#VacanteSiCalatorii. Vacanta in Myanmar (I)

Daca saptamana trecuta v-am povestit de ce m-am indragostit de Myanmar/Birmania si v-am incurajat sa mergeti sa o vizitati inainte ca aceasta sa fie invadata de turisti, astazi mi-am propus sa detaliez programul pentru care am optat.

Inainte de toate, atunci cand planuiti o vacanta, primul lucru pe care ar trebui sa il aveti in vedere e perioada in care doriti sa calatoriti. S-ar putea ca destinatia pe care o vizati sa dispuna de un climat aparte, cu perioade uscate si perioade ploioase. In general, se poate spune ca Myanmar e o destinatie care poate fi vizitata pe durata intregului an, dar atentie, intrucat asta nu inseamna ca intreaga tara beneficiaza de un climat omogen; ba mai mult, perioadele uscate alterneaza cu cele ploioase, de la regiune la regiune.

In functie de obiectivele pe care doriti sa le vizitati, va trebui sa decideti care e perioada optima. Pentru programul pe care l-am urmat eu, care include de altfel multe dintre “must-see-urile” Birmaniei, sezonul uscat se suprapune peste intervalul cuprins intre lunile noimebrie-februarie. Temperaturile sunt placute (in medie intre 24-31°C), iar sansele de ploaie sunt foarte reduse. In zonele montane, va puteti astepta la temperaturi de 0°C sau chiar negative pe timpul noptii. Eu am calatorit in Myanmar la inceputul lunii decembrie, luna pe care v-o recomand, mai ales daca programul vostru coincide cu cel pentru care am optat eu.

Va spuneam si in articolul trecut ca nu e greu sa ajungeti in Myanmar si ca partea relativ complicata intervine mai degraba la destinatie, intrucat distantele sunt mari, iar infrastructura e invechita. Rent-a-car nu e deloc o optiune, iar mijloacele de transport in comun nu va vor fi de mare ajutor. De aceea varianta cea mai eficienta e sa apelati la serviciile unei agentii de turism locale, care sa va furnizeze o masina cu sofer (eventual si ghid local, daca veti solicita, iar eu va recomand sa solicitati), zborurile domestice si intrarile la obiective.

Cat despre cazare, hotelurile le puteti rezerva singuri sau tot prin intermediul agentiei (adesea s-ar putea ca acestea sa beneficieze de tarife mai scazute). Eu am optat pentru un full-package, cu hotelurile incluse, dar acestea au fost alese de mine si costurile verificate in prealabil. Evident, o vacanta in Myanmar presupune sa va faceti temele din timp si sa nu lasati organizarea acesteia pe ultima suta de metri. Exista numeroase agentii locale la care puteti apela si mai nou, va povesteam data trecuta, aveti la dispozitie chiar si serviciile celor trei romani stabiliti in Myanmar care au pus pe picioare myanmarvels.com.

Pentru a evita surprizele neplacute, pe site-ul Ministerului de Turism din Myanmar, puteti verifica care sunt agentiile de incredere (informatii disponibile aici)

Eu am ales sa calatoresc cu Luminous Journeys, dupa ce am solicitat oferte de la mai multe agentii. Ce mi-a placut foarte mult la Lominous Journeys a fost flexibilitatea (mi-au oferit exact ceea ce am dorit) si promptitudinea cu care mi-au raspuns la fiecare solicitare si la fiecare intrebare. Ca fapt divers, cativa dintre fotografii celebri de la National Geographic calatoresc in Myanamar cu ajutorul acestei agentii. In plus, oferta pe care mi-au pregatit-o a fost cu mult mai avantajoasa ca pret decat a celorlalte agentii.

Vacanta mea in Birmania s-a desfasurat pe perioada a 12 zile si a presupus un program intens, cu foarte multe obiective si, evident, cu trezit de dimineata (uneori chiar foarte dimineata).

Ziua 1:

Nici n-am aterizat bine in Yangon, cand ne-am si lovit de prima (si, din fericire, singura) problema. Viza sotului meu (despre care am povestit saptamana trecuta ca se poate obtine online) aparea in sistemul politiei de frontiera ca fiind deja folosita. Fiind o practica nou introdusa, sistemul dadea inca erori, asa incat am fost nevoiti sa petrecem cateva ore in aeroport, pana cand problema a fost solutionata. Ne-a fost de ajutor agentia de turism locala, care a confirmat ca beneficiem de serviciile lor si care a furnizat politiei de frontiera documentele si chitantele necesare.

Odata ajunsi la hotel, am avut timp de un dus, dupa care am inceput sa exploram capitala tarii. Am inceput cu Chaukhtatgyi Paya, unde am admirat statuia unui Buddha culcat, cu o lungime de 65 m. Coroana acestui urias Buddha e incrustata cu diamante si cu alte pietre pretioase.

Langa acest complex se afla Shweminwon Sasana Yeiktha Meditation Centre, un loc in care vin multi localnici pentru a medita. Am mers apoi la Kandawgyi Lake (Marele Lac Regal), un lac artificial construit in timpul dominatiei coloniale britanice, pentru a furniza apa potabila orasului. Pe acest lac se afla si celebrul Karaweik, un palat construit in anii ’70, care are forma unei nave si care astazi gazduieste un restaurant si cateva sali de conferinta. Am trecut apoi pe la Bogyoke Aung San Market, unde puteti achizitiona diverse suveniruri (tesaturi, preparate si condiment locale, obiecte de artizanat etc.) si ne-am incheiat ziua cu pagoda Shwedagon, unde am zabovit cateva ore bune.

Pagoda, se pare, a fost construita acum 2600 de ani, si e un simbol al orasului, fiind considerata cea mai veche pagoda din lume. E impresionanta nu doar prin dimensiuni, cat mai ales prin atentia la detaliu cu care a fost decorata. Cupola principala (99 m inaltime) e complet placata cu aur si decorata cu peste 7000 de diamante, rubine, topaze si safire. In varful cupolei, un smarald masiv reflecta ultimele raze ale soarelui, inainte de apus.

Ziua 2:

Ne-am trezit dimineata devreme, am luat micul dejun si am fost transferati catre aeroport pentru a zbura la Mandalay (al doilea oras ca marime al Birmaniei).

In drum spre Mandalay am oprit la Mahamuni Buddha Temple, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru religiosii budisti. Statuia lui Mahamuni Buddha (Buda cel Intelept) se afla aici si se crede ca in timpul vietii lui Buddha au fost ridicate doar 5 astfel de statui (pe langa aceasta din Myanmar, doua erau in India si doua in Paradis). Se crede, totodata, ca Buddha insusi ar fi profetit ca aceasta statuie va sta in picioare pentru 5000 de ani, ca reprezentare fidela a sa.

Tot aici am asistat si la procesul obtinerii “thanaka”, cel mai vechi produs cosmetic al Birmaniei, rezultat in urma macinarii scoartei arborelui Hesperethusa crenulata (si nu numai).

Dupa masa de pranz ne-am indreptat catre Shwenandaw Monastery, construita ca parte a Palatului Regal din Amarapura in 1880, de catre regele Thibaw Min, in memoria tatalui sau. Peretii si acoperisul sunt imbracati in superbe sculpturi in lemn de tec, care infatiseaza legende budiste. Pentru ca manastirea a fost, la inceputurile ei, parte a Palatului Regal din Amarapura (de unde a fost mutata in Mandalay), ramane in prezent singura structura originala din palatul de odinioara.

Dupa ce ne-am cazat, am continuat sa exploram imprejurimile Mandalayului. Cu ajutorul unei scurte croaziere (aproximativ 1 ora) am traversat raul Irrawady, catre Mingun. Prima oprire a fost la Mingun Pa Hto Taw Gyi, o stupa uriasa din caramida, a carei constructii a inceput in 1790, dar nu a fost niciodata terminata pentru ca un astrolog a prezis moartea regelui odata cu finalizarea acesteia. Daca ar fi fost terminata, ar fi in prezent cea mai mare stupa a lumii, cu o inaltime de peste 150 m. In 1838 o parte din masiva constructie s-a prabusit in urma unui cutremur, insa in ciuda degradarii avansate, ruinele sale sunt de-a dreptul spectaculoase.

Mai departe, am facut o oprire la Hsinbyume Pagoda, construita in 1816. Despre aceasta pagoda se crede ca ar fi reprezentarea fidela a mitologicului Munte Meru, venerat in mitologia budista. In imediata apropiere a acesteia se afla si faimosul Clopot de la Mingun, construit pe parcursul a doi ani, incepand cu 1808. Pana in anul 2000, uriasul clopot de bronz a fost cel mai mare clopot din lume, avand o greutate de 90 de tone. Desi au trecut mai bine de 200 de ani de la constructia acestuia, clopotul se afla in perfecta stare de functionare si nu are nicio fisura.

Inainte de a reveni in Mandalay am zabovit putin in Mingun, am interactionat cu localnicii si am descoperit, din greseala, o mica galerie, de unde am achizitionat cateva picturi in acuarela, frumoase si deloc scumpe. Ziua s-a incheiat pe raul Irrawady, lenevind la bordul micii ambarcatiuni (doar eu impreuna cu sotul meu si ghidul) si admirand un apus de neuitat, care a imbracat raul si imprejurimile sale intr-un rosu arzator.

Ziua 3:

Dupa micul dejun, cea de-a treia zi ne-am petrecut-o explorand trei dintre fostele capitale ale Birmaniei: Amarapura, Ava si Sagaing.

In jurul orei 11 am sosit la Manastirea Mahagandayon, una dintre cele mai mari din intreaga tara, unde sunt educati viitorii calugari budisti. Aici am asistat la ritualul servirii mesei de pranz, ultima masa a zilei pentru calugarii budisti. Cateva mii de calugari, de la foarte tineri (4-5 ani) pana la cei mai varstnici, se aliniaza solemn pentru a-si primi portia de mancare. Aceasta consta in orez, cateva linguri de mancare calda, proaspat gatita, si un fruct. Pentru ca regulile budiste nu le permit calugarilor sa-si prepare propria mancare, aceasta este gatita zilnic de catre voluntari de religie budista din comunitatitle vecine. Dupa ce-si primesc portia, calugarii merg din nou in camerele lor.

 

A urmat apoi o scurta vizita la o fabrica de tesaturi din matase, unde am putut admira materialele pretioase iesite de pe mainile artizanilor birmanezi. Atat femei, cat si barbati lucreaza in aceste mici fabrici, in conditii extrem de saracacioase, producand tesaturi de o calitate superioara.

Dupa aceasta scurta oprire ne-am pornit catre Sagaing, fosta capitala a vechiului  regat Sagaing (1315–1364) si un alt centru religios de referinta al tarii. Nenumarate manastiri si temple budiste se insira de-a lungul colinelor care strajuiesc valea raului Irrawady, iar privelistea e una de neuitat. Noi am vizitat Swan OoPonNya Shin Pagoda, U Min ThoneSae’ Pagoda and Shin Pin Nan Gyaing Pagoda, despre care nu mai retin foarte multe, dar de unde mi-a ramas in minte imaginea catorva mii de statui poleite cu foita de aur, infatisandu-l pe Buddha.

Am traversat apoi raul Irrawady catre Ava, oras care a indeplinit functia de capitala incepand cu secolul al 14-lea si pana in secolul al 18-lea. Odata ajunsi pe celalat mal, o mica trasura cu cal ne-a plimbat de-a lungul drumurilor prafuite pana la Manastrirea Bagaya si, mai apoi, printre ruinele fostului Palat Regal.

Apusul ne-a surprins si de aceasta data intr-un punct cheie, plimbandu-ne pe podul U Bein. Acest pod, care apare in mai toate spoturile de promovare ale Birmaniei, are o vechime de 200 de ani, o lungime de peste 2 km si este construit in totalitate din lemn de tec. Noi am ales sa facem o scurta croaziera (platita la fata locului) pe raul Irrawady, pentru a imortaliza celebrul pod si pentru a ne bucura de pe apa de sclipirile unui apus in culori unice.

Ziua 4:

Si aceasta zi a inceput dimineata devreme cu vizitarea Pagodei Kuthodaw, faimoasa pentru cele 729 de lespezi de marmura cu inscriptiuni budiste, despre care se spune ca, daca ar fi asezate una peste alta, ar alcatui cea mai mare carte din lume. Aceasta pagoda a fost construita in 1857, ca parte a noului oras regal Mandalay. Si pentru ca Mandalay e celebru pentru mestesugul foitelor de aur, obtinute manual cu mare efort, am oprit la unul dintre aceste centre si am asistat umiti la truda tinerilor birmanezi care bat la propriu aurul cu ciocane grele de lemn, pret de aproximativ 7 ore. Deopotriva m-a impresionat talentul si dedicarea artizanilor care sculpteaza esente pretioase de lemn: tec, mahon sau santal.

Tot in Mandalay am vizitat unul dintre aceste ateliere de sculptat in lemn, unde birmanezi de toate varstele asezati pe jos isi exerseaza talentul si rabdarea, iar rezultatele sunt de-a dreptul fascinante.

Dupa aceste demonstratii de forta si migala, am plecat catre Muntele Popa. Drumul a durat aproximativ 5 ore cu masina, cu opriri din loc in loc pentru masa si fotografii, dar si pentru a interactiona cu localnicii, care ne-au intampinat mereu cu zambetul pe buze. Nu insist asupra calitatii drumului, intrucat am mentionat de la bun inceput ca infrastructura e invechita, in schimb subliniez importanta soferului local, adaptat la conditiile de trafic si mai ales binevointa acestuia si a ghidului de a ne face calatoria cat mai placuta. Spre seara am ajuns la Muntele Popa, unde ne-am delectat pentru a treia oara in patru zile cu un apus de vis si cu privelisti de neuitat.

Ziua 5:

Ne-am trezit cu noaptea in cap, la propriu, inainte de rasarit, intrucat banuiam ca soarele ne va oferi un spectacol demn de imortalizat. Asa ca sotul meu si-a setat intregul arsenal (camera, trepied, flash etc.) si am asteptat nerabdatori ca soarele sa-si faca aparitia. A meritat fiecare secunda de nesomn. Dupa micul dejun, cu greu ne-am despartit de Muntele Popa si de hotelul la care am fost cazati (Popa Mountain Resort).

Ne-am petrecut prima parte a zilei vizitand satucul din apropierea Muntelui Popa, unde am invatat lucruri noi despre obtinerea uleiului de palmier sau a zaharului si bomboanelor din trestie de zahar. Evident, toate obtinute manual. Nu puteam rata nici manastirea Taung Kalat, construita pe varful unui martor de eroziune vulcanic, care se ridica la 737 m.

Dupa-amiaza am pornit intr-o noua calatorie, de data asta catre cel mai vizitat obiectiv al Myanmarului – Bagan. Orasul antic  a servit drept capitala a Regatului Pagan, intre secolele IX-XIII, primul regat care a unificat regiunile Birmaniei, care mai tarziu aveau sa formeze Myanmarul modern.

Dar, despre frumusetile Baganului si restul calatoriei ramane sa povestim saptamana viitoare. Pana atunci, success la cautat oferte de zbor! 🙂

 

 

La 31 de ani, Roxana – care traieste acum in Abu Dhabi, dupa ce a locuit in Belgia, Turcia, Tunisia, Egipt si Spania – este ghid de turism acreditat si a adunat, in ultimii ani, o multime de povesti din toate colturile lumii. A vizitat peste 60 de tari si sute de orase si a cunoscut mii de oameni (cititi mai multe in interviul de aici). 

Despre locurile minunate pe care le-a descoperit in lume va povesti, saptamanal, pe Happytude.

Pe Roxana o gasit si pe blogul ei, L’Atelier des Voyages (atraveler.eu).

Fotografii: arhiva personala