatic să mă gândesc că eu, dacă voi fi sănătoasă, voi găti cu ajutorul robotului de la Kenwood până când David va avea buletin. Tot cu robotul acesta sper să îi fac lui Cristian tortul de la împlinirea vârstei de zece ani. Asta mi se pare și mai simpatic, mai ales că scriu această frază într-o zi în care am căutat rețetă pentru primul lui tort aniversar, de 1 an. 🙂

 

Apropo de desert, las aici filmul cu rețeta de Pavlova, pe care a făcut-o Chef Mihai:

https://www.youtube.com/watch?v=c0HfZ88kRmk

 

Robotul de bucătărie de care, recunosc, m-am îndrăgostit, este deja pe piața din România. Pe pagina de Facebook Kenwood România puteți găsi mai multe detalii despre el și, foarte important, toate magazinele în care este disponibil.

Kenwood Titanium Chef este dotat un motor puternic, de 1500W, respectiv 1700W pentru varianta XL, care, așa cum am spus, are garanție de 10 ani. Puterea acestui robot de bucătărie este completată de accesorii performante, precum accesoriile pentru bol, din oțel inoxidabil, care includ un accesoriu pentru mărunțire, un tel performant și un accesoriu pentru frământare. La robot se atașează, foarte ușor și fără a fi nevoie să-ți iei concediu de odihnă ca să citești manualul de instrucțiuni, accesorii de tăiat, feliat, mărunțit, frământat, tocat sau stors.

 

Până când voi începe să pun aici rețetele filmate cu Kenwood Titanium Chef, vă mai spun doar că în toamnă ne vedem la o petrecere de gătit. Va fi delicios, vă promit! 🙂

 

 

 

Foto: arhiva personală, PR