Nu îmi trebuie mult
Dacă am miros de mare în păr și sunet de valuri la micul dejun și la cină,
Dacă pot să închid ochii, să trag aer adânc în piept și să zâmbesc, chiar dacă e 7.00,
Dacă pot să cunosc oameni și povești care să mă încânte,
Dacă pot să mai sper, între crizele de furie, că țara mea va fi bine,
Dacă pot să frământ o pâine din care David rupe nerăbdător și o miroase cu poftă și-apoi cere unt și ia prima gură și se bucură,
Dacă pot să fac niște paste aldente, cu sos de roșii proaspete și un strop de busuioc și două linguri babane de parmezan,
Dacă pot să beau trei guri guri de cafea înainte să se strige cineva, pe lângă mine, “ma-ma”,
Dacă pot să fac un duș de 10 minute în liniște deplină,
Dacă am răgaz de o prăjitură cu morcov, de niște biscuiți cu unt și nucă sau de o supă; să le fac, nu să le mănânc,
Dacă pot să mă bucur de două zile de vacanță neprogramată,
Dacă pot să stau fără telefon (deci fără Facebook) o jumătate de zi,
Dacă pot să îi mulțumesc pentru că m-a adus pe plaja minunată de la Vadu, prima dată în urmă cu șase ani,
Dacă pot să îi sun pe mama și pe tata și să le arăt marea,
Dacă pot să mă uit la băieți și să-mi vină să plâng când îi văd cum râd în hohote,
Dacă pot să fac o poză cu ei trei, stând pe plajă, la lecția despre pescuit,
Dacă pot să mă văd de afară, cu toții nervii, care sunt mulți uneori, dar mai ales cu toată fericirea,
Dacă pot să mă văd de afară, cu toții nervii, care sunt mulți uneori, dar mai ales cu toată fericirea,
Dacă pot să adorm copiii și apoi să stăm singuri, pe întuneric, în liniște,
Dacă pot să pun capul pe pernă știind că cineva vede în mine mai mult decât am văzut eu vreodată. Și crede în mine mai mult decât voi crede eu vreodată,
Dacă pot toate astea, nu îmi mai trebuie nimic. Am totul. Iar ce îmi lipsește sigur nu îmi trebuie neapărat.
Be happy & nice,
Oana
Foto: arhiva personală, David la Vadu, iulie 2018
Leave a Reply