#ExercițiideBunătate. O donație de 1.500.000 de lei și tot atâtea picături de mai bine
„Un român din doi e sărac”, citeam într-o știre zilele trecute. Simplificând la maximum, în timp ce unul mănâncă, altul moare de foame. Sunt, în țara asta, copii care se culcă flămânzi și copii care nu pot merge la școală din cauza sărăciei, copii care nu au cum să creadă în magia Sărbătorilor, când ei nu au pus niciodată gura pe pâine, măcar. Copii care, dacă i-ar scrie unui Moș atotputernic, i-ar cere napolitane, biscuiți populari și pâine cu unt, un pix, un caiet, o carte de povești. Dacă nu-i aveți vecini de bloc sau de cartier nu înseamnă că ei nu există. Există, sunt mulți, nedrept de mulți, ne aducem cel mai des aminte de ei de Crăciun, când simțim că-i cazul să fim mai buni.
Din fericire, la copiii aceștia uitați de lume unii se gândesc și în timpul anului, când nu-i Paște sau Crăciun. Și tot din fericire, pe acei unii îi ajută alții, prin donații, să nu se oprească din făcut bine.
M-am bucurat anul acesta, în august, când un lanț de magazine a anunțat că va dona 1.500.000 de lei spre mai multe organizații care fac bine in România. M-am bucurat și mai tare zilele trecute când am aflat că banii au ajuns deja la organizații, iar acestea, continuând lanțul de bunătate, vor avea grijă să bucure suflete din țară asta chinuită pe alocuri, prin punctele esențiale.
Datorită acestei donații, o asociație care se ocupă de copii cu autism va putea să facă, împreună cu aceștia, terapie cu ajutorul cailor, iar o fundație care are grijă să nu uităm de educație va putea susține la școală mulți copii săraci din cătune uitate de lume.
Campania Te costă 0,00 lei să ajuți un copil, derultă anul acesta de PROFI, a implicat milioane de cumpărători, care au devenit eroi dedicându-și doar câteva minute din timpul lor, fără să-i coste altceva în schimb. La finalul cumpărăturilor, clienții magazinului au fost rugați să voteze una dintre organizațiile înscrise în proiect, urmând ca banii donați de PROFI să se împartă proporțional, în funcție de numărul de voturi. Campania a însemnat peste 1.200.000 de voturi înregistrate, altfel spus, peste 1.200.000 de oameni s-au gândit la alți oameni, mai puțin norocoși decât ei.
În topul cauzelor susținute în acest an de către români se află proiecte ce vizează sănătatea și educația. O proporție de peste 38% din suma de 1.500.000 lei i-a revenit celui mai votat proiect înscris în concurs, dedicat sănătății copiilor, respectiv cel al Asociației Descoperă Natura, Caii pot ajuta copiii cu autism. Pe locul doi s-a clasat proiectul pe care și eu l-am susținut și în care cred, Învăț, să nu fiu sărac (derulat de Fundația FARA), iar al treilea pe podium a fost Festivalul Drepturilor Copilului (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil).
Datorită donației, cel puțin 200 de copiii cu autism vor beneficia de hipoterapie și peste 200 de copii vor avea tot necesarul pentru a merge la școală în 2018, vor primi o masă caldă zilnic și vor fi îndrumați de învățători la temele de acasă. Multe alte zeci de persoane, pe care le au în grijă celelalte organizații care au primit bani în această campanie, vor beneficia de un strop de mai bine în viața lor de azi încolo.
De asta zic că m-am bucurat de campania asta. Fiindcă pentru mine, campania asta e o dovadă în plus că țara încă mai are oameni care se gândesc la alți oameni. Nu e totul pierdut, negru și trist.
Be happy & nice,
Oana
Citește și:
Exercițiu de bunătate. Cost: 0,00 lei
Rareori am văzut-o pe mama să dea bani săracilor. Poate și fiindcă nu ne dădeau niciodată banii afară din casă. În schimb, toată viața am văzut-o dând din timpul ei pentru alții. O văd și acum, când, în multe zile, e obosită și nu mai poate, tot face asta zilnic, cu oameni cunoscuți și mai puțin cunoscuți.
#ExercițiudeBunătate. Câteva minute din timpul meu și Valeria merge la școală
Valeria e unul dintre miile de copii săraci din România (știu că e o întreagă discuție aici și nu vreau să intru în detalii, căci nu mai terminăm în veci; nu, nu e vina Valeriei că s-a născut într-o familie săracă și nici nu e treaba noastră să-i punem părinții la zid; dacă vrem și dacă putem face ceva, bine, dacă nu, nu).
Aproape jumătate (46%) dintre copiii de până în șase ani din România sunt în risc de sărăcie și excluziune socială, arată datele Eurostat pe 2015. În programul de eradicare a sărăciei prin educație, al Fundației FARA, această statistică ia forma a sute de povești de viață trăite de copiii pe care îi sprijinim să nu abandoneze școala.
M-am trezit azi în fața ochilor cu patru fotografii. Patru fotografii cu patru copii. Copii pe care nu îi cunosc, nici nu știu dacă voi avea vreodată curajul să dau ochii cu ei. Poate voi avea. Patru copii, trei fete și un băiat, fiecare cu o pungă de pufuleți în brațe.
(Știu, știu că unii – și mai ales unele – dintre voi puneți la zid pufuleții, nu sunt buni pentru oameni, mai ales pentru copii, nu, niciodată pufuleți celor mici, niciodată-niciodată. Dar nu despre asta e vorba aici, mulțumesc de înțelegere).
Așa. Patru copii cu patru pungi de pufuleți, adică opt perechi de ochi dintre cei mai veseli. Habar nu aveam, până la pozele astea, că pufuleții – banalii pufuleți prezenți în toate amintirile noastre din copilărie – pot aduce atât de multă bucurie. Bucuria din aceea sinceră, curată, cum rar mai întâlnești și mai trăiești. Bucurie din aceea de copil care dă nas în nas cu Moș Crăciun în plină vară, ba chiar primește și cadoul mult visat.
Foto: PROFI/ PR
Leave a Reply