Toate cafelele noastre impreuna
Primul cadou pe care i l-am dat a fost un borcan cu boabe de cafea. A fost un cadou (cu intarziere) de ziua lui si motivul pentru care am decis, dupa ce am amanat vreo doua saptamani, sa ne cunoastem.
Ne-am cunoscut intr-o duminica, m-a invitat la o cafea. A intarziat vreo 40 de minute, dar a fost mai bine asa, caci oricum nu stiam cu ce sa ma imbrac. Prima cafea din viata noastra impreuna a fost pe o terasa a unei cafenele italiene. Era cald si soare si eu vorbeam mult, cel mai mult din viata mea, ca sa imi ascund emotiile. Ar fi vorbit si el, dar, tarziu am aflat, nu a vorbit fiindca nu l-am lasat. De la cafenea, am plecat in parc, iar de acolo, in alt parc, am fi facut orice ca sa mai stam impreuna.
Era ora opt seara cand am plecat spre un restaurant libanez. Ca prin vis imi amintesc ce ne pusesera oamenii pe masa, as fi mancat si cu ochii niste humus, dar pana la urma am mancat doar cateva bete de morcov si alea cred ca mi-au ramas in gat, nici nu stiu daca am reusit sa le mestec. Parca pluteam, probabil ca sunt fluturii, m-am gandit. De la restaurant, am luat-o pe scurtatura – si asa am aflat ca el nu prea le avea cu scurtaturile. Sau poate doar s-a dat de gol ca are, ca si mine, o tona de emotii. A gresit drumul o data. Apoi inca o data si apoi, daca tot l-a gresit din nou, ne-am mai plimbat prin oras vreo ora , cu masina.
Se facuse 12 noaptea, eram plecata de acasa de la 3. Nu imi era nici sete, nici foame, nici nimic. Si ma tot intrebam ce are barbatul asta de nu indrazneste sa ma tina de mana. Nici nu m-a pupat, macar pe obraz, cand m-a condus acasa. O fi timid, mi-am spus.
A fost timid vreo doua saptamani, timp in care ne-am vazut zi de zi, uneori de trei ori pe zi. Ne vedeam dimineata, mergeam la o cafea inainte de birou, apoi ne vedeam la pranz, in pauza de masa de la serviciu, apoi ne vedeam seara, in parc. Uneori beam sampanie in pahare carate intr-un rucsac rosu, in care erau si o lesa, o minge si un laser – pentru cainele Puskin, care ne insotea la plimbarea de seara. Niciodata in tot timpul acesta nu ne-am atins mana pe mana, piele pe piele. Exceptand un mic moment cand, la o cafenea, intr-o dimineata, am luat paharul cu zahar amandoi in acelasi timp si ni s-au fastacit si degetele, si vorbele.
Borcanul cu boabe de cafea pe care i l-am daruit atunci este acum intr-un dulap din bucataria noastra. Nu am macinat boabele nici acum, le pastram asa pentru totdeauna. Fiindca ele sunt inceputul unei iubiri si al multor momente perfecte.
Am baut impreuna vreo 3220 de cafele.
Exceptand dimineata cand am nascut (in care el a baut cafele cat pentru un an pe holurile spitalului) si inca doua dimineti in care am fost plecati, fiecare singur, si, deci nu ne-am inceput ziua impreuna, am baut cafeaua doar in doi. In bucatarie, in pat, pe jos in sufragerie, in cada, la mare, la munte, la cort, la 5 stele, la Viena, la Istanbul, in Italia, in Grecia, in Bulgaria, la tara, la oras, la Moldova, in Dobrogea, pe dealuri, pe campii, pe faleza Dunarii la Tulcea, pe bloc, pe balcon, pe prispa, in gradina, in iarba, in nisip. Sunt sute de locuri de care ne leaga tot atatea momente. Momente in care am ras sau am plans. Toate, la un loc, sunt parte din viata noastra de pana acum si din cea viitoare.
Toate sunt cele mai frumoase cadouri pe care ni le-am daruit zilnic, sunt darurile noastre cele mai scumpe pentru care nu am avut nevoie niciodata de vreun motiv ca sa le bifam.
Cand am fost invitata de Davidoff Café sa scriu despre cel mai exclusivist cadou pe care mi l-as dori, m-am gandit cafelele noastre impreuna. Nu imi doresc altceva mai mult pe lume decat sa bem in continuare sute de cafele unul langa altul. Fara un motiv anume, fara vreo celebrare aparte, doar cu bucuria simpla de a imparti un ritual atat de simplu. Eu – neagra si cu miere, el – cu lapte si cu zahar brun. Eu – mai repede, el – mai pe indelete. Uneori cu gandurile impreuna, alteori fiecare cu gandurile lui, uneori cu agenda si cu laptopul in fata, alteori doar cu ochii la oamenii de pe strada, uneori in liniste, alteori vorbind, uneori de mana, alteori – nu.
Cata vreme vom avea asta, ne va fi cel mai bine. Cu absolut tot ce este pe langa ne vom descurca, n-am niciun dubiu. 🙂
***
De dragul jocului si al emotiilor, dau mai departe invitatia Davidoff Café – care lanseaza luna aceasta o editie limitata, Davidoff Café Création Supérieure Horizon, o cafea premium, un blend din boabe alese din regiuni de crestere exclusiviste, din Africa de Est si Brazilia. Va invit, intre 17 si 23 noiembrie, pe Facebook si aici, pe blog, sa imi spuneti care este cel mai exclusivist cadou pe care v-ati dori sa il primiti.
Cele mai frumoase trei raspunsuri vor fi premiate cu, desigur, cafea, si o minunatie Cup & Candle,. Castigatorii vor fi selectati pe 24 noiembrie. Fiecare cadou va contine: un pachet de cafea macinata Davidoff Café Création Supérieure Horizon, o cutie cutie de cafea instant Davidoff Café Création Supérieure Horizon, o cana Davidoff si o lumanare handmade Cup & Candle – lumanare din ceara naturala de soia, turnata in portelan vintage de colectie.
#Davidoff #DavidoffCafé #CréationSupérieureHorizon #LimitedEdition #coffee #Happytude #HappyGift #CupandCandlebyOanaBotezatu
Fotografii: happytude.ro, foto produs Davidoff Café
Leave a Reply