Când primești în palme viitorul

Am copilărit la țară, printre copii pentru care școala nu era obligatorie, ci întâmplătoare; printre copii pentru care nu se punea problema să aleagă dacă merg la școală sau la câmp, când era vremea prășitului – se știa deja că merg la câmp; printre copii care nu primiseră niciodată în dar o carte. Știu cum arată mâinile care au ținut mai mult lanțul de la vacă decât stiloul. Știu cum arată tristețea de copil care nu poate merge la școală fiindcă nu are caiete, ghiozdan, penar. Știu cum arată picioarele goale de copil care nu poate intra, de rușine, pe poarta școlii, așa că se întoarce acasă plângând. Am copilărit printre acești copii și-i știu.

 

La fel însă știu și că, deși eu am azi 37 de ani aproape, la sat încă mai trăiesc familii ai căror copii nu au acces la educație, la școală, la învățătură: fie fiindcă nu au haine, rechizite, pantofi, fie fiindcă sunt nevoiți să muncească, alături de familie, pentru a avea ce pune pe masă, fie fiindcă pandemia le-a dat și mai tare viețile peste cap, răpindu-le și bruma de noroc de a merge la școală pe care o aveau – în lipsa tehnologiilor care să îi ajute să facă școală la distanță, mulți dintre ei au rămas în urmă mult sau nu au participat la ore deloc.

 

Din păcate, la 30 de ani distanță de copilăria mea, încă mai există copii la țară (dar nu numai) cărora li se taie din start dreptul la viitor. Fiindcă sunt săraci. Sigur că discuția e lungă, vinovați sunt mulți, dar ultimul lucru de care au nevoie acești copii este să fie abandonați din cauza unor vini care nu le aparțin.
Așa că, pentru mine, informația că 42 de elevi ai Școlii Generale Cormaia din Sângeorz-Băi, Bistrița Năsăud, au primit tablete (pentru a continua să facă lecții pe timp de pandemie) mă bucură tare. Nu, nu e un număr mic. Când e vorba educație, părerea mea este că și dacă un singur copil din cei mulți e ajutat, acest lucru înseamnă enorm. Un singur copil cu acces la un viitor mai bun, căci asta face, în primul rând, educația, un singur astfel de copil e un mare câștig. Pentru el, pentru familia lui, pentru noi, ca societate. Judecând așa, 42 înseamnă enorm, nu?

 

Vă povesteam de curând despre proiectul Narada și Stațiile Petrom, care s-au unit într-un efort comun de a ajuta copii vulnerabili să-și continue studiile, în ciuda pandemiei Covid-19. Iată și dovezi că donația în bani a însemnat enorm: tabletele au ajuns la copii și, odată cu ele, o bucată mare de bine a fost făcută.

 

Oamenii de la Narada, care au mers în 8 comunități din diferite județe ale țării, s-au oprit zilele trecute și la Școala Generală Cormaia din Sângeorz-Băi, Bistrița Năsăud. 42 de tablete au ajuns în mâinile acestor copii, într-o acțiune inițiată de Narada, cu sprijinul profesorilor școlii, Florin Hodoroga, Ana Maria Ureche și Daniela Niculai, și finanțată integral de Petrom.

 

La Sângeorz-Băi, în perioada școlii online, au existat familii unde 7 copii au folosit, pe rând, un singur smartphone pentru a a face carte online. Și pentru că situații de genul acesta nu au fost excepția, ci mai degrabă regula, profesorii au trebuit să predea în două ture pe zi, dublându-și programul, astfel încât fiecare copil să poată participa la orele. O elevă de la Școala Generală Cormaia, școala vizitată de Narada, povestește și ea ce a însemnat în realitate experiența școlii online: a primit o tabletă de la Ministerul Educației și Cercetării, tabletă pe care a folosit-o în paralel cu toți cei opt frați ai săi. Iar o altă realitate, pe care o recunosc atât profesorii, cât și părinții, este că în perioada școlii online copiii au lipsit sistematic de la ore ca să muncească la câmp, în gospodărie sau să-și îngrijească frații mai mici.

 

Pentru unii dintre copiii școlii Cormaia, tableta abia primită a fost primul contact din viața lor cu un dispozitiv electronic. Mulți dintre ei au de recuperat mult din urmă, fiindcă noua metodă de învățare, învățarea online, nu a fost pentru ei o aventură, ba din contră. Pentru o parte dintre elevii din Sângeorz-Băi, școala și-a deschis porțile din 8 februarie și poate fi frecventată fizic. Însă lacunele din educație cauzate de lipsa dotării cu tehnologia necesară prezenței la școala online sunt azi, după un an de pandemie, mai evidente ca oricând. Nu le va fi deloc ușor în perioada următoare. Dar măcar li s-a întins o mână, iar asta cântărește mult.

 

Expediția Narada și a partenerilor săi, făcută cu scopul de a dota elevii și școlile cu device-uri moderne de învățare, merge mai departe, spre nordul Moldovei. Iar cei care doresc să sprijine această inițiativă o pot face printr-o donație pe Narada.ro, prima platformă de crowdfunding pentru profesori din România.

 

Iar dacă nu puteți dona, să știți că (mai) puteți face și altceva: când ajungeți la țară, la bunici sau la rude, vorbiți cu oamenii de acolo despre cât de importantă este școala. Nu-i blamați, nu-i judecați pentru sărăcia în care se scaldă, ci povestiți-le, cu blândețe, despre cât de mult poate să ajute mersul la școală. Încercați să le explicați, cu frumosul, fără să vă urcați pe un piedestal, despre cum viața copilului lor poate fi mai bună dacă are acces la educație. Nu, nu există o garanție că toți vor înțelege. Dar, din nou, dacă un singur părinte înțelege, acest lucru e un câștig enorm pentru copilului lui, pentru familia lui, pentru noi, ca societate.

 

Vă mulțumesc,

Oana