NeOamenii care ne conduc
“Îmi pare rău, iartă-mă, încerc să nu mai fac.”
65 de oameni au murit în urma tragediei de la Clubul Colectiv. Se împlinesc în curând trei ani și nimeni, niciodată, de atunci până acum, nu și-a cerut scuze, nu a zis “ne pare rău, iertați-ne pentru ce s-a întâmplat”.
Îmi aduc aminte bine multe declarații, multe discursuri, multe interviuri. Un singur “îmi pare rău, regretăm ce s-a întâmplat” nu am auzit. 65 de morți și niciun regret public. De la nimeni. Bănicioiu, Ponta, Piedone și voi toți, ceilalți, să nu credeți că am uitat! Nu am uitat nici cum ne-ați mințit pe față, fără să clipiți, zile în șir, nu am uitat nici că nu v-ați cerut scuze niciodată!
3 din 10 copii merg flămânzi la culcare, în fiecare seară, în România. În afară de ajutorul oferit din când în când, mai ales de Crăciun (care vine, desigur, la pachet cu poze emoționante), nu am auzit pe nimeni să le spună “ne pare rău, iertați-ne că vi se întâmplă asta, vom încerca să facem ceva ca să vă fie mai bine”. Niciun politician, de la putere sau din opoziție, nu a ieșit vreodată public că să stea umil în fața națiunii și să își ceară iertare. Și să simți și tu, ca om, că-i pare rău.
O femeie este bătută la fiecare 30 de secunde în România, la sat sau la oraș, și nimeni nu-i spune acestei femei-victime: “ne pare rău, iartă-ne, te ajutăm să scapi de calvarul ăsta”. Dăncilă, Firea, Carmen Dan și toate femeile din funcții publice și politice, voi ar trebui să fiți primele care să spună aceste cuvinte. Și să le simtă. Nu am văzut niciodată pe fața voastră empatia, părerea de rău, durerea pentru acest fenomen cumplit care este violența domestică. Ar trebui să intrați în pământ de rușine, doar că nu aveți rușine.
La fiecare 3 ore, o româncă moare de cancer. Anual, 50.000 de români mor de cancer. În nicio țară din UE nu se moare de cancer așa cum se moare în România: prea repede și prea des. Uneori, de multe ori, (și) din cauză că oamenii nu beneficiază de tratament la timp. Nimeni, niciodată, nu și-a cerut iertare pentru această cumplită tragedie la care suntem martori. Să zică cineva, măcar o dată: “ne pare rău, iertați-ne, am greșit, încercăm să facem mai bine”. Ba din contră, li se pare de bun augur să spună că ei fac tot ce e omenește posibil, că ei fac spitale, că ei au grijă de oameni. Ba nu faceți nimic, nenorociților! Nu faceți nimic!
Mor oamenii de foame în curtea spitalelor în care sunt internați, și nimeni nu plătește pentru asta. Stau închise săli de operații dotate cu aparate super performante, și nimeni nu răspunde pentru asta. Doi oameni fac greva foamei de o săptămână, la poarta unui spital universitar din București, și ministerul Sănătății nu trece pe acolo nici măcar ca să vadă dacă oamenii ăia mai respiră, darămite să le asculte doleanțele.
Peste 400 de oameni – între care și copii, adolescenți, femei, bătrâni; și civili, dar și jandarmi – au fost victime ale protestului pașnic (sic!) din 10 august 2018. Există dovezi clare ale abuzurilor și ale violențelor nejustificate. A ieșit cineva a doua zi, pe 11 august, să le ceară scuze răniților? Nu! A ieșit cineva a treia zi să spună că îi pare rău? Nu! A trecut o săptămână și abia acum apare un reprezentant al Jandarmilor mimând niște scuze, prea târzii și prea degeaba. Și în care nu crede nimeni.
Toată lumea – de la Klaus Iohannis, la premierul Dăncilă, de la Carmen Dan, la Liviu Dragnea, și de la Jandarmerie, la Biserică – a ieșit public ca să condamne, să se scuze, să dea vina, nu ei, ei nu au făcut nimic. Jandarmeria, prin șefii ei, a venit la televizor să spună că ei nu și-au făcut decât datoria. Carmen Dan, ministru la Interne, direct responsabil pentru 10 august 2018, a declarat că nu are nimic să-și reproșeze. Viorica Dancilă nici nu zici că există.
Unul nu a zis, cu toată gura: “Oameni buni, iertați-ne, ne pare rău că s-a întâmplat așa, și pe noi ne doare că s-a ajuns aici, vom încerca să avem mai multă grijă data viitoare”. Unul, măcar, să fi arătat că îi pasă cu adevărat. Ba chiar mi se pare că e concurs, între ei, pentru locul întâi la categoria NeOameni.
NeOamenii care ne conduc au imunitate la tragedie și la emoție. Nu numai că nu îi afectează, dar nu-i atinge nici măcar 5 secunde. Toți mimează buna credință, ba chiar și credința, dar nici măcar unul dintre ei nu e așa cum pare și cum avem nevoie să fie. Toți sunt mai catolici decât Papa, dar nici măcar unul nu e în stare să fie om și să-și arate compasiunea față de oameni. Toți sunt acolo ca să ne fie bine, dar nici măcar unul nu se gândește vreo clipă la noi.
Poate că treaba asta încă mai ține la generația noastră, așa cum a ținut la generația părinților noștri. Dar să știți că vine din urmă o generație de oameni care nu va mai tolera lipsa de empatie și de bun-simț. Vin din urmă copiii noștri, acum mici și foarte mici, care nu îți dau nici măcar jumătate de biscuit dacă nu știi să spui “te rog frumos” și care te pun imediat la punct dacă nu le ceri iertare când le greșești, dacă nu le zici “iartă-mă, îmi pare rău, data viitoare voi încerca să nu mai fac așa”.
Când vor fi mari copiii noștri, nu vă va mai merge cu ne-omenia, asta să vă intre bine în cap. Vă promit solemn părinții copiilor de azi.
Foto: unsplash
Leave a Reply