O poveste #FărăCap, dar cu picioare. Și papuci

Eu sunt #FărăCap 52, acesta e numărul meu de înregistrare, primit pe 9 ianuarie, în proiectul urban al Ioanei Ciurlea, pe care îl știu din prima zi și pe care îl iubesc fiindcă eu iubesc, ca și Ioana, pantofii. 🙂 Povestea despre oameni și papucii lor mai are câteva luni până la final, așa că am rugat-o pe cea care a gândit-o să spună de unde a început totul și unde se îndreaptă.

Care-i povestea pozelor fără cap pe care le postezi pe Facebook? De unde a plecat ideea proiectului cu poze cu picioare și papuci?

Îți mulțumesc că le spui papuci. La mine, în Vest, toate încălțările se numesc papuci, dar am observat că pentru oamenii din București papucii sunt șoșoni. Acum, că am lamurit chestiunea, îți spun că #FărăCap365 a devenit un proiect urban într-o zi în care mă plictisisem să pozez doar papucii mei. Recunosc, de când mă știu mă uit la papucii oamenilor. Când eram mică, îmi alegeam băieții care îmi plăceau în funcție de papucii pe care îi purtau. Nici acum nu s-a schimbat mare lucru. Îmi plac papucii, și, după ce mi-am facut câteva sute de poze la picioare, m-am gândit să transfer plăcerea asta și spre alți oameni. Cred că atunci când am pornit proiectul, în 13 noiembrie 2016, aveam și nevoie de o provocare zilnică. Mă fascinează să observ cum se încalță oamenii, pentru că pentru mine startul unui look mișto sunt papucii. Așadar, am făcut o pagină de Facebook care se cheamă FărăCap 365 și am început să postez zilnic câte o poză cu papuci, însoțită de numele purtătorului și ocupația lui.

Ce ți s-a întâmplat în jumătate de an #FărăCap? Bune, rele, memorabile – cum sunt întâmplările și amintirile din zilele bifate până acum?

S-a întâmplat să fiu în Vama Veche și să aud: „Uite, FărăCap pe litoral!” Superb, mi-am dorit să mă identific cu proiectul asta și uite că s-a întâmplat. S-a mai întâmplat ca alți oameni să vrea să scrie despre el și asta m-a bucurat tare. La rele aș trece doar zilele în care nu reușesc să postez (am ratat câteva) și atunci mă cam supăr pe mine. Încerc, însă, să recuperez zilele ratate cu grupuri de papuci.

Care e partea cea mai faină care a venit odată cu acest proiect al tău?

Că mi-am demonstrat că pot să inventez ceva cool. Spune-mi un om care nu se vrea inventator. O altă bucurie mare e când văd că mulți oameni rezonează cu ideea mea, că le place proiectul, că se vor în el. Altfel, să știi că nu m-a contactat nimeni de la Adidas să îmi ofere contracte exclusive după multele poze cu papucii lor. 🙂 )

Cât de greu este să te ții de treabă – și să postezi zilnic – într-un proiect de acest tip? Ți-ai creat un program, un ritual?

E greu în zilele în care sunt foarte prinsă, sau pățesc ceva și nu ies din casă. De altfel, acestea au fost și zilele în care nu am postat. O perioadă am avut „rezerve” de FărăCap, poze salvate în telefon, și am apelat la ele. În rest, ies pe stradă și abordez oameni cu papuci frumoși.

Te-ai dus tu spre oameni și le-ai zis: „Hei, dă-mi și mie o poză cu picioarele tale și papucii pe care îi porți? Sau au venit și ei spre tine?”

Și, și. Cele mai multe poze sunt făcute de mine, iar majoritatea sunt oameni pe care îi știu. Am avut, însă, și multe surprize, oameni care mi-au trimis fotografii pe chat-ul paginii FărăCap și mi-au scris că le place proiectul și se vor și ei parte din el. Cel mai simpatic a fost un analist financiar pe care nu îl cunosc. Îmi trimisese o poză, eu nu am văzut-o câteva zile și a insistat cu un al doilea mesaj: „Vreau și eu să fiu FărăCap!!!”. I-am postat fotografia.

Câți necunoscuți ai oprit pe stradă ca să le pozezi papucii pentru acest proiect?

Nu-mi dau seama, probabil câteva zeci. E întotdeauna o misiune surprizătoare, pentru că mă aștept ca oamenii să aibă îndoieli, să nu înțeleagă, să refuze. Dar nu s-a întâmplat niciodată. Dimpotrivă, am fost surprinsă să accepte până să le explic despre ce e vorba. Cel mai amuzant a fost când l-am rugat pe un tip într-un club. Avea niste tenisi foarte misto. Muzica era atât de tare că nu ne înțelegeam. Eu îi țipam în ureche, el mă întreba lucruri pe care nu le auzeam. Parcă eram într-un film mut. Până la urmă am învins. 🙂

Cine sunt oamenii care fac parte din proiectul tău?

Sunt jurnaliști, artiști, pompieri, miniștri, medici, directori, designeri, curatori de artă, stiliști, cântăreți. Au între 1 și 60 de ani. Majoritatea sunt amici și colegi, dar sunt și oameni pe care i-am văzut pentru prima oară în momentul în care le-am pozat picioarele.

Spune sincer, câte poze ai în folder așteptându-și rândul să fie făcute publice? 🙂

În momentul în care scriu, una. E mama, are niște teniși foarte drăguți, ieri am pozat-o și abia aștept să o postez.

Care sunt pozele-vedetă ale proiectului?

Bocancii celor cinci polițiști de la SIAS (forțele speciale), pe care i-am pozat la finalul unui exercițiu antiterorist. Pantofii lui Vlad Voiculescu, pozați chiar în biroul de la Ministerul Sănătății. Doi fotografi și tenișii lor, la protestele din Piața Victoriei. Inimioarele tatuate deasupra tenisilor ale Alinei Ciobanu. Tocul ros de pisică al Amedeei Enache. Poza Biancai Pilan cu sandale în zăpadă. Adrian Teleșpan cu șosete roșii în papuci albastrii. Am foarte multe preferate.

 

Care e finalitatea acestui proiect urban, de ce ți l-ai pus în minte să îl faci? La prima vedere pare ceva superficial și (destul) de efemer. Este așa sau nu?

Dacă ar fi superficial sunt convinsă că nu ai scrie despre el. Glumesc. Efemeritatea lui e asumată de la bun început, se va finaliza în luna noiembrie 2017, la un an de la naștere. E un proiect cu viață scurtă, dar plin de viață și de povești. E o bucurie personală pe care am decis să o împart cu alți 364 de oameni, care primesc, poate unii pentru prima dată în viață, un număr de identificare. 🙂 Și spun 364 pentru că FărăCap 1 sunt eu.

Ce se va întâmpla în ultima zi de #FărăCap, 13 noiembrie 2017? 

Proiectul se va finaliza cu o expoziție. O expoziție cu toate cele 365 de fotografii cu papuci și cu oamenii lor. Din prima zi am avut asta în cap și mi i-am imaginat căutându-și poza pe-un perete. Nu am pus la punct, deocamdată, unde o fac și când, dar toți oamenii din proiect vor fi invitați. Sigur că nu mă opresc din pozat papuci. Am planuri și cu faracap.ro, un cadou minunat pe care l-am primit la scurt timp după ce am pornit proiectul, dar despre ce va fi acolo, în episodul următor 🙂

Crezi că documentarea ta foto are o componentă antropologică? 

Nu aș merge atât de departe. Pe mine mă fascinează să observ cum se încalță oameni, dar nu am pretenția că asta ar putea fi obiectul unui studiu. Îmi place că oamenii sunt tot mai deschiși la minte, că poartă papuci colorați, papuci ieșiți din tipare, deși joburile multora sunt destul de stricte.

Cine este tipa cu cap din spatele #FărăCap?

E o singură tipă, deși cineva scria pe pagina FărăCap: „Sunteți grozavi, faceți treabă foarte bună” 🙂 Sunt jurnalist, lucrez la o televiziune de știri. Am 32 de ani, sunt din Vest și m-am mutat de trei ani în București, unde îmi place mult.

Cât porți la picior și ce ar vedea oamenii în pozele tale fără cap? Ce papuci porți, când, cum, care sunt preferații, iubiții, și care sunt tolerații?

Port 39, la teniși 38,5. Am 1,76 și foate puțini pantofi cu toc. Dacă port, totuși, tocuri, trebuie să fie de peste 10 cm. Altfel nu sunt tocuri. Iubiții mei, de ani de zile, sunt Adidas Superstar, mi se par cei mai versatili papuci. Îmi plac mult tenișii și am foarte multe perechi. Îmi place că îi pot asorta perfect la ținute office și asta mă ajută și în jobul meu. N-aș purta niciodată sandale sport (acelea cu scai, nici nu știu cum să le numesc), iar dacă aș fi bărbat nu aș purta niciodată sandale. Punct. Nu îmi place nicio pereche de bocanci, dar îi tolerez, de nevoie, în zilele în care jobul mă ține 12 ore în zăpadă.

Ce te bucură, ce te fericește, ce te face să zâmbești în fiecare zi?

Să cumpăr și să pozez papuci, să dansez pe plajă, să fac un reporaj bun sau un interviu interesant, să colind orașul, să mănânc cu fetele mele, să cunosc oameni, să acult muzică, să îmi cumpăr frezii, să stau la povești la mine în balcon.

 

 

 

 

 

Fotografii: #FărăCap – proiect urban

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!