Mame mai bune. Între ele.

Când am născut prima dată, în urmă cu vreo doi ani și jumătate, ca orice mamă „nouă” cu acces la Facebook, am „aderat” și eu la câteva grupuri „de sprijin”. Unul pentru alăptare, unul pentru diversificare, unul pentru autodiversificare, unul pentru purtarea bebelușului, unul cu rețete de mâncare pentru bebeluși, încă unul cu rețete, cu poze mai apetisante :), unul cu răspunsuri la toate problemele unei mame la început, de astea. Nu a trebuit să stau prea mult în grupurile acestea online, în care mamele scriu aproape non-stop – noaptea, când lumea doarme, sau dimineața devreme, când ceilalți oameni sunt în drum spre serviciu, sau seara, când prietenii de altădată ies la bere 🙂 –, ca să mă prind că mare parte dintre discuții (și mai ales dintre răspunsuri) mai rău îmi fac. Mai mult rău decât bine. Între timp, am rămas într-un singur grup, pe care eu l-am numit grupul mamelor „mai normale la cap” – mă scuzați, dar așa e (nu se numește așa, evident 🙂 ). Și aici mai apar surprize neplăcute, dar rar și, la nevoie, sunt taxate destul de drastic de administratorii grupului.

 

Ce mi-a fost dat să citesc în grupurile astea de Facebook e greu de imaginat (și doar cine a fost membru știe). Nu voi vorbi despre felul în care scriu românii, despre virgule, cratime, dezacorduri etc. Nici despre câte aberații pot lua de bune mamele, doar fiindcă au găsit ele un link pe Internet. Nici despre cum își dau sfaturi – băbești și medicale – în loc să îmbrace copilul și să meargă la medic, atunci când ceva nu e în regulă. Nici despre cum își interpretează, online, rezultatele analizelor medicale sau despre cât de bine se pricep la vaccinuri și la vaccinare, deși nu sunt de specialitate. Nimic despre toate astea, deși aș putea vorbi o groază numai despre asta.

Voi vorbi însă despre câtă răutate se răsfrânge online în rândul mamelor.

 

Dacă mi-ar fi zis cineva, înainte să fiu membră în aceste grupuri, că mamele sunt rele, cu siguranță aș fi ripostat. N-are cum, domnule, doar sunt mame, ce Dumnezeu! Sunt empatice, calde și bune, atente și politicoase, vorbesc frumos, nu se jignesc și știu să spună (să scrie) o vorbă bună atunci când cineva are nevoie, să ofere o încurajare și, dacă nu au habar ce să zică, știu să tacă. N-au cum să fie mamele rele până la stele și la lună, doar abia ce au adus pe lume un prunc, sunt cu inima senină, inundate de o dragoste mare și nu judecă niciodată o altă mamă. N-au cum să fie rele, fiindcă ele sunt bune, doar așa sunt mamele, nu?

Dar de unde! Fără să generalizez, desigur, cred că se întâmplă ceva tare ciudat cu unele femeile când devin mame. Unele dintre ele se transformă pur și simplu. Devin cele mai deștepte, cele mai pricepute, cele mai presus de restul, cel mai îndreptățite să te pună la zid și eventual să-ți dea și o palmă. Cumva, toată iubirea și grija și bunătatea sunt canalizate, probabil, doar spre copil/ copiii, iar pentru restul lumii – și mai ales pentru alte mame – nu mai rămâne decât venin.

 

Îi dai supliment de lapte praf? Ești nebună! Ai văzut pe ce grup te afli? Aici nu ne sabotăm lactația. Nu ești în stare să renunți la supliment, ieși din grup, aici stăm doar noi, eroinele care alăptăm exclusiv. Ai început diversificarea după metoda clasică și te-ai gândit să-i dai și bucățele (deci intri pe tărâmul autodiversificării)? Hello, cine ești și ce vrei de la noi? Suntem pe grupul de autodiversificare, te rugăm să părăsești incinta, aici nu hrănim copiii cum o făcea bunica, n-ai citit cartea sfântă a autodiversificării, te poftim afară, bine, pa. Să nu mai bați la ușa noastră! Ai primit cadou un sistem de purtare care nu e chiar OK pentru copilul tău? Ia uită-te mai bine ce scrie la regulament. Uită-te și apoi pa-pa, aici nu acceptăm de astea ca tine.

 

De principiu, sunt de acord cu chestia asta: nu îți convine teoria unui grup și metoda (de hrănire, purtare, creștere a copilului) pe care o promovează, nu intri. Sau, dacă intri și vezi că nu te pliezi pe situație, ieși. Dar nu voi fi niciodată de acord cu agresivitatea verbală. Jur, n-aș fi crezut niciodată că mamele pot vorbi atât de urât cu alte mame (dar în fața tastelor probabil că degetele alunecă ușor pe litere care formează cuvinte și expresii îngrozitoare).

 

Doamnelor, înainte de a fi mame, suntem oameni, iar asta înseamnă, între altele, să vorbim ca oamenii și să ne respectăm. Nu pot să înțeleg cum o mamă e bună cu cel mic al ei, cu partenerul/ soțul, cu familia, iar cu alte mame scuipă cuvinte greu de imaginat. Scuipă ură pură, uneori. Mi-e peste putință să înțeleg cum poți să ai răbdare cu un pui de om, să-l asculți, să-l îngrijești, să-l plimbi și să-l legeni ore în șir, iar când cineva necunoscut (cu care, parțial, împarți aceleași trăiri, nu?) face o mică greșeală – poate din neștire, poate pur și simplu –, să fii prima care, în secunda doi, îi dă virtual una peste ceafă.

Mă tot uit că se organizează, săptămânal, cursuri, întâlniri și workshop-uri menite să le învețe pe femei să fie niște mame bune. Și de fiecare dată când îmi apare un anunț cu un astfel de eveniment, mă gândesc că ne-ar prinde (mai) bine nouă, mamelor, niște întâlniri la care să învățăm să fim bune între noi. Să fim bune cu totul, și când stăm pe grupurile de pe Facebook, și când scriem pe forumuri, și când ieșim cu cei mici în parc. Tare bine ne-ar prinde să învățăm că a fi o mamă bună înseamnă a fi un om bun.

 

Be happy & nice,
Oana

 

Foto: happytude.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!