#MamaInAltaTara. Ce a invatat Oana despre parenting in Olanda

Oana mi-a fost colega de facultate. Stiam ca locuieste in Rotterdam, Olanda, stiam ca are un baietel – da, de pe Facebook 🙂 –, asa ca i-am scris si am rugat-o sa inauguram impreuna rubrica #MamaInAltaTara. Fiul ei, un blond simpatic si foarte vesel, Ezra Stelian Schippers, are acum 21 de luni. Implineste 2 ani pe 19 octombrie 2015.

Mai jos gasiti #5lucruri despre parenting pe care Oana le-a invatat in Olanda. Cine stie, poate vreti sa va mutati vreodata acolo, sa stiti ce va asteapta. 🙂

1. Cultura olandeza are extremele ei in ceea ce priveste femeia gravida. Mi-am dat seama de asta din momentul in care, impreuna cu moasa, trebuia sa decidem unde nasc. Ca si pentru medicul de familie, exista un cabinet doar cu moașe. In principiu, te duci la ce cabinet vrei, sunt vreo 3-4 moașe in total pe cabinet. Nu stii niciodata care va fi de tura atunci cand vei naste, dar sunt toate foarte dragute.

Revenind la nastere, practic, nu prea mi s-a dat ocazia sa aleg unde. Mi s-a spus ca voi naste acasa. Bebelusul fiindsanatos, nu as fi avut alte motive pentru care sa nasc in spital. In Olanda, cele mai multe nasteri au loc acasa, pe cale naturala si fara orice fel de medicatie. Rare sunt cazurile cand se naste la spital. Doar cu sarcina gemelara si cu cezariena ajungi la spital. In rest, daca chiar nu vrei sa nasti acasa, trebuie sa insisti la medicul de familie, iar odata cu aceasta decizie vin si costuri foarte mari.

Din fericire pentru mine, in ultimele doua luni baiatul meu a crescut cam repede si, la un control ginecologic, mi s-a spus ca ar fi totusi indicat sa nasc in spital (cu moasa mea), pentru orice eventualitate.

Asa ca am nascut la spital cu moasa. Pe medicul ginecolog nici nu l-am vazut la fata. La ora 13.00 eram la spital, la 16.20 am nascut, la 19.00 am mancat, iar la 19.30 eram acasa cu baiatul meu.

Sistemul medical din Olanda este extrem de rigid si de strict: nu stai in spital decat cat este nevoie. O nastere (naturala, fara complicatii) este un lucru atat de normal incat nu e nevoie de mai mult de cateva ore pana cand bebelusul are scoruri bune; apoi te trimit acasa. Ca sa nu mai spun de epidurala. Nu exista asa ceva. Exista, desigur ca exista, dar vor face tot ce le sta in putere sa nu-ti faca. Spun ca e pentru binele amandurora (al mamei si al copilului).

2. Olandezii (sistemul) sunt foarte protectivi cu cei mici. Protectia copilului este aici cam cum era Securitatea la noi. La fiecare control pediatric (pana la 6 luni se face in fiecare luna, apoi, pana la 4 ani, la fiecare 6 luni) am avut impresia sa se uita nu numai la greutatea copilului, lungime etc., ci si la vanatai, comportametul lui, comportamentul mamei fata de copil.

Copii loviti pe strada nu vezi in veci aici. Ba chiar te poti trezi cu Politia si cu Protectia Copilului la usa, chiar si la ore tarzii in noapte, daca te-au auzit vecinii ca ai tipat prea tare la copil(ii).

Tot de protectie tine si politica lor pro vaccin. Nu sunt obligatorii, insa sunt FOARTE recomandate! Exista scoli unde nu iti primesc copilul daca nu are un anumit vaccin, dar, de regula, cam toata lumea isi vaccineaza copiii.

3. Ca (orice) mama muncitoare, a trebuit sa ma intorc la serviciu. Aici, dupa ce copilul a implinit 3 luni. Dar asta nu te impiedica sa alaptezi (daca alaptezi). Am impresia ca femeile de aici sunt mai comode si renunta la alaptarea foarte repede. Mult prea repede, dupa cateva saptamani.

Statul te stimuleaza sa te intorci la serviciu, dar te incurajeaza si sa alaptezi in continuare. Anagajatorul este obligat sa-ti aranjeze o camera privata unde vei putea extrage lapte sau daca locuiesti in apropiere, poti merge acasa sau la cresa ca sa alaptezi bebelusul. Un sfert din programul de lucru al mamei este alocat alaptarii sau extragerii laptelui, timp de un an si mai bine. Sunt destul de mandra ca am reusit sa il alaptez pe Ezra pana la 6 luni si ceva. 🙂

4. Copiii sunt imbracati cat mai lejer, fie iarna, fie vara. Caciulile sunt ceva rar. Sistemul imunitar trebuie imbunatatit inca de cand copilul e foarte mic. Pana la 2 ani, racelile sunt ceva normal, mai ales ca bebelusii merg la cresa de la 3 luni si iau unul de la altul virusii. Se imbolnavesc in fiecare saptamana. Recunosc ca, desi baiatul meu a cam suferit in primul an si jumatate, acum o raceala ii trece in doua zile.

5. Un lucru foarte important in Olanda este inotul. Din 10 in 10 metri dai de apa: ba un canal, ba o piscina, ba un rau. Casele sunt imprejmuite de apa si deci apa e un pericol constant. De la 4 ani, copiii sunt obligati sa ia lectii de inot pentru care primesc diploma, A, B si C. Cei cu B, de exemplu, pot inota pe sub un obstacol in apa cu tot cu haine pe ei. E exceptional ce fel de lectii de inot fac: la cursuri, se simuleaze cat mai mult situatiile reale din orice zi. Am inceput sa merg si eu la inot cu Ezra de pe la 4 luni. Mergem rar, deocamdata doar ca sa il obisnuim cu apa.

 

Foto: arhiva personala