#VacanteSiCalatorii. Vacanta in Myanmar (III)

Roxana continua calatoria saptamanala si te invita sa-i fii alaturi pentru a afla, in detaliu, ce poti face intr-o vacanta in Myanmar. Citeste astazi partea a treia – si ultima – a unei vacante frumoase.

 

Citeste aici primul articol al Roxanei despre Myanmar: 10 MOTIVE PENTRU O VACANTA IN MYANMAR

Aici gasesti prima parte a calatoriei, pe zile, facute de Roxana: VACANTA IN MYANMAR – EPISODUL 1. 

Aici poti citi al doilea episod al vacantei Roxanei: VACANTA IN MYANMAR – EPISODUL 2. 

 

Zilele petrecute in Myanmar au fost atat de incarcate, incat nici nu am simtit cand a trecut timpul. Si iata-ne ajunsi aproape de finalul calatoriei, cu un singur obiectiv, din cele propuse, ramas nedescoperit – Lacul Inle.

Ziua 9:

Am pornit spre Iacul Inle de dimineata, strabatand colinele statului Shan si bucurandu-ne de o zi senina, cu un cer de un albastru intens, care contrasta cu campurile rosiatice proaspat arate si cu dealurile aurii, acoperite cu cereale. Ne-au iesit in cale lacuri cu ape cristaline in care barbati birmanezi isi faceau baie sau isi spalau vitele. Am dat din nou de forfota pietelor birmaneze, de femeile care isi cara copii legati in spate, de mormanele cu peste uscat al carui miros te izbeste de la cativa metri distanta, de culorile vii si de zambetele calde intiparite pe chipul acestui popor bland si umil.

Am oprit sa vizitam Manastirea Shwe Yan Pyay, cea care mi-a placut cel mai mult, dintre toate cele vizitate anterior. Manastirea a fost construita integral din lemn de tec acum mai bine de 150 de ani si e unica in Myanmar pentru ferestrele sale ovale. Fotografi din toata lumea se aduna la Shwe Yan Pyay pentru a surprinde portretele foarte tinerilor calugari budisti, care isi incep aici calatoria initiatica spre viata monahala budista.

In cadrul complexului se afla si un templu, in interiorul caruia am mers prin culoare inguste varuite in rosu, in peretii carora sunt sculptate sute de nise decorate cu bucati de teracota. In interiorul fiecarei nise se afla o statuie infatisandu-l pe Buddha si o placuta cu numele donatorului statuii.

De aici si pana la Nyaung Shwe, poarta de acces catre lacul Inle, ne-au mai ramas doar cativa kilometri. Dupa masa de pranz, am ajuns in port, unde multi turisti asteptau sa fie preluati de micile barcute cu motor; alti turisti debarcau deoarece tocmai isi incheiasera vacanta pe lacul Inle. Zarva din port e completata de  marfurile incarcate, marfurile descarcate, valizele turistilor si mai ales de nerabdarea acestora.  Barcutele cu motor sunt singura modalitate de transport pe Inle si, in cele din urma, ne-a venit si noua randul sa ne imbarcam si sa pornim in fascinanta calatorie pe lac.

Peisajul e unul de neuitat. Lacul e situat la o altitudine de 880 m si e strajuit de munti nu foarte inalti. E al doilea lac ca marime al tarii, cu o suprafata de 116 km patrati, iar pe suprafata lacului si in imediata apropiere a acestuia locuiesc ceva mai putin de  100.000 de persoane.

Locuitorii de la Lacul Inle sunt cunoscuti sub numele de Intha; casele acestora sunt case pe picioroange, deosebit de modeste, din lemn si din impletituri de bambus, construite pe suprafata lacului sau pe malurile acestuia. Traiesc din pescuit si din agricultura practicata chiar pe lac.  Pescarii care pescuiesc intr-un picior, folosindu-l pe celalalt pentru a vasli, sunt poate imaginea emblema a lacului Inle.  Unul dintre ei, ne-a zambit voios, lasand la vedere cei mai inrositi dinti pe care i-am vazut in Myanmar de-a lungul calatoriei.

In mai putin de o ora am ajuns la hotelul la care am fost cazati (Paramount Hotel), un loc pe care vi-l recomand calduros, pentru panorama spectaculoasa pe care o ofera. Ne-am petrecut sfarsitul zilei pe una din terasele hotelului, situata la inaltime, de unde am putut admira in liniste forfota de pe lac si momentul in care soarele a alunecat usor intre munti, lasand in urma o intindere sclipitoare in nuante de chihlimbar.

Ziua 10:

Lacul Inle e precum un oras, care se trezeste odata cu primele raze ale soarelui. Barcile isi ambaleaza motoarele si incep sa taie lacul in lung si-n lat, agricultorii revin la plantatiile plutitoare de pe lac, pescarii isi pregatesc ustensilele pentru o noua zi de munca, iar comerciantii isi incarca marfurile pentru a le vinde la piata de pe lac. Ne-am dezmeticit si noi odata cu agitatia de pe lac, iar dupa micul dejun am plecat sa vedem cum se desfasoara o zi pentru comunitatea de la lacul Inle.

In drum catre piata, ne-am incrucisat cu numeroase barcute cu copii, pe care mamele ii duc in fiecare dimineata la una din scolile plutitoare de pe Inle. 🙂

Piata se organizeaza pe o limba de nisip si e nemaipomenit de aglomerata. De la legume si fructe, stive de peste, mancare gatita, textile, frunze de ceai murat, ierburi si pana la suveniruri si obiecte de artizanat, aici puteti gasi orice. Chiar daca nu ai nimic de cumparat, piata in sine e o incantare, un melanj de culori, obiceiuri si mai ales, de zambete.

De la piata am mers sa vizitam o noua manastire Nga Hpe, supranumita si Monastery of the jumping cats. Asta pentru ca pisicile sunt, se pare, antrenate de calugari pentru a sari prin cercuri. Noi nu am surprins reprezentatia, in schimb ne-a impresionat simplitatea acestei manastiri pe picioroange, construita la sfarsitul anilor 1850.

Am vizitat apoi un atelier de tesaturi din fibre extrase din tulpinile plantelor de lotus, una dintre cele mai scumpe tesaturi obtinute din fibre naturale. Ca sa aveti o idee, aproxmativ 3.000 de plante de lotus sunt folosite pentru fibrele necesare obtinerii unei esarfe, iar procesul de pregatire al fibrelor dureaza aproximativ doua saptamani. Tesaturile sunt intrebuintate mai ales pentru confectionarea vesmintelor calugarilor budisti (indeosebi chinezi) si sunt comandate in Myanmar datorita proprietatilor termice, tesatura din fibre de lotus fiind extrem de calduroasa.

Nu departe de tesatorie, am oprit iarasi pentru a vizita un atelier unde sunt confectionate manual barci. Bucati uriase de lemn de tec sunt slefuite cu rabdare si indemanare si transformate in mijlocul de transport al lacului.

O alta oprire a fost la o mica fabrica de tutun, unde cateva femei sortau manual frunezele de tutun, iar alte cateva rulau trabucuri. Aici am cunoscut-o pe micuta Poe, care are doar 3 ani si jumatate. Mama ei sorteza frunze, iar ea sta cuminte pe un scaunel si le zambeste turistilor. In timp ce Poe se joaca cu degetele mele, fascinata fiind de unghiile colorate, mama ei imi explica in cele cateva cuvinte pe care le cunoaste in engleza, ca micuta nu a putut merge la gradinita pentru ca educatoarea e bolnava. M-a uimit cumintenia acestei fetite cu obrajori pictati cu thanaka si gingasia cu care mi-a facut cu mana la plecare, de la fereastra fabricii de tutun.

 

Ziua 11:

Ultima vizita am facut-o la un alt atelier de tesaturi si sculpturi, unde le-am intalnit pe “doamnele cu gat lung”.  Reprezentantele grupului etnic Kayan Padaung se evidentiaza prin faptul ca poarta inele metalice purtate in jurul gatului care – pe masura ce o femeie inainteaza in varsta, inelele pe care le poarta pot ajunge sa cantareasca 10 kg.

Inelele sunt purtate incepand cu varsta de 9 ani si inca nu s-a ajuns la un numitor comun in ceea ce priveste functionalitatea acestora. Cel mai probabil motivele sunt pur culturale si tin exclusiv de estetica. Contrar a ceea ce se crede, gatul purtatoarelor nu este mai lung, dar datorita greutatii si varstei fragede la care inelele incep sa fie purtate, clavicula este coborata, iar coastele sunt presate, creand astfel senzatia de gat foarte lung.

Inele pot fi scoase fara a cauza ruperea gatului, insa muschii sunt foarte slabiti si pot surveni usor accidente. In plus, pielea este decolorata si foarte sensibila, iar unele femei au marturisit ca s-au simtit foarte incomod fara ienele si au acuzat puternice dureri de cap. Obiceiul a pierdut mult din popularitate si tot mai multe femei refuza sa-si infasoare gatul in acest corset metalic.

Cu imaginea “doamnelor cu gat lung” si cu multa tristete am parasit lacul Inle spre dupa-amiaza. Din Heho ne-am imbarcat pentru ultimul zbor domestic, inapoi catre capitala Yangon.

Ziua 12:

Inainte ca Yangonul sa se trezeasca pe deplin la o noua zi, am parasit tara zambetelor, a copiilor cu chipuri de papusi, a femeilor cu obraji albiti cu thanaka si a miilor de temple poleite in aur.

COSTURI

• Cazare 11 nopti (hoteluri 3 stele si 4 stele) cu mic dejun inclus – 1.225 USD/persoana

Zboruri domestice:

• Yangon – Mandalay – 125 USD/persoana
• Nyaung-U – Heho – 90 USD/persoana
• Heho – Yangon – 110 USD/persoana

Costuri extra:

• Viza de intrare in Myanmar  – 50 USD/persoana
• Zbor Dubai – Yangon (via Bangkok)

 

 

La 31 de ani, Roxana – care traieste acum in Abu Dhabi, dupa ce a locuit in Belgia, Turcia, Tunisia, Egipt si Spania – este ghid de turism acreditat si a adunat, in ultimii ani, o multime de povesti din toate colturile lumii. A vizitat peste 60 de tari si sute de orase si a cunoscut mii de oameni (cititi mai multe in interviul de aici). 

Despre locurile minunate pe care le-a descoperit in lume va povesti, saptamanal, pe Happytude.

Pe Roxana o gasit si pe blogul ei, L’Atelier des Voyages (atraveler.eu).

Fotografii: arhiva personala